vineri, 21 aprilie 2023

#06 Jurnal de MSC - Al doilea capitol -


💭 Cateva ganduri despre saptamana care tocmai s-a incheiat

A trecut mai mult de o saptamana de cand am scris ultima data. Timpul trece cam repede. Somn putin, in salturi si stare de lupta indusa de o gramada de substante parfumate:

  • de pe holul blocului combinatie de asa zise lacramioare cu clor (printre altele), 
  • de pe la tevi - vreo doua zile nu am putut intra in camera mea din cauza a ceva ce seamana cu mirosul mentolat de head and shoulders - o gretosenie oribila, 
  • de la prostiile de odorizante din magazinul din care mi-am comandat online ceva hainute ...
... si asa mai departe. Nu ma plictisesc deloc, dupa cum puteti observa.😅 Dar, Slava Domnului, multumesc pentru toate clipele de liniste si lipsa declansatorilor. 💟

Jumatate de primavara s-a scurs.. pana infloresc teii, sper sa pot iesi si eu putin. 🤞

🔍 O privire spre ce a fost - cautand cauza/ele

Uneori obosesc sa repet si explic .... Mai ales cand ma lovesc de „atotcunoscatori” (cei care stiu mai bine decat tine ce simti .. 😅).

Mai nou a aflat tot mai multa lume despre Noua Medicina Germanica, sau despre Legea Atractiei. Medicina Alopata se face ca ploua (ca nu are cum trata),NMG arata cu degetul spre fericitul suferind cum ca el e vinovatul, sa se descurce :)) . Este ca si cum ne-am spala pe maini de orice responsabilitate si este putin cam ipocrit.. Ori.. aici, suntem cam toti responsabili. Fiecare alegere influenteaza. 

Eu cred ca, la MCS, poti sa creezi mai degraba contextul, conditiile pentru formarea unei brese ... Dar sa fim seriosi, cauza principala o constituie, pana la urma: mediul ( factorul principal declansator). 

Legea atractiei si NMG imi sunt cunoscute de foarte multa vreme. Calatoriile mele in „trecut” au vizat si aceste aspecte, pentru ca imi dau seama cum traumele si ranile din trecut se reactiveaza si cum acestea sunt un fel de calcai al lui Ahile, in anumite momente. 

Cred ca ideea principala de care trebuie sa tinem cont este ca, pe masura ce inaintam in varsta si suntem „slefuiti” de catre cei din jur, ne indepartam tot mai mult de noi si de esenta noastra. Uitam sa ne ascultam, sa ne intelegem, devenim cumva confuzi. Si ii lasam pe altii sa ne spuna ce, cum...
Nu spun ca o ghidare (buna) este de prisos (din contra... dar cati „ghizi” cu har sunt?), ci spun doar ca ideal ar fi, sa nu uitam cine suntem, cu adevarat.

💚 Balsam pentru suflet - „tratamentul” creativ / lecturi /muzica / hobbies

In lunea cand m-am refugiat in singurul loc unde puteam respira (culmea, in baia mare - stiti voi, aia in care juma de luna nu am putut intra? mai ca ma bufnea si rasul 😅 ) mi-am luat cu mine, cumva instinctiv, proiectul rochita la care lucram... Rukkusu si Liliacul.

Am cusut la el in continuu pana cand imi inghetasera mainile si nu le mai putea misca (e cam frig acolo - cele doua tevi pentru care platim un car de bani sunt reci de ani de zile, in plus cand mi se face rau imi cam ingheata si mainile)... Dar faptul ca am putut sa lucrez si sa imi mut concentrarea pe ceva frumos, m-a ajutat sa trec putin mai usor peste tot.

