miercuri, 10 octombrie 2018

III. Nouă ne place! În bucătărie. La cratiță?


Octombrie. I se mai spune și Brumărel, „asta pentru că-i vreme să ne mai schimbăm nițel” - obișnuia să glumească Bunelul Mamei. Eu aș zice că nițel este ușor cam depășit de situație, în ceea ce mă privește, dacă mă gândesc mai bine la toate câte mi s-au întâmplat de la începutul lunii...

Taxi-ul oprește în fața blocului. Clara își dezlipește privirea de pe ecranul telefonului meu. O fotografie cu masa festivă de Craciun de acasă, din anul trecut. 
- Să nu uiți, da? Vezi că mi-ai promis!!  se pisicește pe lângă mine, târându-și geamantanul spre intrare. Și eu te-am dus la Praga... cu avionul!! Mi-ești dator! brusc se oprește fix în fața ușii și ma privește cu un zâmbet larg.
- Da, sigur! Cum intrăm în casă și am semnal....
- Nuuuuu! mă oprește ridicând un deget pe care îl agită ușor în dreptul feței.  Nu, nu... mai întâi pregătești niște pancake-uri din acelea delicioase din care mi-ai promis că vei face! 
- Bine .. haha, nici nu ești pretenioasă! i-am răspuns râzând în timp ce ne urcam în lift.
 
Cheia în broască. Deschid ușa. Aprind lumina... Ce miroase a...
- Nu ți se pare că miroase a ceva umed? Clara dă glas gandului meu, în timp ce se îndreaptă spre bucătărie ducând în brațe punga de hârtie cu cumpărături.
- Stai! Nu intra! îi strig în timp ce m-am înarmat cu o lanternă aflată pe masuța din hol, lângă cuierul de la intrare.
Clara mă privește nedumerită, iar în minte mi se derulează povestea ”inundațiilor”, de care fratele meu ne povestea ori de câte ori venea în vizită acasă. Des. Acesta fusese și motivul pentru care, ca o mică măsură de precauție, bucătăria avea podeaua situată mai jos decât cea din restul casei. Atunci când intri în ea, cobori un fel de „treaptă”.
Fleoooooșc. Ușa glisantă ne dezvăluie o imagine dezolantă a ceea ce fusese până acum câteva zile bucătăria: băltoace de apă, tapet decojit, faianță sărită, gresie spartă... cele trei vase de gătit zac pe podea ciobite, iar ”mobilierul” improvizat din carton..... a intrat la apă, la propriu.
- Oh nuuu... exclamă Clara, înăbușindu-și un suspin. 
- Nu-i nimic. Uite, un motiv bun să renovăm bucătăria!! încerc să o liniștesc. În minte îmi revine scena incendiului și seara în care a intrat ea în viața mea. 
- Oricum trebuia să scăpăm de cutiile de carton ân care depozitam vesela.. ah și nu te supăra - erau doar lucruri mai vechi, din seturi descompletate!! vorbesc repede de parcă încercă mă conving și pe mine, nu doar pe ea, că totu-i ok.

În seara aceasta nu vom mânca pancakes. Dar cel puțin nu suntem singuri ... și îți trimit acum și poza! îi spun în gând, în timp ce strângem în pungi, pe categorii, lucrurile stricate, pentru a le arunca.


Octombrie. Două săptămâni mai târziu.
- ... în bucătărie! Da, a ieșit totul foarte bine - acum aștept mobilierul comandat!
- Miaaaauuuu!! Clara îmi face semn dinspre geam că a sosit curierul.
Mama, trebuie să închid. Uite că au sosit... Ce? Pisica? Ah.. da, Clara e bine, mieuna mai devreme pe aici. Ah, ai auzit-o, da?
Clara pufăie încet în timp ce se îndreaptă spre interfon. Mama e alergică la pisici. Când i-am zis că am o chiriașă se pregătea să vină „în vizită”. Așa că i-am zis că e vorba despre o pisică. A renunțat. Clara a acceptat „rolul” ca pe o provocare.

*

- Masa și cele două scaune de bucătărie!!! țopăie fericită în jurul cutiei. 
- Uite Clara  - este ca un fel de puzzle mai mare! îi zic în timp ce îi întind instrucțiunile. Ce zici, le montăm?
- Ooooook! Și cine pregătește peștele la tigaie? ... Ah da. Și salata? sosește răspunsul ei, ce-mi pare a cere o replică de genul ”pregătim împreună după ce terminăm de montat - nu durează mult !”, așa că i-o ofer pe tavă ( tot ne-am înnoit cu un întreg arsenal de ustensile de bucătărie), însoțită de cel mai fermecător zâmbet pe care îl am la îndemână, zâmbet care mă face să mă gândesc, nu știu de ce, la creveții pentru salată.
Mihai, ești un crevete. Felicitări - acum treci la cratiță. Sau mai bine în ea! îmi zic amuzat, în timp ce montez un scaun.





