duminică, 28 octombrie 2018

X. Ascensiunea. Mihai și excursiile extreme.

Mă uit la ceas. Este ora 20:00. Îl așteptăm pe Andrei în vizită - face cinste cu o delicioasă supă cu tăieței și prăjitură cu mere. Sărbătorim faptul că atât el, cât și Mihai, au trecut cu brio un examen foarte dificil și profităm de ocazie pentru a vedea în sfârșit fotografiile pe care le-a făcut în circuitul de 17 zile  în care a fost anul trecut, în Columbia.
Mihai este entuziasmat de-a dreptul. În timp ce pregăteam câteva aperitive ușoare mi-a repetat de mai multe ori:
- Clara, o să vezi și tu!! Este ceea ce numim turism de aventura!! 
- Și asta ar presupune..... îl necăjeam eu intenționat, curioasă să văd ce informație interesantă îmi va mai oferi ca argument. Se documentase.
Mă privea cu un aer serios în timp ce agita un morcov în aer și îmi răspundea cu entuziasm:
- Insule exotice Clara! Imaginează-ți numai că te afli pe insula paradisiaca San Andres, că te plimbi de-a lungul plajelor albe din San Luis și..
- Dragul meu Mihai, când mă uit pe geam afară și zăresc dansul frunzelor arămii, mă gândesc mai degrabă la o Expeditie Everest Base Camp! Am intrat pe modul de iarnă, dar să știi că, dacă faci tu cinste la anul cu o astfel de excursie, eu nu te refuz.
 
Și tot așa, din vorbă în vorbă am terminat și pregătirile, l-am întâmpinat pe Andrei, ne-am încălzit sufletele cu supa minunată și am admirat fotografiile cu amintiri din locuri, trebuie să recunosc, cu adevărat deosebite. Mi-a plăcut atât de mult Caño Cristales, sau „râul curcubeu”, încât, după ce am primit poza de la Andrei pe telefon, mi-am setat-o ca fundal.
- Și ce v-ați gândit să faceți în week-end? ne întreabă el din senin.
- Eu mă gândeam să fac puțină mișcare, am cam „anchilozat” în ultimul timp....  îi răspunde Mihai în timp ce se delecta cu o bucată de prăjitură cu măr.
Zahărul pudră de deasupra îmi amintește de iarnă, de zăpadă; de excursia din Poiana, de patinoarul de acolo...
- Ce-ar fi să mergem la munte? i-am întrebat. 
- Aveți echipament potrivit? Și, mai important, ați mai fost până acum pe circuite montane? Andrei își tot consulta agenda și schimba de zor mesaje cu cineva pe telefon, în timp ce aștepta răspunsurile noastre.
- Dacă te referi la excursii in muntii Romaniei, mi-am dres eu glasul în timp ce mă întrebam la ce anume se gândește, da, am fost o dată în Bucegi și odată în Făgăraș. Dar au fost excursii personalizate în funcție de componeța grupurilor și nu am făcut niște trasee foarte dificile. Ceva mediu ca dificultate.
Mihai rămăsese cu  prăjitura suspendată în aer, în timp ce se uita când la mine, când la Andrei, de parc medita la ceva.
- Am și echipament potrivit, am continuat, deși cred că ar trebui să îmi mai iau o saltea de dormit și ...
- Nu-ți face griji, mergem și cumpărăm ce îți lipsește! Și eu am nevoie de mai multe lucruri. Nu am mai fost de mult la munte! interveni în discuție Mihai. La ce te-ai gândit, Andrei?
Acesta a ridicat ochii din ecranul telefonului vădit mulțumit de schimbul de mesaje și, privindu-ne triumfător a decretat:
- Dragii mei, ar fi bine să fiți gata până mâine seară. Ne așteaptă trei zile de neuitat, „sus, sus, sus, la munte sus”. Haideți să facem acum lista cu cele necesare și mâine vă trimit mesaj codat cu ce v-am pregătit.
 
 
Timpul este prin definitie subiectiv. De aceea uneori îți pare că trece „repede”, alteori, chinuitor de încet.  Nu știu când am terminat de pregătit bagajul dar, ca un făcut, mesajul l-am primit tot în jurul orei 20:00. Doar două cuvinte:

Apoi a urmat drumul parcurs cu mașina, până la punctul de plecare: Cabana Bâlea Lac. Acolo am avut întâlnire cu restul grupului și am avut noroc! Vărul lui Andrei și doi colegi de-ai lui nu au mai putut merge în acest circuit și noi am putut să le luăm locul. 
În munți, vremea este imprevizibilă! Deși se anunțase vreme frumoasă, la Bâlea  soarele s-a arătat zgârcit cu noi. Dar asta nu ne-a oprit să nu facem câteva poze frumoase, printre nori și.. puțină ceață, în timp ce ne îndreptam ctre destinația primei zile: Cabana Podragu.



