joi, 3 noiembrie 2022

Paturici si zgataici.


 ....ce de scaaaaaari.... lung e drumul pana la ghemul visurilor mele.....

Zise Rukkusu in timp ce mai ca se prelingea pe scarile in spirala care se intindeau in fata ei, ca Stan si Bran intr-unul din scheciurile lor, cand aveau de urcat o multime de trepte pe jos, pana la ultimul etaj... :))). Sau ca mine cand a trebuit sa urc pana pe la 10, dupa Dodo (micutul de Dodo.. ce mic era) care o zbughise pe usa afara. Cand ajunsesem sus, mai ca nu eram in patru labe - am rau de inaltime se pare :))))))). Ah.. a zbughit-o odata si in jos pe scari, in caz ca va intrebati - mai ca nu mi-a luat zborul sarind trepte ca disperata, ca nu cumva sa imi iasa din bloc - pe atunci era altfel usa si unele persoane uitau sa o inchida.




Dar... ce mai faceti voi? Eu progresez, de voie, de nevoie - mai am doar trei zile de lucru in care trebuie sa termin paturica. Azi noapte nu am putut sa dorm - am avut asa o stare ciudata. am stat pana aproape de 6 treaza, crosetand petecutele de culoarea alb-ivory. Aveam nevoie sa termin cele 16 ”trepte ”cat mai repede, pentru ca mai am inca o serie de 16, care ma asteapta. 
Era frumos, liniste si becurile mele incarcate la soare, m-au tinut bine merci, pana de dimineata. Cand am terminat si eu de lucrat, si... parca, parca, somnul parea ca imi bate la usa. Un gand m-a fulgerat - un cutremur mi-ar mai trebui acum, sa scuture totul si sa puna in ordine gandurile si nu numai.... Apoi am adormit aproape instant (mi s-a mai intamplat treba asta cu adormitul, in 1986 - ce coincidenta).


Si o ora mai tarziu, brusc,  m-a trezit un click. Cunosc clik-ul acessta - un zgomot de parca s-ar face o conexiune, de parca ar porni un fel de rotite..... Inseamna un singur lucru: zgalt = cutremur. Asa ca m-am ridicat instantaneu, mi-am fixat privirea o secunda pe lustra si apoi pe un breloc cu numarul 5 - el este martorul foarte serios al zgalturilor (dar ma mai induce si in eroare cand merge caloriferul... hahaha - asa ce evident am pus mana pe cel din urma, care era rece). Cu inima in gat ... dar nu de frica, ci de la faptul ca ma trezisem foarte brusc, ii arunc vorbe mangaietoare lui Kouki: stai linistit ca nu e nimic.. Nu ca ar fi fost vreo secunda nelinistit - mai degraba era preocupat de brusca mea trezire, decat de zgalt. Care a fost perceptibil, dar scurt si nealarmant (Slava Domnului). 

Nu sunt foarte dormita, deci... :))))). Asa sta la povesti, dar ma asteapta teancul sa ii acord atentie. Asa ca va las cu finalul calatoriei spre varf. Licca triumfand cu micul ei ghem in mana - cerand putina atentie si pentru garderoba ei.. un sal ceva, ce stiu eu :))).


Ehhh.. I-am zis ca, sa isi mai puna si pofta in cui, in locul salului :))). Glumesc! Voiam sa mai zic ceva, inainte sa ma intrerupa iar colega :). Si sa mi se spulbere in cele patru zari bruma de concentrare de care mai dispun. 
In aceste clipe n-am nici cel mai elementar chef (sau tragere de inima) sa merg in bucatarie sa fac branza - dar e musai. Mai stau pret de cateva minute cat sa pornesc inramarea petecutelor biscuit.. si apoi merg sa-i acord atentie si viitoarei branzici. 
Dar... ma opresc aici, caci de nu, risc sa adorm scriind de zor cum ar trebui sa arate programul meu in seara asta :)).
Pe maine! 

(ps: ceva funny - ca tot vorbim de coincidente, mi s-a salvat ciorna la 20:05... 2005 a fost anul in care am simtit primul cutremur in acest bloc - eram cu Dodo pe atunci si il purtam in brate sa il pun la adapost :)))))) si el era foarte contrariat ca ii stricasem somnul. Culmea e ca si eu eram contrariata. era atat de liniste in acel balans, nu ca la etajul 1 al unui bloc de caramida, unde in 86 si 90 am crezut ca asta e, la revedere si n-am cuvinte.. haha)

10 comments :

Suzana spunea... [Raspunde]

Este fascinant cum poti scrie atat de mult. Pozele sunt minunate si evident si paturica. Imi place mult cum s-a format.
De pe site-ul de unde am luat cursul ma mai intreaba ce si cum. Banuiesc ca nu conteaza ca inca nu am inceput nimic Adica sper...
Iar materialul rochitei imi place mult-mult.
Despre zgaltaiala nu spun, ca m-a trezit si pe mine brusc, dar nu am stiut pana nu m-a sunat varu-miu.😊
Un weekend in care sa te si odihnesti, draga Rux! Pup.❤️😘

Diana spunea... [Raspunde]

