joi, 5 aprilie 2018

XV. Alegeri. Omul din oglindă... sunt eu.

 - Bineînțeles că nu era el! .. Haha! domnul Notor poartă o conversație cu unul dintre redactorii unei cunoscute reviste, în care tocmai a apărut un interviu, însoțit de poster. Din imaginea imprimată, mă privește versiunea mea perfectă: ochii de un verde pătrunzător,  machiajul menit să pună în cea mai bună lumină trasăturile feței, tatuajul de scenă, „împrospătat” periodic, accesoriile ..
- 4stage sunt cu siguranță cel mai bun produs de imagine, nu-și permit astfel de derapaje! simt privirea fulgerătoare care se abate asupra mea în timp ce un ziar izbește măsuța de lemn. Într-un colț, dintr-o poză cam neclară, mă privesc surprinși, ochii mei căprui. Pe fundal, se zărește un podeț de lemn, iar vegetația luxuriantă imprimă imaginii un aer misterios, întregit de apariția în plan secund al  unei siluete neclare ce părea a căuta să scape obiectivului aparatului de fotografiat.

Trăiesc într-o lume în care „imaginea” oferită drept adevăr se întipărește pe retină, devenind realitate. O lume în care S.B. este un produs care vinde, întruchiparea perfecțiunii, subiect de visare și de dorință. Sebi este o versiune ștearsă și imperfectă. Grija pentru detalii devine patologică, sufocantă... Visurile noastre sunt distorsionate și ceea ce se dorea a fi un act creativ, o cale de comunicare a sentimentelor, gândurilor și pasiunea noastră pentru muzică, se transformă în ceva otrăvitor, comercial, semănând victime de ambele părți.

Nu e nicio cale să putem avea controlul asupra propriului nostru proiect? întrebă în cele din urmă Mișu.
Privirea lui P. era neputincioasă.
- Îmi pare rău. Contractul ăsta e clar o capcană. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Sunteți obligați să vă conformați cerințelor...
- Dar e absurd!!! Adică e... e ok să mă apuc să fumez că dă bine la „imagine” și să promovez tot felul de produse de o calitate îndoielnică și un stil de viață haotic, în care nu cred și este interzis să fiu eu, un om normal... Asso era indignat și se plimba de colo-colo ca un leu în cușcă.
Domnul Notor fusese mai mult decât furios la întoarcerea noastră din vacanță. Ne-a angajat patru bodyguarzi - mai bine zis patru gardieni.
- Suntem proprii noștri prizonieri. Rosti Dani pe un ton amar.
- Îmi pare rău, am zis... Este doar vina mea. Dacă nu ar fi fost fotografia aceea...
- Nu! mă întrerupse Asso. S-a mers prea departe. 
- Atunci.... Ne-am uitat unii la alții. 
- Da.... să ne pregătim pentru ultimul spectacol.

În luminile reflectoarelor, pe scenă, în fața atâtor suflete cu care rezonăm prin puterea muzicii, simt cum nu mai există niciun fel de constrângere. Simt cum putem zbura. Dar, atunci când muzica încetează, când lumina se stinge, când cade cortina, realizez că, și de o parte, și de cealalta, ne îndreptăm tăcuți și singuri spre coliviile noastre.
Ultima piesă. Ne luăm de mână, ne înclinăm în fața publicului. Urmează encore-ul.... Urmează momentul adevărului. Despărțirea... Renunțarea, eliberarea... Sfârșitul 4stage...
Ne retragem în culise. Pe scenă sunt aduse obiectele de decor. Patru panouri acoperite, patru scaune.... 5,4,3,2,1...

Decizia este luată. Ne îndreptăm spre public.
- Vă mulțumim pentru această seară minunată!
- Ne bucurăm că am putut cânta împreună!
- A venit momentul pentru ... encore.
- Am pregătit o ultimă piesă... specială. Un cover.
Mulțimea ovaționează. Mergem spre panouri. Niciodată nu am simțit o durere atât de sfâșietoare. Este ca și când ne-am ucide visul. Visul de a schimba lumea, de a o face mai bună. Niciodată nu ne-am dorit să devenim niște vedete de carton, staruri puse pe un piedestal.... imagini care distorsionează realiatea, care dau false speranțe și încurajează alimentarea unei industrii bolnave după... succes. Nu suntem idoli. Suntem doar niște oameni care vor să ... facă lumea un pic mai bună, prin muzica lor.
Cu spatele la public, privim spre panouri. Husele de pe ele cad. Acum imaginea ni se reflectă în oglinzi. Pe fundal muzica începe să curgă, în timp ce pe ecranele montate pe lateralele scenei se scurg imagini din videoclipul original:


