Ⅺ. Morcovul. Situația scapă de sub control.

Se lăsa deja seara când ne-am gândit să probăm aparatura pentru karaoke. Cântam și dansam cocoțat pe o scenă improvizată, cu P. și Aya la butoane. Deși eram relaxat și nu aveam pic de trac, ceva mă făcea să nu mă simt chiar în largul meu, de parcă aș fi fost urmărit. La un moment dat, am zărit o umbră furișându-se în solar.

Ce-o fi fost? mă întrebam, când Buni a intrat în cameră cu o ceașcă de ceai.
- Privește, Sebi! îmi spuse ea, trăgând draperia. Luna Morcovului!

Priveam  discul portocaliu, ce strălucea pe cerul nopții și nici nu-mi terminasem bine ceaiul, când și-au făcut cei trei apariția. Totul s-a petrecut fulgerător de repede:
Ninjin-Sensei, un morcov uriaș, cu mustăți subțiri, răsucite în sus și Karochin, discipolul acestuia, un morcovel ce-mi amintea de desenul ce decora ceașca, au început ceremonia. Iepurele cu haina albastră mi s-a adresat entuziasmat:
- Sebi, amice, ești pregătit să strălucești pe scenă? Pentru că eu aștept vacanța aceasta ca pe un sote de morcovi gratinați! 
Dar cum am deschis gura să-i răspund, Ninjin-Sensei mi-a îndesat rapid o frunză mare și creață pe gât, în timp ce Karochin îi oferise urecheatului o frunzuliță mai mică.

În timp ce lumina portocalie mă învăluia, aveam impresia că mă uit la mine din depărtare și i-am auzit pe cei doi morcovi spunând:
- Cam încet băiatul. Oricum e prea târziu să dăm înapoi acum.

 

Primul lucru pe care l-am făcut când m-am trezit a fost să merg în grădină. Eram destul de confuz și singurul indiciu pe care-l găsisem era un bilețel pe care scria ceva de niște castraveți. Recunoșteam jacheta  albastră și, după ce mă trăsesem de vreo două ori de mustăți privindu-mă în oglindă, îmi era clar ca zeama de varză limpezită, că sunt un iepure.

- Capsă-Om! am privit peste umăr, în timp ce întindeam mâna spre o frunză de roșie în care să împachetez legumele culese, dar nu era nimeni. O pietricică se lovi de ceva metalic și, în ultimul moment mi-am ferit lăbuța ce se pregătea să calce peste o capcană.
- Peter, nu pari în formă azi! îmi spuse aceasta. Doar dacă.... și scoase un fluierat metalic. O veveriță își făcu apariția ducând un braț de frunze de varză, pe care se aflau înscrise niște texte.
- Iar ne-a făcut-o? i se adresă capcanei, iar aceasta încuviință cu un scârțâit. Pe urechile și codița lui Rilă!!! exclamă ea. Tocmai în prima zi de turneu! 

Îmi făcu semn să o urmez. Ajunși acasă îmi întinse foile și-mi spuse poruncitor:
- Mănâncă!
M-am conformat ascultător. Pe măsură ce mâncam îmi aminteam tot felul de lucruri: prietenii mei Ted, Fred, Red și Ned, alături de care înființasem SuperBuni - cea mai tare formație din Irealitate; albumul nostru de debut - „Ti-am luat un morcoveeeeeeel” și hit-ul care ne-a făcut celebri - „În grădina mea de zarzavat ești tu”; spectacolul cu artificii pe care îl pregătisem alături de Sconcsul Rex....

- Cine ești? mi se adresă Veverița.
- Peter Iepurașul! I-am răspuns prompt. Iar tu ești Nuts - impresarul nostru!? Dar unde sunt băieții? Avem un concert de susținut.
Nuts răsuflă ușurată.
- Se pare că de data asta a ales unul bun.... spuse ca pentru sine, apoi îmi făcu semn să o urmez.

 

I-am găsit pe cei patru pe dealul din apropiere și nu am putut să nu observ ca Ned avea o geacă maro și nu mov, cum ar fi trebuit să fie. M-am mirat că știu un astfel de amănunt.
- Și iată pretextul! ridică ochii spre cer Nuts.

Ne-am îndreptat spre scena montată undeva într-o galerie subterană secretă. Într-un colț am zărit un personaj ce-mi părea cunoscut. Un morcov uriaș.
 -„ .... vacanță!” Ecoul unei amintiri vagi se strecură ușor și căpătă glas.

Ochii lui Nuts sclipiră mai ceva ca artificiile domnului Sconcs în puterea nopții. Mă privi fix și-mi spuse întinzându-mi un CareAreSunetTareRasunăAcumVoceaEcouCântăImnuriOdeRock- pe scurt C.A.S.T.R.A.V.E.C.I.O.R.
 - Nu uita ... să fii pe scenă, e floare de varză la ureche îmblănită!!

Mi-am scuturat urechile și aranjat gulerul la haină. Ești liderul unei formații de top!! mi-am zis și, urmat de ceilalți patru, am pășit pe scenă în aclamațiile tuturor.
- Bunăăăă searraaaa prieteeeeni!!! răsună salutul în sala de concerte spectaculos concepută și construită de bursucul Tudor.
Ca la un semn, toți cei prezenți ridicară lanternele în formă de morcovi și, în lumina reflectoarelor, acompaniați de instrumentiștii noștrii Frații Greieruși, ne-am dezlănțuit. Țopăiam într-o veselie pe piese rock, ne sprijineam de stativul pe care montam C.A.S.T.R.A.V.E.C.I.O.R-ii când interpretam un slow și glumeam cu publicul în scurtele pauze.
Spre miezul nopții, după ultimul „encore”, a urmat spectacolul de artificii. Am urcat sus, pe deal și am privit împreună cum chipurile noastre iepurești au fost proiectate pe cerul senin, chiar deasupra casei domnului Carrot. Acesta nu a apreciat însă spectacolul și a ieșit furios pe poartă, însoțit de Grisină, câinele său.

- Ooops. se pare că am făcut-o de fasole frecată!! remarcă Ned cel cu haina maro, în timp ce o lua la sănătoasa.
- Poți s-o mai spui o dată, prietene! i-am răspuns în timp ce săream peste diverse obstacole ivite în calea mea, cu Grisină suflându-mi în ceafă. Cu toate acestea mi se părea cumva foarte amuzantă situația. Și, ajuns în grădina de zarzavat, mă strecuram cu grijă printre răsaduri, furișându-mă cu ușurință și ascultând exclamațiile domnului Carrot în timp ce făcea cunoștință cu armata mea de Capsă-Om.

Când să ies pe portiță m-am trezit nas în nas cu Grisină. Pentru o clipă m-am simțit friptură. Apoi am văzut că era însoțit. Ninjin-Sensei făcu un semn spre cer și razele portocalii ale lunii sparseră norii și mă ridicară în văzduh.

Când m-am trezit eram din nou eu, Sebi.

 Pe carnețelul din fața mea se afla următorul mesaj:

Nu uita că, din 30 martie 2018, te aștept să ne revedem la cinema cu un film de animație pentru întreaga familie, plin de aventură. Ți-am rezervat și bilete! Ei, comedie!!

semnat, Peter Iepurașul