sâmbătă, 3 martie 2018

Ⅰ. Călător. Plecat în misiune.


”Orice călătorie începe cu un pas” îmi repet. A mea, a început acum câteva luni, într-o seară ploioasă. Ajunsesem acasă târziu, cum se tot întâmpla în ultimul timp atât de des, încât devenise parte din rutina zilnică. În timp ce mă spălam pe față am zărit în oglindă un chip. Familiar, dar în același timp, necunoscut. Cine ești tu? Am întrebat. Niciun răspuns. Și liniștea este un răspuns. Mi-am zis. Apoi am zâmbit. Și-n zâmbetul acela mi s-a părut că mă regăsesc. Doar că nu mai știam cum să ajung până la mine, nu mai recunoșteam calea. Era ca și în povestea aceea din copilărie când doi frați sunt duși în pădure pentru a fi abandonați. Prima dată lasă în urmă pietre și găsesc drumul spre casă, a doua oară lasă firimituri de pâine și se rătăcesc. Așa și eu.  Oare când am început să înlocuiesc pietrele cu firimituri? Mi-am zis.
”Apa trece, pietrele rămân.” Părea să îmi spună chipul din oglindă, în timp ce apa i se scurgea încet în lavoar. Urmează calea pietrelor și vei afla. 

În seara acea am făcut primul pas. Am pornit în călătoria prin viața mea, către mine, prin lume, călcând cu grijă, reînvățând să pășesc, nesigur după atâta timp în care am stat, m-am învârtit în cercul repetitiv al activităților zilnice și.. am uitat să fiu. Mi-am făcut un blog de călătorii, am folosit tehnologia pentru a-mi deschide cărări în timp și spațiu și am îndrăznit. 


Nu îmi mai amintesc care a fost prima mea destinație virtuală, dar nu pot uita prima ieșire în natură, în pădurea din apropiere. Era ca și când atunci aș fi văzut pentru prima dată copacii, ca și când suferința îmi era alinată cu blândețe. Apoi am descoperit fascinanta Japonie și am atârnat pe panoul din plută așezat pe birou, prima fotografie cu un loc pe care îmi doream nespus să îl vizitez: Lacul Ashi, de lângă Muntele Fuji. Pe măsură ce ”călătoream”, notam în jurnalul virtual, pe blog, impresii și informații interesante. Călătorii virtuale, în colțuri îndepărtate ale lumii în care speram să ajung cândva, călătorii reale, în apropiere - redescoperindu-mi țara, urmând drumul pietrelor.

Apoi a venit el - curierul. L-am zărit de la geam, în timp ce îl deschideam larg, să las aerul răcoros al dimineții să pătrundă în cameră. Se uita destul de des la ceas, de parcă ar fi ținut o contabilitate strictă a secundelor scurse și ținea în brațe, cu multă grijă, o cutie cu o formă ușor atipică, cilindrică. Apoi s-a îndreptat spre ușa de la intrare și un gând m-a străfulgerat. Dacă mă caută pe mine? Apoi mi-am dat seama că nu ar avea de ce. Nu așteptam niciun pachet.

Totuși mă înșelasem. Stăteam față în față cu acest mesager matinal, ce mă privea întrebător:
- Ați înțeles? Mi se adresă în timp ce împingea spre mine un teanc de hârtii. Am încuviințat cu o mișcare a capului. Aflat sub impactul perspectivei ce se deschidea în fața mea, rămăsesem momentan fără cuvinte, sau fără voce.
- Atunci, vom porni cronometrul, continuă acesta. Din cutia cilindrică scoase o clepsidră uriașă și o așeză pe masă. Nisipul roșiatic își croi drum timp de cinci ore către noua sa casă de sticlă, ducând cu el povestea mai departe.




Curierul plecă. Privirea îmi coborî din nou pe hârtii.... Cinci ore. Îmi răsunară în minte cuvintele auzite mai devreme. Peste cinci ore urma să mă ”îmbarc” în cea mai lungă și mult așteptată calătorie în lume. Reală. Ce poți face mai întâi în cinci ore? Bagajul? O listă a obiectivelor turistice pe care îți dorești să le vizitezi neapărat? Să citești programul celor trei circuite Christian Tour pe care urmează să le descoperi mai curând de cât ți-ai imaginat în cele mai frumoase vise? Să..... O oră mi-a luat să mă liniștesc. Pe ceas, sau clepsidră, cum preferați. Mediție, yoga, un ceai cald și gustos.