Lacul Capra ne-a oferit un spectacol de vis - oglindind cerul și gonind norii. Mi se părea că mă aflu în povestea Castelului Mișcător al lui Howl, ecranizată atât de realist de Studioul de Animație Ghibli. Și, cu toate că nu sunt chiar străină de munte și nici prea ieșită din forma fizică, aveam impresia uneori că am fost transformată într-o bătrânică simpatică ce cară în spate nu doar un rucsac, ci și ceva ani (câteva zeci, mai precis) în plus. 
Amuzându-mă în sinea mea de această constare, am profitat de popasul făcut la Lacul Podu’ Giurgiului, ca să schimb câteva impresii cu Mihai. Când i-am văzut privirea însă, era să bufnesc în râs, așa că m-am îndreptat încet spre ghid, pentru a afla programul zilei următoare, când vom ajunge până sus, pe acoperiș - la Vârful Moldoveanu.
Dacă eu am fost transformată în Sophie, atunci Mihai a devenit Turnip - prințul Nap. Mi-am zis în gând, reamintindu-mi fața lui descompusă și postura țeapănă. Apoi mi-am gândit că aretotuși  rău de înălțime și m-am gândit să verific dacă nu cumva îi afectează „ascensiunea” acest lucru.

A doua zi, în timp ce urcam spre Moldoveanu, bănuiala mi-a fost confirmată.. Mihai numai că nu îmbrățișa pământul sau stânca, după caz, în timp ce urca. Era comic, dacă nu mi-aș fi dat seama cât se străduia să țină pasul cu noi toți.
- Iată-ne ajunși în vârf, i-am zis agitând un steag micuț, pe care îl legasem de rucsac. Haide să imortalizăm momentul. 
Andrei ni s-a alăturat și ne-a dat vestea bună că s-a hotărât să continuăm traseul spre Cabana Valea Sâmbetei, cum ne doream noi.
- Durează ceva mai mult, dar mâine vom coborî spre Sâmbăta de Sus și vom vizita și Mănăstirea Brâncoveanu - tot vă doreați să vedeți renumitele icoane pictate pe sticlă!


- Ce bine!! a răspuns cu jumătate de glas Mihai.
Și puteam să jur ca l-am auzit șoptind ceva de „mulțumire”, de „cu bine”, de „sănătate”... Dar de plâns nu s-a plâns și de câte ori făceam fotografii de grup el părea a fi cel mai fresh.

Și iată că, o zi mai târziu și o coborâre lină printre brazi, admirând frumoasa natură și apele cristaline mai departe, ne îndreptam spre sfârșitul aventuri noastre montane. Andrei se oprise să fotografieze un pârâu de munte, când îl l-am auzit pe Mihai spunându-mi, în timp ce m prindea din urmă:
- Poate că... la vară revenim! Măcar dacă tot mergem într-o Extreme Travel să ne bucurăm de vreme mai călduroasă...
Făcu o pauză, timp în care mă întrebam ce anume i-a stârnit entuziasmul ce părea să-l fi cam părăsit pe traseu. De parcă mi-ar fi ghicit gândurile, își continuă ideea:
- Mai ții minte tarta aceea cu afine de pădure pe care am mâncat-o la începutul toamnei?
Am încuviințat, anticipând urmarea... deci aflase despre afinele delicioase care cresc în zona aceasta de munte. Cum le-ar putea rezista?  Știu că sunt preferatele lui!
- Atunci se pare că trebuie să revenim. I-am răspuns, în timp ce ne reluam călătoria, alături de ceilalți iubitori de munte din grup. 
 

4 comments :

DIMI spunea... [Raspunde]

Hello dear Rux!
The mountains look so impressive and breathtaking!
The little island I’m sure it is a quiet spot for relaxing and exploring!
Thank you for sharing those beautiful images!Have a lovely week! Hugs!
Dimi...

Diana spunea... [Raspunde]

Extrem Travel! Garantez pentru seriozitatea si experienta celor care organizeaza aceste excursii! :)
Mai ales in cazul plecarilor in strainatate, grupurile nu sunt foarte mari si calatorii devin o familie! Sute de fotografii din aproape toata lumea am vazut datorita acestor intreprinzatori! Si zeci de fotografii am avut placerea (cu permisiunea autorului, desigur) sa le postez pe blog!
Excursiile in strainatate - mai ales! - sunt perfect inedite! Ma opresc, pana nu scriu un mesaj mai lung decat textul!
Numai de bine despre aceasta firma!

Iti doresc o saptamana frumoasa, Rux!
Din nou, ai reusit o poveste faina! Cand se termina SB vei avea gata o nuvela! Ceea ce mi se pare excelent si inedit, in acelasi timp!
Pupici cu drag! <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@DIMI they really are stunning :).
I am happy you liked them!
I am also sure the island is wonderful - I have seen some pictures with it on the internet :)
Thank you :)!
Hugs and a wonderful week :*

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana si mie miau placut foarte mult pozele - mam abtinut sa pun poze cu oameni, cu grup, pentru ca nu stiam daca e ok. Dar si mie mi-a lasat impresia unei mici familii de excursionisti, de fiecare data.
M-a bucurat mult mesajul tau :). Hihi - cred ca si ei se vor bucura cand il vor citi :D.
Si mie mi-au placut excursiile in strainatate (am mentionat doua: cea cu Everestul si cea cu Columbia - in care sincer tare mi-ar placea sa merg) dar pentru povestea noastra cu Mihai si Clara am ales sa merg pe munte, prin locuri dragi mie si care sunt accesinbile (e o excursie care se face mai tot timpul din cate am inteles, cu doua variante de coborare - una la Sambata de Sus si a doua la orasul Victoria - si cand am vazut asta nu m-am putut abtine sa nu scriu despre acest lucru... lol - sunt locuri prea dragi mie).

Ma bucur mult ca ti-a placuuuut :*
Te pup cu drag :*

Trimiteți un comentariu