Papusa e ajutor de seama la montarea biscuitilor de paturica - e tot mai mare paturica, de aceea e mai greu pentru frumoasa bruneta care nu pare pregatita pentru o astfel de ascensiune. :)
Cat despre cutremuras... dormeam lemn! Sora mea mi-a zis de cutremur: se legana patul, cercevelele aveau vibratii; s-a trezit si cand a vazut motanul in pat s-a gandit ca de la saritura pisicului pe pat s-a simtit (Johnny, de regula, nu prea sta in pat - are locurile lui) Motanul insa era foarte atent spre ferestre, pe unde parea ca e unda de shoc.
Sper sa nu mai vina "cutremurul cel mare" pe care unii il flutura pe la TV si aiurea de ani multi: acu' vine; acu' sigur vine... si tot e anuntat ca e pe vine de vreo 30 de ani....
Pana se hotaraste Natura sa ne cearna, sa fim sanatosi si cu spor de bine! Imratisari! si pentru Kouki el intrigat a a fost trezit. :) Au niste mutrisoare cand nu reusesc sa inteleaga ce ne-a apucat si ce vrem de la ei.... mama-mama. Deliciosi sunt!
Pupici! 💕 🐾

prietena-japoneza spunea... [Raspunde]

Nu prea e mult "funny" când este vorba de zgâlțâit...poate doar dacă ne gândim că "românul face haz de necaz"...
Să ai mult spor la lucrul la păturică 👍
Fetele (Rukkusu și Licca) pot să înțeleagă prioritățile !
Pupici ❤

copilarim spunea... [Raspunde]

@prietena-japoneza nu e deloc :))). Dar da, oricine e viteaz dupa ce a trecut. Pfiu....
Eu am prins 86 si 90 la bloc din caramida... oho. Cand a fost primul mai serios (2004 sau 2005 octombrie nu mai stiu acum exact) - am crezut intai ca e o gluma, ca era atat de liniste.. incat parea ireal. La bloc de caramida e o cantare de ti se ridica parul maciuca :)).

Iti multumesc. Am mare nevoie... Pup cu drag :)

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana cand sunt obosita uneori am graforee (logoree.. lol). Scriuuuuu, vorbeeeesc... :)))) si apoi poc.

Ma bucur mult ca iti plac.

Pe site da, ne intreaba va place cursul? Si eu le raspund in gand... cand oi avea timp sa il incep va anunt :)))))). Nu conteaza - in ritmul tau. De-aia imi place. Eu pe astea le luasem anul trecut... ce pot sa zic. bine ca le-am facut. acum am inceput cursul printului. Dar am ramas la capitolul 2 pentru ca... n-am timp. :(

A fost frumos in weekend... cu odihna sunt inca restanta :))

Puuupici

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana este un site cutremur.net (si au si pagina pe facebook) foarte tare! Eu nu ma uit la tv pentru ca ma enerveaza astia (si nici stirile din presa despre cutremurele nu le citesc.. bleah- au un stil de a induce groaza, de speriat).
In proiectul acesta am citit foarte multe lucruri interesante despre specificul cutremurelor Vrancene (de exemplu stiai ca cel dein 40 a fost ca cel din 86 si cel din 77 ca acela din 90? ca adancime si localizare). Nu se poate spune clar maine la ora cutare bla bla bla, dar se pot face previziuni in functie de miscarile din alte zone (la noi are influenta o anumita falie, dar nu vreau sa scriu prostii, ca la ora asta deja simt ca ma conectez cu taramul somnului... haha)
Puuup cu drag :D

ps pe cat ma inspaimanta aceste fenomene cand se produc, pe atata ma fascineaza sa aflu diverse amanunte despre ele.

MNiko spunea... [Raspunde]

Conduceam cand a fost cutremurul, prin urmare n-am simit nicio mișcare, dar la cutremurul din 89 am văzut un perete de cărămidă cum s-a dărâmat și am rămas cu ceva sperieturi de atunci.
Am totuși o nelamurire: Rukkusu este papusa, dar Licca?

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNikobrrrrrr.... eu in 86 m-am trezit zburand. Nu o sa uit nicioadata vuietul pe care il auzi in bloc de caramida. In 90 mancam capsune... am crezut ca misca sora mea masa :))).

Rukkusu e numele pe care i l-am dat acestei papusi Licca. Adica Licca e genul acesta de papusa.. Si Rukkusu vine cumva de la Rux in japoneza - un fel de mini me Licca. :D

MNiko spunea... [Raspunde]

@copilarim

Corect, cel din 90, nu stiu de ce am spus 89. În 86, dormeam,, dar am văzut urmările a doua zi prin vasele răsturnate prin dulapuri.
M-am gândit că Rukkusu e ceva japonez legat de numele tău. Nu am știut că Licca e o marcă de păpuși. Merci pentru lămuriri.

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNiko Licca Chan sunt papusele "barbie" de Japonia. Sunt adorabile - cand ai timp intra pe pagina Joaca, la Papusi de colectie si acolo sunt mai multe articole cu Licca. Desi poate voi reusi eu sa mai organizez si pe acolo un pic lucrurile cu poze si tot tacamul ca s-au adunat destul de multe si asa, doar cu titlul, e mai greu, poate.
Sunt foarte dragalase si delicate.

Si eu dormeam in 86.. m-am trezit efectiv zburand... eram cumva deasupra canapelei de pe bucatarie (asa rau s-a inclinat blocul) intre tati si buni (in usa de la baie...). horror a fost. Mda

Pup!

Trimiteți un comentariu