Tortul cu afine.

Buna!

Azi sunt fooooooarte fericita. A plouat. In casa tot cald este - peste 30 de grade, dar pe bune, cuva se simte diferenta. Dupa atatea stropiri, calduri cumva anormale (am tot prins calduri mari aici si nu numai, la Bucuresti prin 2007 am prins un 52 de grade de am crezut ca efectiv ma topesc... puneai apa pe mana si sfaraia, dar ce a fost in iunie... nu, a fost ceva nu stiu cum sa spun,... usor  artificial 😅) ploaia de aseara si ceva averse si azi, au fost mana cereasca,

Asa ca, fara prea multe alte introduceri si povesti, azi trebuia sa povestesc despre cu totul altceva (imi si facusem ciorna, am mutat-o pe finele lunii, daca nu ma insel pentru sambata 27 si chiar sper pana atunci sa reusesc sa si finalizez „marele proiect”.... 😅 eram ironica sau sarcastica... dupa preferinte - pentru ca e o prostie, nu e deloc mare si totusi, de doua luni incerc si eu sa il definitivez - dar o s avedeti atunci). Totusi, mi-am dat seama ca am un as in maneca!  Se numeste... tort cu afine. 

Povestea lui nu incepe pe 28 iunie insa, ci de anul trecut - atunci am vrut sa fac o prajitura cu vine (aveam la congelator) si, cum aveam si o punguta cu afine, am zis sa fac si una cu afine.. Doar ca habar nu aveam eu cum se face reteta de muffins (vazusem la Ralu niste muffins cu afine odata). Ce am facut? Pai am facut doua pandispanuri - unul simplu, altul cu cacao (adica un fel de blat pentru tort). In cel simplu am pus visine, in celalalt, afinele. Diferenta, apropo, desi banuiesc ca stiti, a fost ca lacel de cacao am pus o lingura de cacao in loc de una de faina.

Totusi.... cand mi s-a umplut bucataria de miros adorabil de afine.... oh... s-a creat asa o dorinta de a reface povestea cu prima ocazie. Nu mai stiu daca anul trecut am apucat sa va povestesc (faza e ca cele doua prajituri le-am facut fix inainte sa intre ai mie intr-o scurta carantina.. trecem peste). Nu stau sa verific acum pentru ca scriu pe fuga si ma straduiesc sa termin la timp.

Revenind la 2024, dupa mega stropire aeriana (lol) am zis sa sarbatorim ca am reusit sa fentam si de data asta sistemul (chiar daca eu, de la inceputul stropirilor am fost sistematic piscata cred ca pentru tot anul - nu exista zi sa nu apara o piscatura noua, fantastic de eficiente chimicalele alea - ca sa nu zic ca acum o zi m-a survolat atat de agresiv un tantarel mic ca am adormit pe la 6 dimineata sub cearcaef... ). Mai aveam de anul trecut o punguta (de fapt una am avut cu totul) cu afine - marea recolta pe care a reusit Tati sa o stranga din cele cateva tufe pe care le-a plantat la mestecenii lui Dodo... alea care nu au fost mancate de altii..

Asa ca am refacut prajitura, doar ca de data asta am riscat si am incercat ceva nou. cum altfel? Nu stiu de cate ori mi s-a spus ca nu se pot face lucruri la prajituri si totusi se pot.. ca sa vezi. O sa va las reteta ceva mai jos, ca sa o am si eu si poate va inspira.

Cele doua poze de mai sus prezinta prajitura ca atare - pentru ca fara nicio problema poate fi consumata asa. Veti vedea cu aceasta ocazie si forma de yena (sau iena, nu stiu exact cum se scrie, dar asa ii zic de cand eram mica) pe care o tot pomenesc pe blog - am doua la fel. 

