luni, 25 iunie 2018

#05 Intamplarile detectivului curios - Claudia Grozea (CDL)


Buna! :)
Azi e luni - ziua gandurilor bune .... Si nu va puteti imagina cat efort am depus azi sa incerc sa stau cat mai pozitiva. Mai o tura la malul marii (multumita lui Carmen), mai minunandu-ma de cat sunt de educati, respectuosi si seriosi in tot ceea ce fac japonezii (mi-am comandat si eu ceva din Japonia, cu escala la Ralu, pentru ca acasa ma cheama la vama si e un stres continuu - unde mai pui ca ma pot pune sa platesc vama.... :(  - dar nu despre asta voiam sa zic, ci despre cum s-a procedat: am primit poze cu produsul, cu el ambalat, cu el in pachet... si apoi cu pachetul cu adresa si codul de posta, gata de plecat... plus multumiri si .. in fine, cred ca v-ati facut o idee). 
Cred ca vecinul e in sevraj sau ceva de genu'... nu stiu pe unde sa ma mai ascund prin casa. :)))
Dar sa lasam fumul si fumurile (Rux fii zen... ce zen, ca ma simt ca un ninja caftit bine si pe interior si pe exterior). Am mutat astazi Coltul de lectura ce urma sa fie sambata, pentru ca vreau sa las sambata pentru un film / serial ceva, sa ne putem bucura impreuna (si sa fie mai aproape de Timp pentru Tine.. hihih).


In colectia mea (si desigur a micul N si in curand a micului H) de carticele scrise de Claudia Groza se afla si Intamplarile detectivului curios. Am achizitionat-o anul acesta, de aici
Cartea are copertele cartonate, 12 povesti (fiecare insotita de ilustratii frumos realizate, reprezentative pentru subiect) si cred ca este potrivita oricarei grupe de varsta. Pe cei mici ii vor atrage ilustratiile. Apoi, povestea, pentru cei mai mari si informatiile interesante pentru cei si mai mari 😋 - un exemplu in imaginea de mai sus.
Eu am "rasfoit" cartea alaturi de micul N (2 ani si jumatate) si ne-am bucurat de povesti [ dupa care i-am zis lui Ralu sa nu cumva sa stranute cu ochii deschisi... :)) - daca sunteti curiosi de ce, gasiti raspunsul in carte].


Una dintre povestile mele preferate este cea legata de "ecologie". Chit ca ma repet, cand eram mici am invatat sa respectam natura si sa o protejam. Poate nu aveam chestii de firma (recunoscuta pe plan mondial)  ci lucruri realizate pe plan local, poate nu aveam carti colorate si cu hartie lucioasa... dar ceea ce aveam pretuiam si ingrijeam. Si reciclam... si protejam natura! Desi atunci nu-i ziceam reciclare... ci maculatura :)).... sau sticle si borcane... si fier vechi. Sunt sigura ca au fost si povesti mai putin pozitive, dar ceea  ce a fost bun vreau sa imi amintesc. :)

Daca ati citit-o si voi [sau o veti citi ] si vreti sa povestim mai multe despre carte, pot crea si un tabel in care sa va inscrieti link-ul. 😌 Voi doar dati-mi de stire. Hihi!!

**
La CDL am mai povestit despre:
- #00 Coltul de lectura
- #01 Regatul lui Kensuke - Michael Morpurgo (CDL)
- #02 Buddha din podul casei - Julie Otsuka (CDL)
- #03 Dansul privighetorii de primavara - Kyung-sook Shin (CDL)
- #04 Poveste Japoneza - Catinca Oprea (CDL) 

 

4 comments :

CARMEN spunea... [Raspunde]

foarte draguta activitatea ta alaturi de micutul N :-) Ma bucur ca vei mai avea inca un nepotel, felicitari <3 Sa fie intr-un ceas bun!
Tu ai un suflet tare cald si bun, cu siguranta si micutul H te va iubi la fel de mult ca fratele lui mai mare ♥
Carticelele pentru copii trebuie sa ofere pilde si cu cat sunt mai bazate pe actualitatea de zi cu zi, cu atat mai bine pregatesc micutul pentru viata. Stie toata lumea cat de importanti sunt cei 7 ani de acasa! Copiii de cate te ocupi, invata multe si au un avantaj major in fata celor de a caror educatie nu prea isi face nimeni timp.
Abia astept sa ne mai povestesti din poznele si expresiile micutului N.
Hmmm mi s-a facut dor de Emma si de Greta... dar weekendul acesta avem multe altele in plan!
Te pup. O zi placuta!

copilarim spunea... [Raspunde]

@CARMEN mutumim mult!! <3 Sa fie! :D

Abia astept si eu sa ne cunoastem - pe N il vedeam mereu pe skype cand era bebe si ii cantam si cand ne-am intalnit prima data (urma sa implineasca 8 luni) si mi-a auzit vocea a intins manutele sa ma mangaie si sa ma pupe <3. Si se uita la mine cu niste ochisori ;))).

