luni, 5 august 2019

Aparente si tristeti.


Buna!
Cand in sfarsit am ajuns la panoul de comanda (lol) - adica la tastatura laptopului, stateam si ma intrebam despre ce trebuia sa scriu eu azi..... Din fericire imi pregatisem in draft proverbul si mi-am reamintit care era subiectul. Voi incerca sa filtrez o parte din gandurile multe si imprastiate, care intr-un fel sau altul se leaga de subiect.

Ieri am filmat dupa mult timp un nou episod din Timp pentru Tine (yuuuuuhuuu) - am vorbit despre ianuarie si februarie (nu sunt multe articole, vreo 18 pentru ca in perioada aceea am fost cam absenta de pe blog din motive independente de vointa mea). 
Apoi cand ma pregateam sa imi organizez agenda pentru saptamana aceasta, am realizat ca, pe langa obisnuitele cornuri pe care trebuia sa le fac si fasolea ce ma astepta sa o pun in pungute pentru la iarna [ de ce miros pungile pentru congelat... de ce miros lucrurile din magazine? de ce trebuie sa miroasa? nu inteleg - ma depaseste ], am de facut urgent sirop de mure, prajitura cu visine si de pregatit un rand de mure pe care sa le si pun la congelator. Asa ca am adormit cam la ziua (dar am reusit sa bifez lista cu brio).
Nu ma laud, doar va povestesc. De ce? Pentru ca are legatura oarecum cu citatul de azi! Care este un proverb:


"Lauda-te gura, sa nu te spargi!"

Si acum sa zic si care e treaba cu el: eram prin clasele mici (clasa a doua sau poate a treia..) si invatatorul nostru ne pregatise proverbe si fiecare tragea cate unul la nimereala. Asta mi-a picat mie - altora le-au cazut alte proverbe mult mai "nasoale" ca sa zic asa.
Problema nu este ca l-am ales pe asta (erau impaturite) ci reactia unora cand le-am spus ce proverb era. Am simtit ca unii ar fi zis ca mi s-ar potrivi. Altii chiar au zis acest lucru direct, sau un pic voalat (dar aluziile erau suficient de clare ca un copil de 8-9 ani, cat aveam atunci, sa inteleaga). Si chestia asta, m-a durut foarte tare. Ma asteptam cumva ca cei care ar fi trebuit sa ma cunoasca asa, cat de cat, sa o si faca....

Niciodata nu m-am laudat si nici nu m-am gandit ca unii oameni ar putea avea aceasta impresie. A fost un soc (parca m-a pocnit ceva in cap). Nici nu am cautat sa fiu laudata. De fapt eu ma simt in general foarte stingherita cand sunt laudata... chiar daca poate ca merit (cred ca si intamplarea cu acest proverb si la atitudinea unor persoane au avut o contributie in acest sens, dar nici inainte nu faceam ceva ca sa mi se ridice statuie ).
Sunt fericita cand celor din jur le place ceea ce fac si le aduce bucurie, sau le este de folos - e altceva. Sunt foarte entuziasmata cand impart anumite motive de bucurie cu ceilalti - asa cred eu ca arata bucuria autentica.

Poate sunt eu defecta. Poate sunt prea sensibila si am un simt al observatiei ascutit... in fine, nu conteaza. De-a lungul timpului am resimtit acut invidia din partea unor persoane care CHIAR se laudau ca sa se simta bine, comparandu-se cu ceilalti la care vanau si inventau "defecte". Poate ca se simteau complexate de anumite lucruri pe care le spuneam sau faceam, mai stii? In primul rand ii agasa entuziasmul meu, apoi spiritul creativ, curajul de a iesi din rand pentru a schimba ceva stramb, de a depasi "zona de confort" etc.