Apoi am scos din debara rucsacul - perfect pentru a mă însoți ca bagaj în avion, mereu la îndemână. Mi-am pus în el strictul necesar, pantaloni și bluze de schimb, lejere și potrivite climei țării în care urma să fac prima oprire: Iordania. Mi--am luat și o haină de vânt, impermeabilă, o eșarfă pentru a înfrunta vântul în deșerul Wadi Rum - un loc spectaculos, în care voi face un popas în tabăra de beduini. 
Mi-am pus într-o geantă mică actele, banii și memoriile suplimentare pentru telefon - sunt hotărât să suprind în fotografii și mici filmulețe o parte din splendoarea și ceva din misterul unor locuri încărcate de istorie, legendă și povești neștiute precum Petra cea sculptată în stâncă, sau Gerasa, azi cunoscută sub numele Jerash, unul dintre cele zece orașe situate la frontiera de est a Imperiului Roman, în aproprierea provincilor romane Iudea și Siria, poate cel mai bine conservat. Cele două teatre, Piata Ovală, sau Hipodromul sunt foarte bine conservate și mă imaginez deja pășind pe drumul pietruit, străjuit de coloane și de ruinele celebrei Agora, sau a Nimphaeum-ului.
Ghetele mele mă vor purta pe drumurile ușor accidentate din orașul nabateean, în care influențele grecești și mai apoi romane, își fac simțită prezența, iar apoi la 8 kilometri nord, voi călca pragul unei alte așezări cu nume de temelie, căci Petra înseamnă piatră, Little Petra
Iordania Experience este în sine o adevărată provocare. Îmi este greu să numesc un loc anume care să se constituie într-o emblemă a acestei țări. Mă gândesc însă la vechea hartă din orașul mozaicului, Madaba - un fel de puzzle ce ne poartă spre trecut, așezând cu grijă mici puncte de sprijin ce ne ghidează și ne ajută să nu ne abatem de la drumul nostru.


Nu poți știi cu adevărat ce s-a întâmplat acolo, atunci, cândva. Poți asculta ceea ce au consemnat istoricii. Poți citi ceea ce au suprins în cărți cei talentați în ale scrisului, poți culege legende și mici povestiri. Exsită însă un mod de a știi, fără să știi. Acela de a vizita un loc. Astfel tu vei face parte din acel loc, îi vei imprima în poveste o parte din tine. 
După atâta zbucium istoric, voi zbura spre Țara Soarelui Răsare și sper ca timpul să îmi fie prieten, să pot admira frumoasa Sakura în împrejurimile vechii capitale, Kyoto. Încă de când am citit cartea lui Yukio Mishima, Templul de Aur, îmi doresc să vizitez acest loc deosebit, cu o istorie zbuciumată, și totuși răspândind atâta calm și liniște.
Japonia este acel loc unde trecutul si viitorul se întâlnesc în prezent și știu a conviețui în armonie. Este locul în care voi ”zbura „ cu trenul de mare viteză, Shinkansen, și, la distanță de câteva ore, voi putea admira tradiționalele kimono-uri, sau degusta preparatele delicioase pe bază de matcha.

Am ajuns în aerport. Îmi mai rămân câteva momente pentru a mă gândi la cea de-a treia destinație a călătoriei mele: Italia și momentul în care îmi va fi dat să descopăr Farmecul Umbriei.
Vacanță la Roma. Mă gândesc. dar este mai mult decât atât. Mai mult decât Fontana di Trevi, Columna lui Traian, Colosseumul....  sau impunătorul Vatican. Cel mai mult îmi doresc să descopăr Assisi.  De orașul  Sfântului Francisc situat pe partea de vest a muntelui Monte Sabasio, mă leagă o poveste veche, ce a pornit de la un patruped simpatic, a cărui amintire o port cu dor în suflet.


Mă bucur că Italia se află la finalul călătoriei - mă va ajuta să fac întoarcerea acasă mai ușoară, reintrându-mi încet, încet în ritm.  Și voi sărbători cu o pizza autentică și multe momente de răgaz, în locuri cu mare încărcătură și construcții ce au sfidat timpul pentru a ne bucura privirea cu desăvârșirea lor.

E timpul să mă îmbarc......

https://blog.super-blog.eu/proba-1-christian-tour-experiente-unice-in-intreaga-lume/

8 comments :

CARMEN spunea... [Raspunde]

am citit fara sa respir :-) Minunat articolul tau, Rux draga! Pur si simplu m-au vrajit randurile tale. Minunata impletire a temelor date... Cu o naturalete de admirat, ai conceput acest articol de parca s-a intamplat aievea! Parca m-am vazut insotindu-te în baie, apoi la usa, in fata curierului, apoi tesând cu tine planurile calatoriei. Ioardania?! nu, nu m-am gandit niciodata sa o vizitez... acum insa alaturi de tine, tare interesanta mi se pare! Japonia deasemenea nu am vizitat-o niciodata... Tara Soarelui Rasare este un tel la care înca visez, ma bucur ca tu ai pasit pe aceste tinuturi de basm. La Roma am fost de multe ori si imi place cum ai planificat calatoria virtuala! Umbria am vazut-o insa in timp mult prea scurt - doar intr-o excursie, în trecere.
Un start bun in concurs, sper sa fii cotata la adevarata valoare. Pe mine m-ai delectat. Multumesc!
Noapte buna, Rux draga!
PS: fotografiile pe care le-ai atasat jurnalului de calatorie, sunt colosale! Perfect la subiect si minunate!