🍏 Alimentatie / Stil de viata / Curatenie - solutii alternative, prietenoase si neinvazive

Continui episodul retete, cu ce am publicat in 2012: 

  1. Crochete la cuptor - sunt  foarte tentata sa le incerc iar, dar doar cu branza de vaci - sa vad cum adaptez (la telemea nu am acces - cea din comert e cu sare iodata si prin ce am trecut eu de la sarea iodata.. nu sunt dispusa sa mai trec; din cauza asta am renuntat si la cartofi frantuzesti). 
  2. Tortellini al Prosciutto cu sos ''smantanos-branzicios'' - opera lui Ralu, nu ma intrebati - probabil ca la mine ar arata cam asa: paste facuta in casa, branza de vaci facuta in casa, smantana idem.. :))))
  3. Mancare de varza - idem 2, adica opera lui Ra. Am incercat acum un an sa mananc o mancare de varza proaspata (nu acrita) si am „esuat lamentabil” ;)). Dar mai incercam Inca nu am avut ocazia sa testez varza la borcan :O.
  4. Sloppy Joe à la Copilarim tot de la Ralu. Am sa o rog sa mai vina si ea cu ceva retete delicioase. Sa vedem :) 
  5. Ne racorim cu spuma din fructe! - nici nu mai stiu de cand nu am mai mancat :)). Dar pregatesc cu drag (si ma bucur cand pot sa fac acest lucru, pentru ca a fost o perioada cand nu suportam nici mirosul fructelor de gen)
In rest poze cu chec, covrigi, painici si clatite :)).

🟢 Inspirate de voi

Am un gand referitor la adaptare.  Ma tot gandesc cum este ea confundata cu altceva: conformismul, de exemplu. Sa traim conform regulilor impuse, conform trend-urilor, conform modelului de viata ce ne-a fost predat si asa mai departe. 
Daca pe galantare se gaseste ce se gaseste, ne conformam si facem ca toti ceilalti? Sau ne adaptam si cautam solutii, variante mai bune, mai sigure, mai sanatoase?

Mai este si obisnuita - sau cresterea rezistentei la ceva. Ele pot fi ok pe termen scurt sau mediu, dar pe termen lung, nu fac decat sa uzeze corpul si.. vorba aia, culegem ce am semanat.

Pana nu esti cu adevarat obligat / fortat de evenimente sa te adaptezi, te conformezi, obisnuiesti... Iar rezultatele se vad in jurul nostru. La tot pasul. Culmea este ca, unele persoane refuza sa vada aceste lucruri si atunci cand sunt puse in fata faptului. E mai simpla o rezolvare rapida, venita din afara. Dar... ce te faci cand acea rezolvare nu e posibila? Atunci nu mai ai cum sa te eschivezi (de fapt ai, dar rezultatul nu e unul bun😅) si esti nevoit sa iti asumi responsabilitatea sa adaptezi si sa te adaptezi, cu adevarat.

Mi se spune deseori ca trebuie sa ma adaptez. Ce inteleg insa acele persoane atat de binevoitoare? Sa fac alegeri care sa ma ajute sa fiu bine? NU ... confunda adaptarea cu obisnuinta sau conformarea. Nu isi doresc sa fiu sanatoasa, ci sa pot sa suport toate chestiile care imi fac rau, ca ei sa poata sa beneficieze de ele in liniste si pace.

Aia, nu este adaptare. E egoism, printre altele (😅), conformism, cu siguranta, dependenta... 

📗 Ce se spune / stie

Voi continua aici, ideea inceputa mai sus. Pentru ca as vrea sa vorbim despre simturi!

Se stie ca mirosul, gustul, auzul, vazul, simtul tactil sunt cele 5 simturi recunoscute ca fiind de baza. Aici, un articol interesant, care mentioneaza si alte simturi, poate mai putin cunoscute: Câte simţuri au oamenii? .