Cand eram la facultate am avut un test de facut. Trebuia la ora de psiho sa ne imaginam ca suntem un obiect si sa parcurgem un traseu. Eu am ales sa fiu un VW Rosu Golf (asta era masina noastra si inca imi este foarte draga, chiar daca am fost nevoiti sa renuntam la ea). Era o masina pe benzina fara plumb (motiv pentru care o iubeam pentru ca proteja natura) care nu consuma foarte mult si am descris-o cu drag, am parcurs traseul si abia asteptam interpretarea.
O colega a decretat sus si tare ca asta inseamna ca sunt EGOISTA. Am intrebat-o si eu pe persoana respectiva de ce. Si ea a zis pentru ca am ales masina aceea si asta inseamna ca sunt egoista fata de cei din jur (asta a fost argumentul ei).
Efectiv nu pricepeam rationamentul: cum poate fi egoist un om care alege o masina pe benzina fara plumb (ce costa foarte mult la acel moment) pentru a proteja natura? Si am si intrebat-o. Cand a realizat ca nu avea dreptate, s-a uitat absolut oribil la mine pufnind pe nas.
Am participat la respectivul exercitiu sincer si fara sa urmareasc sa-i impresionez pe ceilalti (pana nu a adus ea vorba de egoism nu ma gandisem la ce ar putea reprezenta alegerea mea, pur si simplu acela fusese "obiectul" care imi venise in minte pentru ca imi era foarte, foarte drag). Nu a fost singura data cand anumiti colegi m-au atacat cu niste chestii din acestea ce nu aveau sens. Uneori profesorii s-au lasat inflentati si nu au luat pozitie ba chiar la un seminar de engleza am luat 8 la un test grila (test grila, da?) la care raspunsesem corect. Niste chestiuni neimportante poate, insa ... daca nu le am eu cu laudatul [ na. nu pot fi perfecta - asta e o gluma, sper ca se intelege] am o problema cu nedreptatea.



As putea scrie o carte intreaga despre aceste lucruri. Unele sunt atat de absurde.... ca ramai asa, blocat. Dar e suficient sa ne uitam in jur sii vom vedea ca e plin de asa ceva.

Am observat multe gesturi, am auzit multe cuvinte dureroase, am simtit multa aversiune. Totul cred ca este rodul lipsei de educatie, sau a unei educatii defectuoase. Sunt oameni care nu stiu sa fie fericiti autentic si care se simt inconfortabil cand apare unul "altfel" printre ei. Simt nevoia sa il chinuie, distruga, "uniformizeze". Sa ii aplice o corectie. Pentru ca asa au fost .... "slefuiti".

Aparentele inseala. In loc sa judecam, poate ar fi mai bine sa invatam sa observam, sa invatam, sa empatizam ... eu stiu? :) Desi inteleg ca poate oamenii care mi-au facut rau si m-au judecat gresit de-a lungul existentei nu au avut nimic de-a face cu mine (pentru ca eu nu eram ce isi imaginau ei ca sunt, pana la urma)... tot este trist si dureros. Nu ca m-as astepta ca de-a lungul timpului sa raman acolo pentru posteritate prin nu stiu ce baza de date a istoriei (haha - si asta e tot o gluma, ca sa nu rad singura, nu de alta), dar este foarte neplacut sa ti se proiecteze o imagine falsa.

Cu atat mai urata gasesc bafta si tot ceea ce se cultiva in acest sens, de ceva vreme, in jurul nostru. Mi-as dori pentru lume o "iluminare" sau o "desteptare", dar imi este tot mai clar ca asa ceva ar fi foarte incomod. ;)
 
Acest articol este inscris in tabelul gazduit de Zina pe minunatul blog cu Povestiri pe scurt, in Serialul ”Citate favorite”. 😊 

Ja ne! Pe curand!

PS: Poza de la inceputul articolului este din 20 mai 2014, cealalta din 8 mai 2014 - alaturi de dragul meu Dodo, care m-a vazut si m-a iubit mereu, asa cum sunt 💕.