Carticica i-a placut, ne-am uitat mai mult pe poze, dar va creste impreuna cu el ;)). Prefer (ca si la animatii) sa incerc sa nu redau ad-literam de la bun inceput textul sau subtitrarea. Deasemenea de fiecare data incerc sa descoperim ceva nou. Si lui ii place, cred ca semanam :D.

Apropo de cei 7 ani, am citit undeva ca in Japonia se insista pe legatura stransa din primii trei ani de zile intre copil si parinti [ cand se vorbeste foarte mult cu cel mic, i se explica mereu tot ce se intampla pentru ca acesta sa se poata descurca ]. Abia de la 3 ani se vorbeste de gradi. Iar la scoala invata in primul rand sa se descurce in viata, sa devina responsabili si desigur sa se joace... Apoi urmeaza studiul.

Cei 7 ani de acasa se tot restrang la noi in ultima perioada si nu imi place deloc cum arata acum invatamantul. Cred ca era mai bine sa mergi de la 7 ani la scoala [daca cineva voia mai devreme foarte bine, treaba lui - de ex eu am mers la 7 ani jumate si Ralu la 6 ai 8 luni]. Copilaria in acest moment este bombardata si distrusa sistematic la noi. Ce pierde copilul daca merge de la 7 ani la scoala? 2 ani de viata pe care ii fura "societatea" ca sa il "modeleze" [ sau zapaceasca efectiv de cap]? :)

Ah ce draguuut! Aveti intalnire de gradul 3 (adica voi trei :P sa nu se inteleaga gresit) in weekend? :P. Weeeeeeee!!!! ;)))

Pupici cu drag :*!!

Diana spunea... [Raspunde]

Imi plac si azi cartile dedicate copiilor - nu mai cumpar, pentru ca nu mai am in jurul meu copii mititei - dar cand dau de unele... ba bucur de ele. :)
Haha! Imi amintesc de zilele cand trebuia sa mergem la scoala cu hartie, sticle si borcane si chiar cu fier vechi! Se adunau munti!! :) Era un lucru bun. Si mai era ceva atunci: din loc in loc, prin oras, erau puncte de colectare deseuri - adunam fel de fel de prin casa (si amicii nostri faceau la fel) si mergeam acolo sa le vindem - castigam bani pentru un corn, un joc, bomboane si alte "maruntisuri" care ne faceau bucurie - erau lucruri cumparate prin "efortul" nostru si satisfactia era imensa! :)) Azi, doar un punct de colectare stiu "mai in oras" - altele sunt la marginea orasului, unde se ajunge destul de greu - mai ales cu... greutatea "reciclabilelor"; de-ar fi altfel, poate ca si unii dintre copiii "de azi" :) ar face cum faceam noi. Doar poate... :)
Pupici cu drag! <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana sunt cateva carti petru copii care se adreseaza si celor mari (sau capata alte intelesuri citite de catre cei mari - vezi Habarnam, Gianni Rodari - Aventurile lui Cepelica de ex).

Probabil ca vor reintroduce (speeeer) pe filiela "imprumutat din afara ca e cool" din nou reciclarea.. se chinuie cativa sa o faca accesibila dar noi stam atat de prost la capitolul civilizatie pentru ca s-a aplicat principiul "libertatii prost intelese" - prin manipulare. Simplu: daca cineva spunea sa strangem maculatura sau sa reciclam sticla etc. i se aplica un "comunistule" sau "esti nostalgic" si apoi era atacat... si tot asa.

Si culmea.. a dat roade... :))). Ahhhh Lapusneanu, Lapusneanu ca bine zicea el.

Totusi eu nu ma las.
Ahhh imi amintesc cand eram mica de faptul ca la Bunici, in Brasov, erau la locul unde se ducea gunoiul si containere speciale de hartie si sticla... Da, na... era naspa in Romania :))).

[ ps: ce era naspa e si acum.. pentru hateri... ce-a foost bun a fost sufocat in primul rand... :(]]

Trimiteți un comentariu