Rolul esential al simturilor, este sa ne ghideze pasii in viata, sa ne ajute sa ne protejam, sa luam decizii - este ca un scut de aparare

Dar, mai ales in ultima perioada, aceste simturi ne sunt in mod constant, inca de la cele mai mici varste, pervertite. Cum?  Prin:

  • reclamele inselatoare,
  • programe de viata defectuoase
  • informatii depasite / neactualizate / in mod voit incomplete sau menite sa induca in eroare
  • tendinte si moda care devine in timp acceptate ca ceva firesc (vezi impanzirea a tot ce se poate cu odorizante)
  • inlocuirea naturalului cu falsul (ca in povestea in care bastinasilor li s-au luat obiectele valoroase in schimbul unor cioburi colorate, doar ca acum nici macar cioburi colorate nu primim in schimb, ci plastice.. haha)
  • obisnuirea organismului cu anumite produse daunatoare ( de cele mai multe ori nici macar nu ne gandim la acele lucruri ca ar putea fi cauza problemelor de sanatate)
  • etc.
🎯Odata ce vazul a fost pacalit ajungem sa confundam ce vedem pe sticla cu realitatea si nici nu realizam acest lucru, dorind sa avem viata ca in filme, nu? Ah si ce industrie de plasare de produse e acolo!!! Si desi e totul creat si regizat, ajungem sa credem de exemplu ca... viata perfecta este desavarsita de un pahar de Cola  :)))

🎯Odata ce auzul a fost pacalit de ceea ce i se spune si repeta ca lege, atunci se creaza o programare subconstienta si oamenii nici nu realizeaza uneori cum reactioneaza automat, in anumite situatii. 

🎯Odata ce simtul tactil e pacalit, el se va ghida dupa ceea ce a fost invatat si va reactiona in consecinta (vezi de exemplu materialele textile si diferenta intre ele).

🎯Odata ce gustul va fi inselat ... mai e nevoie sa continui? Incercati voi sa convingeti un copil care a mancat numai dulciuri din comert si tot felul de fructe si legume (tratate si fara gust) sa manance natural. Habar nu are ce este un mar adevarat, sau o rosie.. Si chiar refuza alimentele (am vazut cateva emisiuni pe acest subiect - trist)

🎯Dar mirosul -  arma aceea imbatabila menita sa ne puna in garda inainte de a intra in contact direct cu ceva... E distrus efectiv de abuzul de substante parfumate si chimizate din jur. Si se mai dau si bani. Vorba aia, tu cu mirosul afectat, tu fara bani. 

Si acestea dragi prieteni, sunt lucruri stiute. Si ignorate, in acelasi timp. Pentru ca... puterea obisnuintei, a conformarii si toate celelalte manipulari, in numele binelui general al progresului si al .... protejarii intereselor de ordin material.

❓ Stiati ca....

Acum ceva vreme, citeam despre faptul ca un numar destul de restrans de oameni (cam 20 sau 25 la suta) mai au un simt al mirosului neafectat. Adica, la capacitate normala. Nu mai gasesc link-ul. Dar, cat o mai fi si acesta disponibil, despre importanta mirosului puteti citi aici: Miros - Wikipedia.

E interesant cum un articol despre acest subiect (in care se mentiona fix ce va spunem si eu, despre pervetirea simturilor mai sus), poate disparea (sper totusi ca o mai fi si nu l-am gasit eu). La fel s-a intamplat si cu cel referitor la sarea iodata. In fine.

Am gasit in schimb articole care vorbesc despre Hiperosmia: ce boli poate trăda hipersensibilitatea la miros  si Sensibilitatea la mirosuri poate semnala afecțiuni grave. :)))). Ca si cand acum, daca simti niste lucruri pe care ar fi normal sa le simti si sa te afecteze, ar fi din cauza ca esti bolnav, nu ca sunt acele lucruri periculoase. Desigur, este foarte posibil ca mirosul sa fie alterat din cauza unei afectiuni, cum sa nu... insa se vorbeste prea putin despre cum mediul poate altera calitatea mirosului si ii poate distruge astfel menirea lui esentiala: aceea de a ne oferi informatii si de a ne proteja.

Mirosul se poate educa (banuiesc ca se poate si recupera, daca se renunta la folosirea unor produse inutile si se detoxifica organismul).