*
Clipă de clipă, machiajul cade. Dispar lentile de contact, cercei, extensii, tatuaje. Imaginea de scenă devine neclară. Ne reflectăm jumătate artist, jumătate om. Ne confundăm, ne întregim, ne cerem dreptul. Redevenim, renaștem ... suntem oamenii din oglindă.
Oameni adevarati, cu pasiunile lor, nu cu iluzii frumos ambalate, vândute de cei care ar trebui să ne ajute să ne facem vocea auzită. Suntem responsabili de ceea ce alegem și... alegem, așa cum ne îndemnau „zânele” Provocărilor VerziFIM DIFERENȚA!

**
Există în această lume oameni care, urmărindu-și propriile interese, te vor face să te simți neputincios. Să crezi că nu ai ce face, că asta e viața, că ceea ce faci tu, nu contează. Îți vor spune:
- Ești prost să încerci să arunci gunoiul selectiv. Nu vezi că cei de la salubritate îl iau la grămadă?
- Ești prost să arunci gunoiul la coș și nu pe jos. Pentru ce sunt oamenii de serviciu plătiți?
- Ești fraier să nu fumezi pe unde îți vine, oricum nimeni nu îți dă amendă dacă intri cu țigara aprinsă în lift, sau pe holul blocului.
- Ești fraier să nu lași coji de semințe, doze de băutură și alte resturi prin scările de bloc ale altora.  Sau să nu le folosești ca toaletă - ce sunt scările tale de bloc?
- Și ești cu siguranță „nașpa” dacă nu scuipi de stradă.... Mai ales gume!
- Animale? Ființe fără aparare? Să ne demonstrăm superioritatea chinuindu-le, ucigându-le!!!
Îți vor spune: Ai o viață. Nu contează ce va fi după tine.. Distruge! 
Liniștea se lasă... Patru oameni se îndreaptă spre marginea scenei ținându-se de mână. Nu sunt perfecți. Fără artificii, nu mai strălucesc, dar vocile lor răsună mai puternic ca oricând:

Ca niciodată, nu înceta să mergi înainte pe drumul tău
Pentru că, visul acesta este al tuturor!
Acum este momentul când vei fii adevăratul erou -
Ai privirea acelui erou care dă curaj lumii întregi. ***

Cortina cade... În spate, colivia noastră și-a pierdut gratiile. Poate că „produsul 4stage” nu ne mai aparține, poate că munca noastră va fi folosită de alții, poate că vom fi uitați. Dar, privind în oglindă, vom știi că ne-am oprit înainte ca mesajul nostru de bucurie, de încurajare pentru urmarea propriului vis, de joacă, de iubire... nu s-a transformat într-un produs. Nu s-a transformat în ceva fals și poleit, nu și-a pierdut esența. Și mai știm că, atâta timp cât vor exista mai puține colivii, cât oamenii vor continua să facă diferența, indiferent de presiuni, vom avea șansa să schimbăm lumea în bine. Visul nostru trăiește, mai mult ca oricând, renăscând din propria-i cenușă, mai frumos, ca niciodată.

__________________________________________________
*Video: Michael Jackson - Man In The Mirror @ michaeljacksonVEVO
** Provocari Verzi - proiect de voluntariat pentru atragerea atenției asupra impactului negativ al consumerismul excesiv prin proiecte creative bazate pe principiile 3R&1O
*** Inspirate din piesa Hero - Arashi.


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!

https://blog.super-blog.eu/proba-15-pledoarie-pentru-cauza-sufletului-tau/

2 comments :

CARMEN spunea... [Raspunde]

IMPESIONANT articol! Felicitari! Absolut superb cum ai atras atentia asupra momentelor in care dorind poate sa facem "mai bine" ne pierdem identitatea. Perfect punctat fiecare argument! Minunat articol!
Sper ca juriul sa fie la fel de incântat ca si mine. Meriti coronita cu lauri!

copilarim spunea... [Raspunde]

@CARMEN ma bucur tare mult ca iti place <3.
Sebi e un curajos... imi aminteste uneori de mine (Oh Doamne, cata modestie... cred ca si el e berbec.. haha). Glumeam. Da.. am scris cu sufletul. Uneori sufletul cam da pe dinafara.
Pupici :*

Trimiteți un comentariu