XIV. Evadarea. Vacanță cu dublă personalitate.

„A trecut deja un an de la lansarea fenomenului muzical 4stage. Cei patru tineri care au reușit într-un timp record să obțină succes și recunoaștere pe plan international, au intrat într-un „cantonament” muzical ce se va desfășura pe parcursul a patru săptămâni.....  ”

- .... Vacanță creativă! mormăi Asso în timp ce se uita la știri. Stau și ne păzesc zi lumină, de parcă am fi la zoo.
Dani verifică pentru ultima dată dacă materialele pregătite pentru noul album sunt în ordine și i le înmână lui P. care tocmai intra pe ușa studioului. 
- Sunteți pregătiți?  ne întrebă el. În cinci minute Angel va sosi cu dublurile... 
Mișu se ridică de pe canapea și respiră de câteva ori adânc, de parcă s-ar fi pregătit pentru cursa vieții sale. 

„ A.O., D.I, M.U. si S.B. vor petrece această vacanță creativă înregistrând.....  Casa de productie Notor anunță un album nou inedit.... Videoclipul se va lansa....”

4 minute. Fragmente din comunicatul de presă se aud pe fundal. Îmbrăcați în combinezoane de lucru, ne pregătim de marea evadare din studioul de inregistrari. Totul se petrece conform planului.
3 minute.  Mă îndrept spre pasajul care face legătura cu corpul nou de clădire la care se lucrează de zor. Ieșim pe rând și ne amestecăm printre muncitori.
2 minute. Recuperăm bicicletele și așteptăm semnalul. Îmi simt inima bătând nebunește și toate simțurile îmi sunt concentrate și încordate la maxim. 
Minutul zero. Mașina noastră oprește la scară și din ea coboară patru tineri. Toți ziariștii se năpustesc spre ei.... Bicicletele prind viteză și fiecare dintre noi pornește în altă direcție.

E vineri. Îmbrăcat lejer, cu ecusonul meu de blogger de călătorii prins de hanorac, mă îndrept spre poarta de îmbarcare. Sunt nedormit și nerăbdător să ajung la destinație. Mă uit la ceas. Avionul decolează la 13:25... încă 30 de minute. Pe lângă mine trece un tip înalt cu o claie de păr creț și barbă. Tresar... Nu.. nu se poate, spunea că pleacă în Bulgaria. Aproape în același timp telefonul vibrează - mesaj de la Mika. Conform planului. Răsuflu ușurat.

Ne îmbarcăm - îmi așez bagajul și mă instalez pe locul meu, la geam. Închid ochii și mă văd deja în Tenerife, admirând apusul de la balconul camerei mele.
- Mă scuzați... sunteți...
Tresar. Un tânăr îmbrăcat la costum, cu ochelari cu ramă groasă și servietă mă privește serios. Pentru o clipă am impresia că toți ochii se îndreaptă spre mine și că am fost descoperit. Tânărul se așează pe locul alăturat și pufnește ușor, adresându-mi-se aproape șoptit:
- Serios Sebi, ce-ar fi să te relaxezi puțin? 
- Ce faci tu aici? îi scriu vărului meu un mesaj pe agenda mea cu notițe din călătorii.
- Credeam că o să te bucuri că mă vezi... îmi răspunse el calm, mimând însă dezamăgirea.
- Normal.. îi răspund în scris. Doar că erai atât de categoric să ne petrecem fiecare vacanța în alt loc, că este mai sigur așa... Cum rămâne cu Grecia?
- Planurile se mai schimbă! veni răspunsul. Apoi, îmi luă creionul din mână și începu să scrie înverșunat ceva. Ținea însă coperta ridicată, așa că nu vedeam mare lucru. Când mi-l înapoie în cele din urmă, am descoperit pe întreaga pagină scris doar atât: o inimă mare și un singur cuvânt - Spania. 