De exemplu, pot deosebi mirosul alimentelor. Am fost de mica obisnuita se observ - asa am invatat ca atunci cand spargi un ou sa il si mirosi (pentru ca, uneori, desi arata bine si este in termen, are un miros specific, neplacut si ar putea strica ulterior si gustul preparatelor). Sau la rosii - am patit de cateva ori sa fie minunate, dar sa miroasa a chimic.. si mai ales cand pregatesti sucul de rosii, nu este deloc o bucurie sa pui in oala ceva ce ar compromite calitatea mancarii ... Detalii. Detalii care ar trebui sa fie ceva normal pana la urma.
Dar daca noi vedem la tv cum o tanti ia din caserola rosia si o tranteste (fara sa o spele) in cratita si ouale le sparge din cofraj direct... ce facem? :)

Mirosul e fantastic! Dar i s-a cam uitat rolul principal.

🟩 Cati oameni, atatea povesti 

Am mutat aici rubrica pentru ca as vrea sa formulez o concluzie la cele scrise mai sus! In primul rand, sa nu credeti ca eu nu am trecut prin conformare si obisnuinta (chiar obedienta). Inca mai trec, la anumite categorii (cand ne conformam sa platim niste facturi nejustificabile la apa de exemplu, 😅). Am bifat inclusiv la categoria mancare (nutritie daca vreti). Nu am crescut in eprubeta. Totusi nu am facut nici excese - undeva pe la mijloc. Dar, privind retrospectiv - cat de multe greseli am facut, avand incredere in cei in care teoretic ar trebui sa avem incredere (autoritati in domeniu). 

Mi-ar lua cred ...cateva file intregi ca sa insir cate alegeri bune, care s-au dovedit a nu fi atat de bune, am facut. Va pot povesti insa, ca idee, in urmatoarele pagini de jurnal, pe categorii, cum alegeri „sanatoase” mi-au compromis fix sanatatea. 

Nu este usor sa.. ne adaptam cu adevarat. Dar cred ca este necesar sa o facem, daca vrem sa ne pastram sanatatea, sa o imbunatatim, sa prevenim sau sa ... vindecam ce a fost compromis. Insa merita!! Merita sa facem schimbari si mici adaptari ori de cate ori avem posibilitatea de a alege ceva mai bun. Pentru a ne bucura cu adevarat de viata.

Conformarea ca scuza a comoditatii, nu este o solutie. Celebra replica rostita cu emfaza ”asta-i viata, ne adaptam”,  nu implica ceva de laudat. Ci evidentiata doar faptul ca se alege sa ne conformam si sa facem ce fac toti.

Adaptarea corpului la conditii extreme, este ceva ce in mod natural se face pentru termen scurt. Pentru a putea supravietui. Insa in timp, expunerea la un mediu nefericit, nu facem decat sa ne erodam. 

Mie nu mi se poate intampla, sigur are el/ea ceva, nu reprezinta o asigurare. Daca e sa analizez, mie, nu ar fi trebuit sa mi se intample. Am jucat cat se poate de corect, nu am facut excese si nu aveam niciun motiv care sa genereze aceasta situatie. Si totusi!?
Raman la parerea ca paza buna, trece primejdia rea. Mai bine previi, decat sa tratezi

Si.... nu in ultimul rand, daca reinvatam sa gatim traditional (ca tot revine „moda”), trebuie musai sa ajustam retetele vechi... (de exemplu sunt unele cu infiorator de mult zahar, iar mirodeniile nu mai sunt de mult ce au fost), sa inlocuim anumite ingrediente si tot asa.

💬Motivational

Motivul pentru care am sters praful de pe filele de jurnal ce asteptau sa fie completate (abandonate de ceva timp) a fost urmatorul. Am primit in newsletterul de la Gregg Braden (despre care am aflat acum cativa ani, urmarind pe Gaia cateva episoade foooooarte interesante din seria Missing Links) o invitatie la Summit Food Revolution 2023 (link de inscriere pentru participarea gratuita la documentarele respective).

