luni, 26 martie 2018

Ⅹ. Strategie. Personajele prind viață.

După o binemeritată săptămână liniștită, de dimineață am avut parte de o trezire „specială”. P. a intrat furtunos în cameră, trântind ușa teatral. Apoi m-a zguduit si, aproape zbierând mi-a spus:
- Au venit mătușileeeee!!!
În câteva secunde eram în picioare, îmbrăcat cu ce apucasem, buimac și cu o figură jumătate îngrozită, jumătate adormită, gata să fug „pentru a-mi salva pielea”. La propriu. 
P., pe de altă parte, mai avea puțin și leșina de râs, ținându-se cu amândouă mâinile de burtă, în timp ce încerca să-i spună ceva Ayei, care tocmai se ivise în prag.
- Nu, nu-mi spune nimic. I se adresă ea, încercând să rămână serioasă. Mă întreb doar, ce veți face amândoi când chiar vor veni mătușile!? continuă ea privindu-l. Pentru că, sper că realizezi, vor veni la petrecerea câmpenească, pentru a sărbători împreună, în familie, logodna. 
P. se opri brusc din râs și începu să bolborosească ceva, ca pe vremea când, copii fiind, căutam o soluție salvatoare, dintr-o situație aparent imposibil de rezolvat, sau evitat.

Din bucătărie, se auzi glasul lui Buni, care ne chemă la masă. Eu eram încă ciufulit și vizibil îmbufnat, iar P., începuse să arate de parcă tocmai ar fi căzut în groapa pe care chiar el o săpase ... pentru mine.
- Așa-ți trebuie, i-am șuierat ușor, în timp ce încercam să-mi pun în ordine gândurile și hainele pe care le îmbrăcasem la nimereală. Din fericire eu o să pot evada, pentru că nu voi fi personajul principal! am adăugat apoi, iar pe față mi se întipări un surâs, gândindu-ma la bietul P. înconjurat de mătuși. Îmi și imaginam figura lui cerșind practic ajutor când...

- Sebi, mă întrerupse Aya din visare, voi doi tot copii ați rămas... Ne ciufuli pe amândoi și continuă.  După ce mâncăm avem întâlnire cu Gerovital Beauty pentru a pune la cale strategia...
- Azi facem repetiție? am întrebat eu trezit brusc și definitiv din starea în care mă aflasem până atunci.
- Chiar azi! răspunse ea veselă, trăgându-l spre bucătărie pe P., încă neconsolat de perspectiva întâlnirii cu mătușile.


Pe când testam noul balsam de buze pe care Aya îl pusese în fața mea (Ăsta e-al tău, Sebi și vezi că ți-am luat și un creion dermatograf negru și fain, pentru trusă! îmi spusese complice și apoi preciză, pentru încă preapreocupatul meu văr: Are și P. la fel! Restul vi le comandați singuri, după ce le testăm pe cele din trusa mea.) m-am hotărât să încerc să destind puțin atmosfera. În fond, chiar dacă el crease contextul și eu aveam partea mea de vină.
- Hai P. Puțin entuziasm! Zici că devii Romeo, nu îl salvezi! i-am zis în timp ce pregăteam clipul cu secvențe din filmul realizat în 1968, din care urma să ne inspirăm. Și apoi, avem destul timp la dispoziție până atunci ca să ne asigurăm că evităm coșmarul copilăriei. Uite!! am continuat luând un ruj mat și cremos din trusa Ayei, le putem oferi în dar ceva din această gamă. Fii atent! Conține ingrediente active de ultimă generație: acid hialuronic, pudra de diamant, Vitamina E. Cu siguranță se vor bucura și le vor folosi, doar sunt un cadou de la nepoții preferați, pe care nu scăpau niciun prilej să-i „ștampileze” ori de câte ori aveau ocazie. 
În timp ce P. părea să aprecieze ideea și începuse să-și recapete buna dispoziție, eu mă străduiam să îmi dau seama cam ce ar trebui să conțină un set complet pentru mătuși. Un fior mă străbătu amintindu-mi de acea vizită a lor când, în disperare de cauză, ne ascunsesem printre urzici cât noi de mari. Mătușile sunt niște ființe foarte simpatice. Dar, ca să mă exprim elegant, „extravagante”. După întânirea cu ele eram roșii pe toată fața, de la pupături și aveam impresia că tocmai pupasem, la rândul nostru, peretele de pe hol.. De aceea, ori de câte ori vine vorba de ele, brusc ne amintim de acele întâmplări nefericite și, dacă nu am fi descoperit între timp și fața cealaltă a poveștii, probabil că am fi rămas marcați pe viață de ideea machiajului lor de coșmar.