Ideea evadării ne-a venit într-o seară, acum vreo patru luni. Veneam dintr-un mini turneu european și domnul Notor ne-a pus din nou contractele în față. Nu îmi mai amintesc clar care era nemulțumirea de această dată - probabil aflase că Asso are logodnică, dar știu sigur că atunci ne-am decis să ne luăm o vacanță de o săptămână, undeva unde nimeni să nu ne recunoască, pentru a putea să ne relaxăm și să ne gândim ce e de făcut.
P. a propus să nu călătorim împreună, pentru a nu atrage atenția.
- Sebi, ce ne recomandă bloggerul nostru de călătorii? mă întrebaseră mai în glumă, mai în serios.
Am stat atunci aproape o oră să ne alegem vacanțe Christian Tour . Unul dintre ei voia să meargă în Turcia, altul în Egipt... P. spunea ceva de Grecia și Asso a zis ca el merge în Bulgaria.
Jubilam! Eu deja pusesem de ceva vreme ochii pe Hotelul Botanico & Oriental Spa Garden, din Puerto de la Cruz. Eram atât de entuziasmat de perspectivă încât, ulterior, nu pierdeam nici o ocazie să le povestesc despre „Insula eternei primăveri”, despre obiectivele turistice pe care doream să le vizitez și, mai ales, despre hotelul înconjurat de grădini, cu vedere la ocean, sau spre impresionantul vulcan Teide... și câte și mai câte.

Pentru a fi siguri că vom trece neobservați, trebuia să redevenim noi. Așa că aveam nevoie de cel puțin două săptămâni fără concerte și apariții publice în care să ne putem transforma. Aveam deja gata materialul pentru noul album când am intrat în vacanța de 4 săptămâni și, după primele două, înfățișarea noastră deja suferise schimbări. Renunțând la machiajul de scenă, accesorii și alte artificii redevenisem noi: un călător, un grafician, un trubadur și un poet, cam șifonați și cu cearcăne. Până și pozele de pe pașaport arătau mai bine - ceea ce era perfect. 

Tot ce mai aveam de făcut era să ne găsim niște dubluri care să ne țină locul pentru 7 zile în studioul de înregistrări. După un casting riguros de care s-a ocupat Aya, s-a rezolvat și această problemă. Iar Angel urma să îi supravegheze.

Avionul ateriză. Aerul curat ne-a întâmpinat de cum am ieșit din aeroport. Ne-am îndreptat spre mașina care urma să ne ducă la hotel. Aveam mereu impulsul de a mă întoarce și de a o căuta pe Mika din priviri.
- Cu privire la ocean? mă întrebă P.
- Poftim? i-am răspuns nedumerit.
- Camera!! A noastră e cu privire spre vulcan! și amuzându-se adăugă:
- Pentru un temperament vulcanic.
- Spre ocean, da! i-am răspuns și am avut impresia că îmi aud ecoul puțin mai în spate.
P. m-a tras într-o parte să verifice ceva și apoi ne-am urcat și noi în mașină, așezându-ne pe scaunele din față rămase libere. Răsuflam liniștit.
În sfârșit ! mi-am zis. Departe de lumea dezlănțuită. În momentul următor însă, mașina porni și, de la radio, răsună refrenul ultimului nostru hit. Nu am văzut decât două afișe cu imaginea 4stage făcând reclamă la nu mai știu ce până ce am ajuns la hotel și nu mă simțeam relaxat deloc.

Mika mă aștepta pe palier. Stătea lângă ușa camerei și vorbea cu Aya. După ce ne-am cazat fetele au mers la piscină și pe mine m-a luat mai mult pe sus P. și m-a „plantat” la centrul de spa, care este în aer liber. După o jumătate de oră scăpasem de încordare, stres și ideea că sunt urmărit. Mă simțeam atât de relaxat, încât aproape am uitat că în seara aceea ne propusesem să mâncăm împreună la restaurantul cu bucătărie asiatică. Stăteam pe podul de lemn, într-un decor natural ce-mi amintea de minunata Grădină Botanică din El Botánico, a doua ca vechime din Spania.
Un tip cu părul tuns scurt se apropie de mine:
- Nu vii să mâncăm?
- Dani?! era cât pe ce să nu-l recunosc. Renunțase la codițele în care își aranja părul și părea cu totul altul. Ce faci tu, aici? l-am întrebat uimit. Nu plecai în Egipt?
- Pfff, da... sigur. Îmi răspunse el amuzat. Suntem toți aici!!
- Poftim?? Și cum de eu aflu ultimul?
Păru că se gândește puțin apoi îmi făcu semn să-l urmez și în timp ce mergeam spre restaurant îmi spuse:
- Până la urmă, e mai bine dacă suntem toți în același loc. E mai sigur.