Eu m-am inscris si sper sa reusesc sa le vad pe toate si sa aflu lucruri interesante de utile. Evenimentul se va desfasura in perioada 26 aprilie - 3 mai si participarea este gratuita*. 
In fiecare zi exista un documentar - disponibil pe toata perioada respectivei zile si le puteti vedea pe pagina de inscriere.

Vm vedea despre ce este vorba atunci - daca va inscrieti si urmariti, poate luati si ceva notite, ca sa schimbam pareri.. si sa vedem cu ce rezonam, cu ce nu prea... daca avem si observatii personale, de-astea. Iata si clipul de prezentare:


______

*Exista posibilitatea de a achizitiona, dupa inscriere un pachet cu acces nelimitat la documentare si inca niste programe oferite ca bonus (acest pachet are un pret redus fata de cel obisnuit si o parte din valoare este folosita pentru continuarea acivitatii in domeniu, cealalta pentru a planta copaci si alte proiecte de gen).

Ja ne!

 

Actualizare: Daca vreti sa urmariti in premiera filmul (24 aprilie) online cu dr. Gabor Maté, Intelepciunea traumei, reintregirea sinelui, va puteti scrie gratuit aici: Înregistrează-te | Înțelepciunea Traumei 

"Trauma nu este ceea ce ți s-a întâmplat. Trauma e ceea ce se întâmplă în interior, ca rezultat al evenimentului din exterior."

— Dr. Gabor Maté

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”😊


8 comments :

camdandusler spunea... [Raspunde]

Thanks for your sharing...

Suzana spunea... [Raspunde]

M-am inscris si eu sa vad filmul. Sunt curioasa ce si cum.
Imi place sa cred ca ceea ce scrii te elibereaza cumva si iti clarifica niste idei. Mie asa mi se intampla cand scriu cate ceva. Adica sper ca iti aduce ceva pozitiv, ca sa spun asa. Spuneai de procentul celor ce au alterat simptul mirosului. Mai grav mi se pare ca procentul celor care gandesc si nu doar reactioneaza este infiorator de mic. De aceea manipularile prind atat de bine, chiar si cele mai grosiere.
Studiile de marketing au alocate bugete uriase, exact pentru a ne prinde in mreje.
Nu stiu daca ai citit ceva de Louise Hay si de cauzele spirituale ale bolilor. Stii ce scrie la alergii?
"La ce sau la cine te simti alergic? (Ce sau pe cine respingi?) Negarea propriei puteri". Ca nou tipar de gandire spune asa: "Lumea in care traiesc este sigura si prietenoasa. Sunt in siguranta. Sunt impacat cu viata."
Astfel de idei gandite mereu, cred ca pot modifica firul mental. Cu siguranta exista o solutie, poate nu chiar atat de evidenta in sistemul alopat. Poate in celelalte, daca ai incerca.
Pupici, draga Rux! Un weekend linistit! 😘❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@camdandusler Welcome :)
Thank you for visiting :*

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana deja am primit pe mail 4 filmulete - multe lucruri le stiam, dar este bine mereu sa ti le reamintesti- nu se sie nicioadata cand se apasa un buton si ai revelatia despre cauza unei probleme, sau rezolvarea pe care o cautai..

Uneori am senzatia ca ma ajuta - pentru ca verbalizez niste lucruri si pentru ca, recunoscand anumite lucruri, sper ca ceilalti sa inteleaga de ce uneori fac anumite lucruri cu intarziere (ceea ce pe mine recunosc ma deranjeaza foarte tare, pentru ca nu imi place sa fiu considerata neserioasa).

Ai dreptate... nu multa lume reactioneaza, bazandu-se pe ideea ce mie nu imi face rau. nu ma deranjeaza etc.

Eu nu am gasit despre hipersensibilitate la produse chimice - la cauze ma refer. M-ar fi interesat (desi, fiind ceva provocat de mediu.. ma intreb).
Alergiile nu sunt acelasi lucru - dar e interesant de stiut despre toate afectiunile, in general.

