Ⅴ. Foișorul. Încep lucrările de renovare.

Cu-cu-ri-guuuuu!!!!
Tresar. Ochii mă dor de la albul luminos al colii virtuale goale, ce așteaptă un roi de semne negre, să-i ocupe spațiul, materializând gânduri în scris, așternându-le prizoniere în rânduri ordonate, ca în vitrina unei grădini zoologice ultramoderne, ce dă vizitatorilor impresia unui false libertăți. Cuvinte, propozitii, fraze... Și la baza lor,  se află idei ce abia își fac simțită prezența, susținând însă toată creația. De cele mai multe ori nu (ai cum să ) le vezi. Dar știi că, la fel ca și în construcții, totul depinde de ce materiale pentru structura si fundatie ai folosit. Dacă nu sunt de calitate... riști ca totul să se năruie într-o bună zi...
Încerc terenul, mă asigur că nu se va surpa malul, că nu se va infiltra apa - igrasia este un dușman de temut al tuturor lucrurilor pe care umezeala în exces le condamnă la o moarte lentă.... Și oricât te-ai strădui, nu o poți masca la nesfârșit sub tencuieli decorative.
 
Mă ridic de la biroul improvizat în camera în care, copil fiind, descopeream șiraguri cu mărgele de lemn, unele mai lungi, altele mai scurte, ”actualizate” anual, cu prilej de ”tortul casei”, aniversar - tradiție moștenită din străbuni. Și mă îndrept... Mă îndrept de șale, întinzându-mă leneș, dar înțelept, asemenea Moșului, stăpânul mioritic al ”moșiei” și privesc pe geam.
Acolo... în vale, vom clădi o casă! îmi răsună în urechi vocile lor, parcă venind din depărtări, de peste mări și țări ale timpului, deși totul s-a întâmplat nu demult, doar acum câteva săptămâni. Mă întorsesem dintr-o călătorie și urma să mă îmbarc într-alta, sau în mai multe chiar... simultan; ușor paralele aș zice.
Am început prin a mă instala în casa bătrânească, la bunici. Mi-am adus plantele, laptopul, cărțile.. Am închiriat apartamentul din oras.... Ce mai, o mutare în toată regula.
Oricum tu poți lucra de-acum de oriunde ai semnal! au spus... Și au dreptate, deci, mută-ți melcule casa, mi-am zis și am plecat să supraveghez lucrările din „Paradis”. Așa-i spunem locului, pentru că așa este. Iar treaba mea aici, pe lângă a-mi vedea de treabă, este să veghez ca toate lucrările ce se vor face, să nu strice rânduiala lucrurilor, din contră, să devină parte din ea.

Inspirația  zburdă prin pădure, sau poate se oglindește în pârâu, sau stă lungită pe iarba de un verde crud, privind visătoare la spectacolul norilor de pe cerul senin, de-un albastru nedefinit. Închid laptopul și ies din casă. Mă-ndrept spre livadă, spre foișor. Urcând panta ușoară, încep să-i zăresc silueta printre pomi.
S-a șubrezit, îmi spun.... De când am revenit aici, pregătit să observ construcția duplexului, ca un amator ce sunt, bine intenționat și încercând să mă informez într-un domeniu în care nu excelez nici pe hârtie, un novice arhitect de scrieri literare - cum am fost poreclit, mă tot gândesc cum să găsesc o modalitate de a renova și micul chioșc, sau Foișorul, cum l-a botezat bunicul, pe vremea când tatăl său îl ridicase, cu mâinile sale.

Dar cum...? Cum să fac? mă tot frâmânt, învârtind printre degetele împreunate cifre și oferte și estimări de buget.... și-mi revin apoi în minte, de-a valma, peripețiile prin care, cu ani in urmă, reușisem să renovăm și reabilităm casa părintească, și cum sfătuitori binevoitori ne ajutaseră să depășim bugetul ințial cu mult (și prost)... O picătură. Ca și cum amintirile acelea s-ar fi transformat brusc în nori, cerul se făcu gri și ploaia începu să cadă...
La adăpost... în foișor voi fi la adăpost.. îmi spun și mă grăbesc să intru... Pic... pic... Pic zgomotul ritmic al picăturilor ce se auzeau undeva, înăutru, îmi atrase atenția. Gândul mi se îndreptă acum spre acoperisuri. Nu îmi mai puteam imagina duplexul înălțându-se, fără să văd cu ochii minții și micul chioșc „întremându-se”.
Mi-am vârât mâinile adânc în buzunare, posomorât și gri, în ton cu ploaia de afară. Telefonul! îl uitasem acolo, închis, încă de când revenisem la bunici. L-am pornit și am fost uimit... în foișor este semnal!! M-am conectat la baza de date și am început să caut... Ce? Nici eu nu știam prea bine. Căutam oameni cred, sau mărturiile lor despre cum au reușit să își clădească o casă și nu doar să se încadreze în buget, ba chiar să reușească să facă economie.. Economie....