Am mâncat, până la urmă, în restaurantul cu specific spaniol, iar apoi ne-am hotărât să mergem la piscină și să stabilim un fel de program comun, dacă tot urmează să stăm în același loc.
Am stabilit o zi cu specific asiatic începând cu meniul și încheind cu o relaxantă baie în onsen.Tot în acea zi am inclus și o excursie până la vulcanul El Teide, cu peisaje interesante și promisiunea de a reveni cândva și pe timp de iarnă, atunci când la peste 3700 de metri va fi zăpadă.

În altă zi, le-am propus o excursie până la Pueblo Chico unde am putea vizita în câteva ore obiective turistice din insulele Canare, realizate minuțios, la scară miniaturală. Au părut foarte interesați de propunerea mea:
- Eu vreau să văd, totuși, El Drago și în realitate!  comentă Aya.
- Păi nu-l vezi în fiecare zi? glumi Mișu, arătându-l pe P.
Acesta însă a pierdut momentul fiind foarte prins în lectura unui text primit pe telefon. Termină însă rapid de citit și, mulțumit, ne anunță că acasă nimeni nu bănuiește nimic. Sunteți tot în studioul de înregistrări.
Exact atunci se auzi iar o piesă de-a noastră de la o terasă din apropiere și, una dintre fete comentă:
- Și la radio... 

Am râs toți amuzați, în timp ce un cuplu spaniol care trecea prin preajmă comenta:
- Ce tineri frumoși și veseli!
- Da, dar nu ți se pare că seamănă....
 Pentru o clipă am simțit cum totul se îngheață ca și când cineva ar fi pus imaginea unui film pe pauză...
-.... cu Eros Ramazzoti la debut?
Toată lumea a răsuflat ușurată. Ne întrebam însă la cine se referă când am realizat că privea spre P..Am izbucnit din nou în râs și i-am zis:
- Hai Eros, nu ne cânți ceva?
Sub privirile noastre și ale celor doi spanioli, P. a interpretat cea mai falsă versiune din istoria piesei L'aurora, alungând orice urmă de bănuială ce s-ar fi putut abate asupra lui.

În cele din urmă am renunțat la programări și ne-am adaptat ritmului plăcut, deloc alert și atât de natural, pe care acele locuri minunate ni-l imprima încet, încet, în suflet. Am vizitat Muzeul Arheologic și Biserica Anglicană; am privit răsăritul de pe Jardin Beach, minunându-ne de nisipul ei negru, am vizitat micul castel San Felipe din apropiere și, într-una dintre zile, am mers într-o excursie până la Montaña de los Frailes,  un mic con vulcanic în vârful căruia se află o capelă frumoasă.

Cea mai mare parte a timpului ne-am petrecut-o relaxându-ne, bucurându-ne unii de compania celorlalți, fără să fie nevoie să fim mereu atenți la ce „scrie în contractul de vedetă”.
În ultima seară am luat cina pe terasă, savurând specialități din bucătăria italiană. Apoi m-am plimbat cu Mika prin grădină și am privit împreună peisajul, sprijinindu-ne de balustrada podețului. Lumina lunii se oglindea în micul curs de apă....  Fusese o zi călduroasă și îmi prinsesem, după mult timp, părul în coadă.
În apropiere se auzi un trosnet. M-am întors... pentru o fracțiune de secundă mi s-a părut că o lumină mă orbește și am zărit o siluetă îndepărtându-se. Ne-am apropiat amândoi de locul unde se aflase persoana și o hârtie căzută pe jos îmi atrase atenția. Era o bucată de articol, cu fotografia mea în prim plan. S.B., cu machiaj de scenă și părul prins în coadă, îmi zâmbea șifonat.......
- Cred că vacanța .... s-a cam terminat!...