Noile tipare sunt foarte folositoare (eu am folosit si fara sa stiu de treaba asta inca din copilarie genul acesta de gandire - care m-a si ajutat foarte mult de-a lungul timpului). Totusi, nu stiu cum sa iti zic, insa sunt total nefolositoare cand vine vorba despre impactul direct pe care ceva nociv il are asupra ta. In acele momente, doar rugaciunea si speranta iti raman si sa ramai cat poti de calm. Crede-ma ca nu iti vine sa reciti bazaconii in acele momente de gen vai ce buni sunt oamenii :)))).

Sa fim seriosi.. mintea rationala, cand e bombarbata cu ceva care o otraveste si pune in pericol... nu prea reactioneaza la prostia asta cu sigura si prietenoasa si siguranta.. ca nu are cum. Atunci te rogi si privesti spre luminita de la capatul tunelului.

In afara momentelor de criza, nu stau sa ma gandesc ca e pericol si asa mai departe. Pur si simplu caut ce e mai bun in tot - pentru ca nu am de ce atrage raul. Daca vorbesc despre lucrurile astea, este ca sa ma eliberez (pentru ca ele exista, nu pot fi negate - negarea nu le face sa dispara). In rest, ma incarc cu energie pozitiva din lumea cea buna pe care mi-o creez in fiecare clipa.

Mentalul e una si il poti mentine la un nivel inalt cu ganduri bune si o perspectiva blanda asupra lumii si a vietii. Este clar o solutie la sistemul alopat, singura as zice

Cred ca iti voi raspunde insa mai pe larg intr-o pagina de jurnal - pentru ca este un subiect interesant si functioneaza insa are si limite....

Puup :)

prietena-japoneza spunea... [Raspunde]

Un subiect interesant: simțurile...M-a preocupat de cănd mă știu...Conform zodiacului chinezesc, sunt născută în An de Câine ...dispun deci de un "simț" aparte (uneori am exersat ceea ce citisem în "In căutarea timpului trecut" de Marcel Proust: brusc un cuvânt/întâmplare îmi declanșa efectiv mirosul acela...)...tot căutând și citind cât mai multe - sunt curioasă -, am aflat despre care descoperă multe monitorizând dioxidul de carbon din sânge...și mai am aflat de un alt simț ...deci a avea o sensibilitate mărită la tot ce ne înconjoară poate fi numită și altfel, o percepție mai bună a organismului privind pericolul din mediul înconjurător...parcă la japonezi auzisem cândva despre niște pești care percep ...cutremurele...
Și exact ca pe o "scală" (de la 0 la ...), oamenii pot avea "grade" mai puține/multe din aceste simțuri...
Unii au o dorință continuă de îmbunătățire/indiferență privind potențialul organismului, alții își descoperă la o anumită vârstă acest potențial mărit al simțurilor...
Perioada actuală pe care o străbatem, cred, începe să ne obișnuiască cu acea globalizare - oameni comuni, cu simțuri comune, tot timpul în niște parametri ușor de controlat...
Mie mi-a plăcut tot timpul:"să trăiesc în lume dar nu ca lumea..."!
Fiecare trebuie să-și găsească stilul propriu de a parcurge/înțelege viața pe această planetă (pe care, de la o generație la alta, toți am contribuit la poluarea ei...) ...
Scrii despre medicina alopată...știu că am fost uimită prima oară când am luat contact cu medicina veche chinezească, apoi cea ayurvedică...
Până la urmă, învățând să ne ascultăm propriul corp putem să înțelegem mai bine cum să ne protejăm...suntem atât de diferiți, fiecare ar trebui să primească o atenție specială...
Am aflat de curând despre cât de diferiți sunt fulgii de nea, de la o țară la altă...o pasiune a lui Coandă, parcă, de a testa și a afla câte ceva despre lumea în care trăim...
Sper să te ajute la ceva ceea ce am scris - acestea au fost gândurile mele după citirea "jurnalului" tău !
Pupici cu drag ❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@prietena-japoneza desigur ca ma ajuta. :*
Eu m-am nascut in anul maimutei - nu prea stiu ce relevanta are :))) - poate de aia nu ma prea ia lumea in serios si confunda felul meu copilaros si entuziasmat de a fi cu infantilismul. Nu de multe ori am vazut uimirea de pe fetele unora cand si-au dat seama ca ... gandesc :))). Si am mai experimentat si invidia altora, dar asta e alta poveste.