Uneori și în literatură, când scrii, faci economie de cuvinte. Prin mai puțin, spui mai mult, daca știi să îți alegi bine, cuvintele bune. Poți merge direct la sursă... Sursa unde se fabrică acestea. Ca și-n construcții - izolatii, tamplarie PVC, instalatii electrice, instalatii termice, instalatii sanitare, termoizolatii...... Cauți să cumperi adjective, substantive, verbe si prepoziții... Le găsești pe stoc la marile magazine, dar uneori prezintă semne de uzură - de atata stat și așteptat. Alteori costă mai mult decât fac... Și-atunci te duci, precum spuneam, direct la Sursă... dar și-acolo primești un preț de „client final”, nu colaborator fidel....
Mărturiile găsite - surprinse pe film ca dovadă, rulează în timp ce pe fundal ploia își cântă ultimele note. În curând este ora cinei așa că mă grăbesc să caut prețuri, să fac estimări, să.... și nu le găsesc. Cum vine asta? mă întreb. Și-n graba în care navighez căutând un răspuns, degetele mi se-mpiedică și ..  cadeee! Mă uit în jos și, la picioare mele, se scutură de praf un cuvânt: negociat... Se ridică, mă privește cu o strop de mustrare și pornește înapoi spre rândul pe care l-am deranjat: prețul final diferă și este negociat în funcție de cantitatea comandată....

Intru pe adresa de mail, caut lista cu necesar, o salvez. Apoi revin la ea, adaug materialele necesare reparării foișorului, prelungesc puțin aleea cu amenajari exterioare - spre micul heleșteu cu stuf de lângă izvor și termin rotunjind pe margini capitolul cu amenajari interioare. Apoi trimit documentul pentru evaluare... Sent.
Deschid ușa... las să zboare spre curcubeul proaspăt, agățat de un nor încă umed, strălucind în ultimele raze pe care soarele, eliberat dintre nori, le trimitea dinspre apus, las, precum spuneam, să zboare, toate speranțele mele... Le aștept să se întoarcă înapoi, asemeni unui bumerang, sub forma unui răspuns ... pozitiv.

La masă!! Sebi, masa-i gata!! se auzi glasul bunicii, duios, ca un cântec, chemându-mă acasă. L-am urmat supus, parcă plutind, alunecând ușor (dar nu la propriu) prin iarba umedă.
Seara s-a așternut lin. Cuvintele au început să se întoarcă acasă și să se aștearnă parcă singure, pe pagina albă ce-mi orbise ochii, cu câteva ore în urmă, de parcă mi-ar fi fost livrate ca răspuns la o comandă mentală, cu precizie și profesionalism. Când locuiești la țară, în mijlocul naturii, noaptea-i pentru somn menită.... Am închis laptopul și m-am deconectat până a doua zi de real, plutind în lumea cealalta, a viselor.

Cu-cu-ri-guuuuu!!! m-a trezit Creastă, cocoșul. M-am ridicat din pat și m-am grăbit să-l prind semeț, cocoțat pe gard, până să devină o siluetă nedefinită, în timp ce soarele urcă grăbit pe cer. Pe masă, telefonul meu clipea... Clipea verde. L-am uitat deschis, mi-am zis în timp ce îmi verificam corespondența. Clipeam și eu... clipeam și citeam.. Și pentru prima dată, în sfârșit vedeam cum cifrele îmi deveneau prietene, cum jos în vale se turna fundație și sus în deal se repara un chioșc și la izvor grădina mea zen prindea formă... și simțeam cum totul devenea amețitor de real...
Am deschis geamul, aerul curat mi-a invadat camera și plămânii. Eram îmbătat de fericire și entuziam. Am format numărul...
-Tata.... am găsit casa de comenzi. Pentru materiale. Spune-i și lui P.! Da, știu cât este ceasul - dar la noi, aici, ziua începe devreme, ai uitat? Și apoi avem de sărbătorit... !! Cum? Nuuu! Contribuția mea nu doar că-i suficientă, dar voi putea renova și foișorul și stai să vezi.....