”Puzzle-ul” din trei piese odată rezolvat, e timpul să sporim și mai mult confortul și, cu un strop de  inspirație, să îmbrăcăm piesa principală cu o față de masă albă, imaculată. Și-apoi...
- Eu aduc farfurii și tu mergi după tacâmuri! veni comanda din direcția ”pisicii - actrițe”.
- Desigur! Niște căni, boluri... eu știu prosoape de bucătărie..
- Miiiiihai!!! se oprește ea serioasă, ținând în mână una dintre tigăile noi, din ceramică. Are o sprânceană ridicată ușor în sus, părul pieptănat cu cărare și atitudinea lui Scarlet din Pe Aripile Vântului. Nu mă pot abține să nu-i spun:
- Știi, „Vivien”.. Și mâine e o zi! Și-n plus vezi ca e din gama eco friendly!
- Știu, știu! răspunsu-mi vine printre râsete. Ești un actor foarte...
- Prost... haha, știu! o întrerup râzând, în timp ce așez pe masă cele două cuțite. 
 



- De fapt voiam să spun... potrivit pentru o emisiune culinară.. ar trebui să iei niște lecții! Știi că la noi se face un curs pentru amatori. Lecții de actorie, vreau sa zic!
Ea se agită serioasă în timp ce eu leșin de râs, sprijinit de masă, imaginându-mă prezentând cea mai recentă rețetă încercată din noua carte de bucate. Eu - Crevetele Mihai.
- Ești nesuferit!! Eu vorbeam serios! mă apostrofează, în timp ce-vânează o frunză de salată cu furculița.
- Hmm Hmmm, îmi dreg vocea. Iartă-mă. Să știi că nu e o idee rea. Ne facem show pe youtube. 
- Noi?
- Da! Știu și cum o vom numi!! 
- Cum?  
- Nouă ne place!
- ....
- În bucătărie. 
- Ai putea scurta un pic... Știi? 
Se ridică și se îndreaptă spre dulap. Am impresia că crede că glumesc. Și totuși...  chiar mi se păruse o idee bună.
- E prea lung. Uite ceva mai scurt și de impact.
- Poftim? întreb luat prin suprindere.
- La ... cratiță!


4 comments :

Laura spunea... [Raspunde]

Cu asemenea ustensile, cui nu-i place la cratita?! :))

copilarim spunea... [Raspunde]

@Laura hahaha mie la o tigaie grill de ceramica mi-a ramas gandul ... :)) eco friendly - si gandul si tigaia... hahaha.

Diana spunea... [Raspunde]

Eu n-am vazut unele dintre aceste postari din povestea celor doi! Zilele trecuta am luat la rand (am crezut ca am facut-o) articolele care apareau in arhiva blogului si... nu e ca ma mir prea tare, dar nu le-am vazut acolo titlurile (orbul gainilor sau... orbul celui care doarme pe el) :)
Nu ma plang! Ma scuz pentru intarziere! :)
E faina povestea mobilierului nou. Si mie mi-ar placea o bucatarie aerisita (mai greu cand e prea mica) :) La cratita, insa, nu prea ma vad - poate doar ca "soacra-n oale!". :)

Succese! Pupici cu drag! <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@Dianala bloc bucatariile sunt deobicei mici. :)
Mie imi place sa bucataresc. Dar imi place sa bucataresc cand am toate treburile puse a punct nu cand am si altele de facut si ma aglomerez :)))).
Imi place sa fac mai ales dulciuri (pentru altii lol).
Am vazut niste ustensile pe acolo asa faine... pfoooa. Tot ce e cu ceramica imi surade(sa nu vad / aud / simt teflonul lol).
Hmm cel mai simplu e sa intri la Tpt.. sau direct la Superblog articole (deobicei am acolo la zi - daca intri de pe laptop / desktop atunci in meniul din stanga e bannerul de participare si sub el link catre articole hihi)

Iti multumesc mult - acum fug cu juniorul afara ca ma alearga de numa ( la invatat cu trei iesiri si ma taxeaza... lol)

Pupic

Trimiteți un comentariu