Da... Marcel Proust - cum sa nu! Chiar si inainte sa aflu despre el si sinestezii am experimentat acest lucru. mi se parea fascinant. Sunt momente in care simt un miros de mancare sau vorbesc despre ceva si simt gustul acelui preparat - si pot sa spun cat de mult s-au schimbat acum preparatele.. :)))). Acest lucru m-a ajutat s anu simt lipsa la multe lucruri pe care nu le mai pot manca. nici nu imi pare rau, cand ma gandesc cum sunt acum. Asa de... false.

Cred ca am citit si eu despre pestii aceia.

Ce bine ai spus!! Si e o uniformizare mult mai perfida. Cand ma gandesc ca ne plangeam de uniforme (care sincer, nu mi se parea inutile, dn contra, mi se parea necesare pentru activitatile pe care le reprezentau - exista bine mersi in multe tari Japonia, Anglia.. si chiar si USA). Acum uniformizarea e de o ipocrizie totala - sub numele libertatii, imbraca mastile fast foodului si a mancarii aparent perfecte... care ne inconjoara din toate partile (prefer o tocanita de cartofi autohtina, de la cantina... hahaha, sau ceva de sezon). Iar uniformele de fite si firma, se schimba dupa sezoane (care nu mai sunt demult sezoane ca nu mai stii cand e vara cand e iarna si asa mai departe) tocmai pentru a nu ne prinde cata uniformizare pe bani multi... implica :)))

Si mie la fel mi-a placut - m-a chinuit si poate si imbolnavit aceasta presiune de a tine pasul si a fi cum vor altii.

Despre medicina alternativa am aflat de mult. Asta probabil pentru ca bunicii erau medici din generatia veche si parintii mei au invatat multe de la ei si au prescris mereu medicatia cu masura si adaptat omului. Nu pe banda. In plus, de cand ma stiu am avut ceva indoieli referitoare la pastile minune, injectii si asa mai departe. Nu zic ca sunt inutile - desigur, in situatii de urgenta pot face diferenta (sau nu, cum iti e norocul). dar se uita faptul ca suntem unici.. si asta e important de stiut.
In plus, daca ar fi asa de bune toti am fi sanatosi... nu? :D

Foarte intersant ceea ce spui despre fulgi - apropo, mi-am luat una dintre cartile lui Masaru Emoto (Mesaje de la Apa si univers). - sper sa aflam lucruri interesante. Va voi povesti cand o voi citi.

Imbratisari cu mult drag :*

fiordaliso spunea... [Raspunde]

Presiunea de a te conforma... toată viața m-am luptat cu ea. De o vreme nu mă mai lupt, pur și simplu nu îmi mai pasă ce crede lumea despre mine. Mult timp am incercat sa ascund că gândesc și simt altfel decât majoritatea. Vai ce reacții negative am provocat când a apărut la noi Mac Donald's, toată lumea era înnebunita după ei (și încă mai este) numai mie nu îmi place. Nu am mai mâncat fast-food de mulți ani, de când am început să am probleme cu fierea, acum as putea dar nu prea mă mai atrage. In Cluj sunt trei feluri de fast-food, astea americane, românești unde servesc la geam, dar cu aceleași ingrediente ca și cele americane, și arăbești unde ai ingrediente de-ale lor, lipie in loc de chifla, sos de roșii și harissa in loc de ketchup, tzatziki in loc de maioneză. A fost și unul grecesc la un moment dat, dar nu a avut viață lungă. Cumva, in afară de arabi și de puțini români, toți se înghesuie la primele două. Mie ultimele mi se par gustoase și totuși e de preferat să mănânci sos de roșii și tzatziki in loc de ketchup și maioneză. Știu că tu ești foarte departe de a mânca așa ceva, era doar un exemplu care mi-a venit acum in minte, dacă tot alegi ceva rău măcar să alegi raul cel mai mic.
Suntem atât de unici... până și gemenii au preferințe și reacții diferite.
Of, cred că am vorbit cam dezlânat.