Music: Prokofiev - Romeo and Juliet Ballet - Montagues and Capulets (Dance of the Knights) 
Movie: Romeo and Juliet 1968
Cu muzica lui Prokofiev pe fundal intrăm „în pielea personajelor”. P. devine Romeo, Aya - Julieta. Eu momentan testez mascara. Mă amuz de reacțiile pe care le-ar putea avea cititorii blogului meu de călătorii dacă aș scrie pe blog despre așa ceva. Dar atât eu, cât și P. suntem fani cosplay și din când în când facem tot felul de sesiuni foto în care ne trasformăm în diverse personaje. Și atunci folosim produse cosmetice. E oricum moștenire de familie. Și mama și Buni s-au machiat întotdeauna foarte discret - uneori nici nu îți dădeai seama. De la ele am învățat însă, destul de multe trucuri despre cum poți pune în valoare trăsăturile frumoase ale feței, sau diminua și ascunde, acolo unde este cazul, imperfecțiunile. 
Mă uit la Aya cum s-a transformat într-o Julietă desăvârșită. Și P. este gata. 
-  Gama aceasta de cosmetice chiar acoperă toate necesitațile unui machiaj complet mi se adresează, în pas de dans. 
Pfff... dacă te-ai vedea! mă amuz, analizându-i costumul de epocă. 



- Recunoaște, ești gelos! Vom oferi poveștii un final fericit și tu.. ai avea doar un rol secundar. Continuă el pe un ton enigmatic.
- Nu-l asculta Sebi! ni se alătură o Aya Julietă radiind cu mult farmec. Tu o vei salva pe CioCio San! Zâmbește și-mi pune în mână telefonul, de pe ecranul căruia mă privește timid, dintr-o fotografie, Mika.
- Când.. ce? mă bâlbâi eu, în timp ce cei doi își continuă dansul, întrebându-mă cum de nu fusesem la curent cu planul lor.

Mama ne urmărește din cadrul ușii, de unde pune în aplicare strategia pentru convertirea mătușilor. Vocea ei se aude blând „...Da, au beneficii certificate: hidratare, protectie, rezistenta indelungata, matifiere!...”, în timp ce personajele noastre prind contur, culoare, viață. Din când în când privesc fotografia Mikăi. 
- „Mai mult decât culoare” îmi zic... căci fața ei vibrează, de parcă urmează să se materializeze acum, pe loc.

Proba X

2 comments :

CARMEN spunea... [Raspunde]

un nou capitol, o noua intamplare. Minunata poveste, am intragit personajele si ceea ce citesc mi se deruleaza in fata ochilor ca un serial bun si drag de la care nu as pierde niciun episod!
te pup. Noapte buna!
PS: Faza cu trezirea lui Sebi mi-a adus aminte de "Two and a Half Men" tocmai saptamana aceasta rula pe cand eu intrasem in vizita la Adela (fiica mea) si exact faza cand cei trei luau micul dejun linistiti... fiul- Jack avea castile pe urechi si juca ceva pe telefonul mobil. Asa ca atunci cand Alan a strigat "Bunica e la usa" el si Charlie s-au ascuns. Micutul nici nu a observat manevra de retragere si camuflare. Bunica s-a apropiat de el si i-a soptit la ureche "Buna dragul meu" Micutului de spaima i-au iesit ochii pe jumatate din orbite, a dat sa fuga insa... a fost prea tarziu. Faza a durat cred ca 5 minute insa atat de bine jucata de grupul de actori (e un serial mai vechi cand inca rolul principal il juca Charlie Sheen) ca am ras mai mult de un sfert de ora. Si ma bufneste inca râsul de cate ori imi amintesc faza ☺☺☺

copilarim spunea... [Raspunde]

@CARMEN <3 ce ma bucur ;)). Mi-a placut tare mult capitolul acesta. Doar ca am avut limita de cuvinte - 1000 :(((.

Imi amintesc serialul,dar nu am vazut episodul cu pricina:)).Insa mi-l pot imagina :))))
Am trait pe viu "emotii" din acestea in copilarie.. haha. Doar ca la noi era un unchi. O si cateva "matusici" (nu ale noastre) care ne terorizau.. haha.

Trimiteți un comentariu