Episodul 147 de la Miercurea fara cuvinte, gazduita de Calin Hera. Joc de imagini, initiat de Carmen.
Fereastra din camera mea oglindita in ochi visatori printre nori - Dodo 26 apr 2006.Fereastra din fosta mea camera in ochi de asteptare - Dodo 30 mai 2009.
Ferestre oglindindu-se in cele mai frumoase ferestre sufletesti - Dodo 11 martie 2011.
20 comments :
Da, ferestrele sufletești sunt cele mai frumoase ferestre! ... La sufletele frumoase, bineînțeles.
Happy WW, Rux și Dodo! ☺
@Zina El e numai suflet bun, bland si curajos.
Mi-e atat de dor de ferestre oglindite in ochii lui.
:*
Cunosc privirea. Mi-o amintesc cu dor. De la Havel al nostru a trecut mult.
Happy WW!
Happy WW!
Cunosc astă privire.
Am trait-o si eu anul trecut.
Acum am 2 căței, dar privirea aceea tot ma urmareste.
Am retrait-o de fiecare data de cate ori il priveam pe Domo.
@Călin Hera timpul trece... dar ei ne raman in suflet mereu, nu?
Cand am programat articolele din aceasta luna eram impreuna, privind increzatori. Am ales special fotografiile acestea. Saptamana trecuta, pe vremea asta mi-am dat seama insa ca ...miercurea asta va fi fara cuvintele acelea ce rasunau mereu in casa.
Imbratisari cu mult drag!
@daurel multumesc mult, la fel!
@brandusa Imbratisari cu drag! Sa fie sanatosi si sa va bucurati impreuna mult mult mult de tot de acum inainte unii de altii :*!!
O privire-fereastra care atrage magnetic!
Minunate fotografii,draga Rux!
Happy WW!
@Suzana Miu Imbratisari cu mult drag :*!!!
Ferestrele nu s-au oglindit nicicand mai frumos in alti ochi <3.
E mumos foc! Happy WW! :)
@Cristi pentru totdeauna <3.
Happy WW!!
Of, dragul de el, ce ochişori minunaţi.
Dar... nu mai e? :(
@Poteci de dor vineri dupa ora sapte seara se face o saptamana de dor.
Il purtam in suflet. Mereu... cu mult dor.
Cei mai minunati ochi pe care i-am vazut. Fara a fi subiectiva. Vorbeau ochii lui... toata lumea care l-a cunoscut spunea lucrul asta.
Se spune ca timpul vindeca ranile...
Te imbratisez.
@Adriana Alexandru da, dar chiar daca te eliberezi de durere, cand ai trait imbratisat cu cineva drag este imposibil ca locul gol sa nu fie plin de dor. :)
imbratisari :*
Am trecut și eu pe aici, după atâtea luni și m-am emoționat foarte tare, să văd niște ochișori atât de scumpi, care acum sunt amintire... În familia noastră a fost, vreme de 16 ani, dragul de Țuchi. A trecut un an de când a plecat în raiul sufletelor minunate, iar dorul de el nu a trecut. Atâția ani în care el a fost efectiv un membru al familiei, martor sufletist la toate evenimentele din familie...
Sincere regrete pentru pierderea suferită, dragă Rux!
@Alex Multumesc mult pentru toate gandurile bune. Asa este sunt ai nostri - sunt atat de ai nostri.
Niciodata nu esti pregatit cu adevarat de despartiri dar la noi nici nu se punea problema de asa ceva. Adica ... daca nu s-ar fi intoxicat de la ce au dat prin oras/bloc in primavara si nu cedau rinichii in rest era perfect. Asta a fost groaznic.
Dar...... acum nu mai e de facut decat sa pastram amintirile minunate, sa ne gandim ca, undeva, intr-o lume mai buna, poate sus pe un norisor, ne privesc cu drag ca intotdeauna ochisori iubiti.
Si poate ar mai fi ceva de facut. Pentru noi toti, oameni si animale. Sa nu se mai utilizeze cu atata usurinta si nepasare substante chimice pe principiul ca "trebuie" fara a cerceta ce implicatii garve au. Anul asta in martie s-a dat cu ceva si au fost nu unul ci mai multi caini afectati. Caini ingrijiti si iubiti... Culmea e ca toti cei afectati care au si pierdut lupta (fiind mai inaintati in varsta sau din ghinion) erau si caini dupa care se strangea, care chiar nu faceau niciun rau nimanui. Doar bine.
Imbratisari cu drag si aceleasi ganduri bune catre voi. Sper ca Tuchi se poate intalni cu Dodo in lumea sufletelor si sa ne vegheze mereu. :*
Of, e și mai trist ceea ce mi-ai povestit. Mă gândeam că poate era bătrân sau bolnav de ceva, dar să moară de la neglijența unor iresponsabili....asta este chiar revoltător! Pentru că mai sunt și copii și oameni în vârstă, iar asemenea otrăvuri fac rău la toată lumea!
M-a emoționat cum ai povestit că Dodo a lăsat „urme”
prin toată casa. La fel și Țuchi: când văd fotoliul în care obișnuia să se odihnească, mi-e tare greu. Până și Sara îl pomenește mereu, căci pe ea o lingea cu cel mai mare drag, încă de când era tare micuță...
Sigur Țuchi și Dodo s-au întâlnit și latră bucuroși, cu gândul la noi. Nu avem cum să-i uităm și nici să-i înlocuim în inimă...
Gânduri bune și de la noi, dragă Rux și zile frumoase!
@Alex Dodo avea 14 ani si 7 luni cand s-a intamplat.. si 2 zile. (de cand era la noi si cand a ajuns la noi avea vreo 2 luni). Deci acum in noiembrie facea 15 ani.
Oricine il vedea nu ii dadea mai mult de 5. Era un fenomen. Si doctorii intrebau mereu sa se asigure. Tot absolut tot era perfect - cand am ajuns cu el am avut super mari sperante ca isi revine.
Si chiar nu voia sa plece. A trebuit sa il rog, sa ma rog de el ... la final pentru ca nu suportam sa vad ca incepuse sa sufere si inima lui nu voia sa ne lase. Aia a fost cel mai cumplit pentru mine. Si nu doresc numanui sa treaca prin asa ceva. Dar nu regret ca am ales sa luptam pana la capat.
:) mare grija la iarna ca se obisnuieste sa arunce cu o sare care se face ca o branza granulata. La noi anul trecut l-am purtat aproape numai in brate. Pe langa faptul ca ii ardea labele (si toti cainii schiopatau) cred ca e periculos si pentru copii sau cei care se joaca in / cu zapada. :D Ca tot vine iarna.
Imbratisari cu mult drag, multumesc mult pentru toate gandurile bune si fie sa avem o iarna minunata :*!!!!
Trimiteți un comentariu