copilarim spunea... [Raspunde]

@fiordaliso Oh...dar ai vorbit foarte clar - eu am o reala problema zilele astea cu concentrarea :))) - pana reusesc sa pun doua vorbe si sa aiba noima.. :)).

Era o vrmee cand ma amuzam ca lumea nu stie cum sunt eu de fapt. Observam si ma amuzam (nu radeam de ei, Doamne fereste... sa nu fiu gresit inteleasa - nu am privit nicioadata pe nimeni de sus).
Pe urma nu m-am mai amuzat cand a inceput sa ma afecteze direct, prin actiunile pe care le intreprindeau.

Acum nici nu mai vreau sa mai stiu.

De ascuns insa, inca ma mai ascund si inca mai sunt prudenta. Am ceva rani acolo care se tot reactiveaza si tin de increderea facuta ferfenita (in sensul ca una au zis si alta au facut si ca atunci cand m-am prezentat eu, asa cum sunt, in toata vulnerabilitatea in care te pune acest lucru, m-au cam calcat in picioare).
Dar, vorba aceea, lucrez la acest aspect :).


Mac... Tare nu imi placea chifla lor reprezentativa. :))) Imi placea Happy Meal (nu sa il si mananc) -pentru surprize (daca era dupa mine... haha, dar erau scumpe. pf).
A avut insa pe la sf lui 90 sau inceputul lui 2000 in zona aia, pentru o foarte scurta perioada, fresh de portocale si salata (cu rosii si salata, nu chestia aia la pahar). A disparut rapid. Am mai mancat atunci cand eram in deplasare si nu aveam alternativa, toastul.

In 96, cand am fost cu scoala in excursie, am mancar cel mai bun hot-dog la Praga (serios - f bun a fost) si cel mai tare burger in Londra langa Muzeul de Ceara (e drept si ca eram extrem de flamanda.. haha). A fost 1 lira (hahahahaha) si ne-a lasat domnul acela sa punem ceva mai multa ceapa si avea ketchup, dar era altfel decat ala clasic, nu stiu cum sa zic, avea gust de rosii. In fine:)).Dupa, cand ne-am intors acasa, am aflat de Boala Vacii Nebune =))))))))))))).

Ah.. acnd am fost in Mall Vitan in Buc cu ai mei prima data, am fost sa vedem si noi cum e cu shaorma... si imediat dupa am fost la baie :)). Bine ca a scapat cu atat. Dar am mai mancat ulterior - este deosebita cu lipia aceea. Acum recunosc ca nu as mai manca decat daca mi-as face in casa.... Nu am incredere absolut deloc... unu la mana ca nu stiu ce fel de sare se foloseste si doi la mana, romanescul „las ca merge si asa„, la capitolul mancare, efectiv... imi taie orice pofta :))) Din radacina.

Dar .. ca tot povesteam de mancare, in anii 80 am mancat la Targul Secuiesc cei mai buni cartofi prajiti (proaspeti, cartofi romanesti, nu de la pungi bla bla), cea mai buna salata de varza (idem...ca era patria verzei in zona aia) si cel mai bun gratar ever. (Nu ca talpa aia cu care m-am chinuit in anii 90 pe litoral la un restaurant cu pretentii, de am bagat toti cu apa sa se duca mancarea... nah..)

Pup cu drag - hai ca am ras o portie buna la final, amintindu-mi.

Trimiteți un comentariu