adriana tirnoveanu spunea... [Raspunde]

As vrea sa vad Petra și Roma. Japonia nu ar intra niciodata pe linia gandului meu. Imi place cum ai invartit articolul cat sa-mi ramana in minte si litera si aventura. Multumesc pentru recomandari.

copilarim spunea... [Raspunde]

@CARMEN ma bucur tare mult! <3
Sunt trei locuri in care am calatorit doar "virtual" [traiasca google si street view ] si cu ajutorul fotografiilor facute de cei dragi, care [mi-]au descoperit o farama din acele locuri.

Trebuie sa recunosc ca am fost putin geloasa pe personajul meu :))). Ce norocos. L-am trimis in misiune.
Acum astept vesti - daca el a avut succes si a primit o asemenea sansa, poate cine stie, am si eu :).

Iordania este surprinzatoare. Pur si simplu. Parintii au vizitat cateva dintre obiective (de unde si fotografiile mele pretioase), dar circuitul despre care vorbesc este muuuult mai bogat. Ohoooo.
Japonia este fermecatoare si ma uitam asa cu jind la toate obiectivele de pe lista. E si Tokyo, e si Kyoto... pur si simplu am simtit nevoia (ca si personajul) sa stau in liniste si sa ma bucur de tot acel amestec de trecut si viitor ce convietuiesc in prezent.
Iar Italia. Well trebuia sa il trezeasca cineva din visare, nu? Zen, Zen... dar se intoarce acasa si aici ritmul e mai alert. Si oamenii mai nerabdatori. :))).

Mi-a facut placere sa scriu :). Si sa visez... si sa mai fac un pas :P

Pupici si multumesc mult pentru gandurile bune. <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@adriana tirnoveanu Petra este un loc foarte foarte interesant. Si probabil ca nu este tocmai bine ales cuvantul. Pentru o idee, poti sa o vizitezi cu street view - evident ca nu se compara cu descoperirea ei acolo...
Exista cateva familii de nabateeni care locuiesc acolo. Si apoi sunt o multime de legende cu privire la Tresury mai ales (unii spun ca ar fi mormant, altii din contra ca se tineau comori, altii ca ar fi fost folosita pentru ceremonii - si sacrificii, altii ca se strangea apa printr-un sistem aflat deasupra si apoi intr-un rezervor...).
Mie mi s-a parut extraordinar Jerash-ul. Desi cele doua teatre sunt mici comparativ cu cel din Amman (care are trei nivele), s-au pastrat foarte bine si intregul sit arheologic este bine conservat (desi probabil ar fi fost si mai bine daca nu s-ar fi luat pietre pentru alte constructii - un obicei des practicat si nu ar fi fost cateva cutremure mai puternice).
Desertul este iar interesant. La Madaba poti descoperi una dintre cele mai vechi harti ale Orientului Mijlociu. Este partea supravietuitoare a unui mozaic. Ce am retinut si mi sa parut foarte interesant este faptul ca pe ea este indicata una dintre cele 5 localitati avand legatura cu Intamplarea Biblica legata de Lot, Sodoma si Gomora. Ma refer la Bela (sau Zoar).

Roma e Roma... De fapt Jerash-ul si Petra au multe in comun cu ce ai putea vedea in Italia din simplu motiv ca ... romanii au cucerit acea parte din lume si si-au pus amprenta, amprenta pe care o vezi si simti in constructiile ce au supravietuit trecerii timpului.

Japonia este altfel. De aceea am si plasat-o intre cele doua avalanse de "pietre vorbitoare". Era nevoie de putina liniste... ca sa spun asa. Si desi Acolo ritmul poate fi ametitor, in acelasi timp, paradoxal, este si foarte linistitor.
Never say never, totusi. Japonia are mai multe in comun cu noi decat ne-am putea imagina. :D
La un moment dat, s-ar putea sa te surprinda. Placut.


:* Imbratisari!!




DIMI spunea... [Raspunde]

Very interesting post and wonderful pictures of those lovely places dear Rux!!!
Dimi...

copilarim spunea... [Raspunde]

@DIMI I am really happy you like it dear Dimi!! :)
Lots of hugs
rux

Diana spunea... [Raspunde]

Eh, am luat-o invers! :) Dar nu-i bai ca, mai intai, am plutit deasupra norilor, inainte de imbarcare!
Iordania e fascinanta, da! Si nu doar Iordania!
Japonia e si in gandul meu, dar stiu ca nu am sanse. :( Cat despre Roma... Roma e aproape. :)
Zile senine iti doresc, cu drag! Pupici! <3
Succes!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana :D
Multumesc mult - sunt locuri minunate, intr-adevar <3
Pupici!!

Trimiteți un comentariu