10 comments :

Zinaida Strinu spunea... [Raspunde]

Draga mea, întărește-ți sufletul și mintea. Asta e lumea în care trăim, aștia sunt oamenii printre care trăim. Gândește-te mereu dacă tu ești mulțumită de tine, dacă simți că progresezi în direcția pe care o dorești. În rest... ”Gura lumii n-o astupă nici pământul”.

Suzana spunea... [Raspunde]

Intotdeauna am avut senzatia ca daca iesi din rand, ceilalti vor sa te aduca inapoi. Chestia asta tine de muuuulte si nu stiu daca chiar merita sa teoretizez sau sa teoretizezi! :) Suntem inconjurati de oameni si lectii de viata. Imi pare rau ca la varsta ta nu stiam acest lucru. Acum stiu! Si asa e bine, mai tarziu...
Daca vrei o parere personala, de multe ori efortul de a-i 'ilumina' pe ceilalti este inutil. Este generos sa o faci, dar fiecare trebuie sa-si traiasca lectiile, daca pot... Daca nu, nu!
Asa ca nu te supara, ca nu ai de ce. Lectiile sunt mai ales pentru tine. Si este o oportunitate perfecta de a-ti tria prietenii. Foarte tarziu am descoperit ca a ma supara pe ceilalti NU imi foloseste mie. Deci nici TIE! Asa ca, draga Rux, iti urez o saptamana geniala in orice vei face! Pupici! <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@Zinaida Strinu multumesc mult :* !!!
<3

Pupici cu mult drag!!!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana multumesc mult :* !!!!

Ma straduiesc sa nu ma mai afecteze asa tare anumite nedreptati - nu este un lucru usor, dar ma ... straduiesc :).


Imbratisari cu mult mult drag <3!!

Stef Rof spunea... [Raspunde]

Nu,nu, nu ești tu defectă, defecti sunt cei care nu-s in stare să mai iasa din zona lor de confort și sa facă ceva concret, iar când văd ca se ridică unu altul să facă ceva, repede și criticii, macar dacă te-ar trage de-o parte să-ţi spună dacă ce crede despre tine este si adevărat, dar pe mine mă dispera că, pe langa faptul ca sunt paraleli la ceea ce susțin, mai și urlă in gura mare ca disperaţii să fie ei auziți și văzuți..

Tu împarte bucurii așa cum tu ști, și lasă vânătorii de greseli să se bucure, că doar atâta pot, atât au acumulat la tărtăcuţa lor in cei 7 ani de-acasă, atât..

Ps. Am făcut scoala de șoferi pe golf 2 dar afuma ca o locomotivă, că era diesel, și făcea ca tractorul, dar a rămas așa în sufletul meu și o cunosc dintr-o mie de mașini. :))

O zii Superbă sa Aveți !!!


daurel spunea... [Raspunde]

Am intalnit si eu persoane care exerseaza expresii rautacioase: cauta sa umbreasca bucuriile si sa apese unde doare; este modul lor de a simti destepti/superiori...
Toate cele bune!

Diana spunea... [Raspunde]

L-am recunoscut pe Dodo dupa trufa. :)
Din motive tehnice sunt iar cu telefonul; de n-ar fi asa probabil ca as fi scris, cu alte cuvinte, ce s-a scris pana acum. Concluzie: subscriu la cele scrise. :)
Iti doresc sa ai o saptamana minunata si sa ai spor in cele ce le ai de facut. Pupici cu drag-drag!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Stef Rof multumesc mult pentru gandurile bune :D.
Ryo al nostru nu fumega deloc :). Dar il am prin poze pe blog ;))). Tare drag imi era.

copilarim spunea... [Raspunde]

@daurel multumesc mult pentru gandul bun si urare <3!!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana :*
motivele astea tehnice care ne cam pun bete in roate :P. Sper sa se rezolve repede si cu bine! :D
Multumesc mult si trimit si eu imbratisari cu drag si pupici :*!!!!
<3

Trimiteți un comentariu