Miercurea aceasta am avut ca tema "Romanul de pe noptiera". Acum un an mi-am comandat patru carti si le fotografiasem pentru ca voiam sa povestesc despre ziua mondiala a cartii (care a fost pe 23). Dar nu am mai reusit sa fac lucrul acesta, asa ca acum m-am bucurat si am profitat de ocazie sa le pun si pe ele pe lista. [ intre timp pe una am citit-o si celelalte isi asteapta cumintele, randul]
Romanul de pe noptiera (in cazul meu, se odihnea linistit pe tastatura laptopului pentru fotografie, lol) se numeste Dansul privighetorii de primavara si este scris de Kyung-sook Shin. A aparut la editura Humanitas (fiction) in 2017 si face parte din colectia mea preferata Raftul Denisei.
Cand am descoperit literatura japoneza am avut asa... o revelatie. Pur si simplu mi s-a redeschis apetitul pentru lectura. Apoi am "incercat" cateva carti scrise de scriitori chinezi - foarte interesant. In cele din urma, iata am in maini un roman corean.
Nu stiu de ce dar, am impresia ca literatura orientala stie sa imbine cumva mai subtil tristetea si bucuria, nu degeaba sunt ei maestrii ai paradoxului [ei = asiaticii ]. Cred ca doar la scriitorii rusi (si poate si la englezi) am mai gasit acest calm. Si la Antoine de Saint Exupery... In rest am vagi amintiri apasatoare - desi in unele cazuri se prea poate sa fie datorate si ritmului intens in care trebuia sa citesc pentru "scoala - liceu / facultate". Dar, doar in unele cazuri...
Mi-ar placea sa aflu si parerea voastra (in caz ca ati citit cartea) - am decis sa nu ma adaug tabelul inlinkz si sa ne rezumam la comentarii, insa daca veti considera pe viitor interesant, util sau mai stiu eu necesar prezenta lui, ma voi ocupa de aceast lucru atunci.
*
In ceea ce ma priveste, cred ca este o carte pe care este bine sa o poti citi fara (mari) intreruperi pentru ca si-ar putea pierde din farmec. In al doilea rand, am fost foarte fericita sa constat (asta e cu siguranta mana destinului, lol ☺) ca intamplarile se situeaza cam in aceeasi perioada de timp ca in Imparateasa Orhidee si Ultima imparateasa scrie de Anchee Min (vezi repertoar). Deci (culmea coincidentei legata de nume) imparateasa din poveste este chiar Min (Myeongseong) - cea ucisa de japonezi, la care facea referire in roman Orhideea...
Asa ca ar fi interesant ca aceste trei carti sa fie citite cam in aceeasi perioada - pentru ca astfel (pentru cei care atunci cand citesc transforma lectura in "film") se creeaza o imagine de ansamblu mult mai complexa. 😊 [a se citi = Rux este foarte entuziasmata 👏].
Este prezentata deasemenea si o imagine a Parisului din acea perioada - cu obiceiurile mai mult sau mai putin ... onorabile: de la lecturile publice la Bon Marche, pana la expozitiile cu intrare libera de la morga (considerate ca distractie!) sau tribul din Africa prezentat ca exponat la zoo...
Desi literatura asiatica se aseamana, comparand romanele (strict cele despre care am amintit in acest articol) se simt anumite diferente intre ele. Sunt foarte subtile. Dar sunt. Imi place literatura chineza si probabil voi mai cauta si alte scrieri coreene. Totusi, preferata mea este cea japoneza [ din care oricum am citit cel mai mult pana acum ]. Si candva, sper ca anul acesta, o sa ma incumet sa citesc Povestea lui Genji scrisa de Murasaki Shikibu. Sunt curioasa la sfarsitul celor aproape 1000 de pagini, cu ce impresii voi ramane.
Concluzie: In toti acesti ani... omenirea nu a invatat nimic. In continuare cel care are puterea isi permite sa smulga ce isi doreste de unde doreste, sa distruga si sa aduca suferinta. Oamenii uita cel mai important aspect - pana la urma, indiferent de origine suntem toti... OAMENI . Cred ca acest roman este asemenea unui cantec plin de sensibilitate, pe care se contureaza ca intr-un dans plin de gratie ... destinul trist al celor pe care alegerile altora(egoiste) si presiunea "societatii" ii spulbera fara mila.
________________________________
Asa ca ar fi interesant ca aceste trei carti sa fie citite cam in aceeasi perioada - pentru ca astfel (pentru cei care atunci cand citesc transforma lectura in "film") se creeaza o imagine de ansamblu mult mai complexa. 😊 [a se citi = Rux este foarte entuziasmata 👏].
Desi literatura asiatica se aseamana, comparand romanele (strict cele despre care am amintit in acest articol) se simt anumite diferente intre ele. Sunt foarte subtile. Dar sunt. Imi place literatura chineza si probabil voi mai cauta si alte scrieri coreene. Totusi, preferata mea este cea japoneza [ din care oricum am citit cel mai mult pana acum ]. Si candva, sper ca anul acesta, o sa ma incumet sa citesc Povestea lui Genji scrisa de Murasaki Shikibu. Sunt curioasa la sfarsitul celor aproape 1000 de pagini, cu ce impresii voi ramane.
Concluzie: In toti acesti ani... omenirea nu a invatat nimic. In continuare cel care are puterea isi permite sa smulga ce isi doreste de unde doreste, sa distruga si sa aduca suferinta. Oamenii uita cel mai important aspect - pana la urma, indiferent de origine suntem toti... OAMENI . Cred ca acest roman este asemenea unui cantec plin de sensibilitate, pe care se contureaza ca intr-un dans plin de gratie ... destinul trist al celor pe care alegerile altora(egoiste) si presiunea "societatii" ii spulbera fara mila.
________________________________
☺ - ziceam de mana destinului pentru ca am mai "patit" asa ceva si cand am citit mai multe romane japoneze si cumva s-au grupat singure pe respeciva perioada:
📗 Yasushi Inoue - Nobila doamna din Yodo
📗 Yasushi Inoue - Maestrul de ceai
📗 Kenichi Yamamoto - Enigma Rikyu
_________________________________
📗 Yasushi Inoue - Nobila doamna din Yodo
📗 Yasushi Inoue - Maestrul de ceai
📗 Kenichi Yamamoto - Enigma Rikyu
_________________________________
**
La CDL am mai povestit despre:
2 comments :
Interesante citatele pe care le-ai ales...
@ina :) mi s-au parut atat de actuale cumva, incat, pentru ca aveam telefonul langa mine, am suprins cateva pasaje.
Este o carte ca un zbucium al situatiei ce pare a se repeta la nesfarsit... in diverse locuri si sub diverse forme.
Inclusiv la noi.
Doar ca asiaticii au un mod aparte de a privi si trata lucrurile.
Pupici :*
Trimiteți un comentariu