Asadar ingrediente blat:

5 oua de la tara - galbenusurile si albusurile se separa.

un praf de sare roz de Himalaya neiodata

5 varfulete de lingura cu zahar brun raw, din trestie de zahar

afine congelate (cam o canita) *

o jumatate de lingura (sau o lingura rasa) de nuca data prin razatoarea cea mai fina

3 linguri de faina alba (moara cu pietre, sau bio, fara adaos)

1 1/2 lingura cacao raw bio

_______

* am folosit si afine necongelate la tortul facut ieri, pe care il veti vedea la finaul articolului

Cum se procedeaza

Se freaca galbenusurile cu zaharul bine de tot pana se face ca un fel de crema. Se bat albusurile cu telul (sau mixer, daca aveti) cu un strop de sare pana se fac spuma tare de tot. 

Intr-un bol se pune faina, cacao si nuca si se oogenizeaza.

Peste crema de galbenus se adauga o cantitate (cumva in ploaie, deci nu pe stilul trantit 😅) din ingredientele uscate si vreo doua linguri de albus. se amesteca usor cu telul. Se repeta pana terminam de uniformizat ingredientele. 

Atentie - las intotdeauna o cantitate cam de doua linguri de albus batut tare la final - pe acesta il incorporez cu miscari largi, lasand sa ramana bucatele pe ici pe colo. Acest lucru va permite blatului sa creasca (fara a mai adauga alte ... chestii). Deaseenea, pun acea cantitate micuta de nuca rasa fin, pentru ca am observat eu ca blatul este mai aerat si atunci cand insiropezi ramane pufos.

Pun compozitia in tava de yena si bag la cuptorul preincalzit pentru 15 minute la 5 si 15 minute la 4 (unde 4 = mediu). Cuptor clasic, pe  gaz.

In general, verific cam la 25 de minute - avand aceste forme pot sa imi dau seama cat de cat daca e sau nu risc sa se arda - uneori e focul mai iute. Dar in general. cam 30 de minte dureaza tot (si desigur e si testul scobitorii), cu mici exceptii.

Scot blatul si il las sa se raceasca.  Initial eram in dubii daca sa il fac sau nu tort (ca asta era ideea mea... haha), pentru ca imediat scos din coptor, fiind cu afine, aveam senzatia ca nu voi putea sa il tai pentru a il insiropa si tot tacamul. Dar! Dupa ce s-a racorit, am realizat ca totusi exista potential. Am taiat pe jumatate, si apoi am feliat in jumatate - mai nou asa asamblez tortul, pentru ca altfel e prea lung si am probleme cu acoperitul lui cand il bag in frigider. Asa s-a rezolvat:

Facusem in timp ce asteptam sa se racoreasca blatul si un compot de prune. Compot e mult zis: iau prune congelate (2 pungi la mine = 15 prune intregi, adica 30 de jumatati acolo) si le pun in apa de izvor (sau zizin). le pun pe fuc potrivit si astept sa se inmoaie putin si sa lasa aroma in apa. Uneori dau si in fiert, dar deobicei doar se incalzeste apa (deobicei cand e apa imbuteliata). Deci... super simplu. FARA ZAHAR. 

Prunele puse la congelator sunt in general destul de dulci. Cele folosite aici au fost cu un miez verzuliu  dulci - racoroase. Ca idee. Nu stiu soiul, usor rotunde. Asta asa ca idee. 

Am scos prunele, le-am decojit si le-am pus la racit intr-un bol. Am pus la racit si compotul(=pentru insiropat, dar bunde baut si ca suc) in cani. cand s-au racit, am mai scos din lichidul lasat de fruct (pus la insiropat) pentru ca altfel riscam sa am crema prea lichida.

Crema am facut-o din prunele despre care am povestit si o tableta de 25 de grame de cioclata merci cu 72% cacao - deobicei folosesc cu peste 90%, dar in cazul acesta am facut o mica exceptie. Oricum, crema a iesit fantastic de buna (dar diferit fata de cea facuta cu Lindt, care nu are si lecitina de soia in compozitie).

Am insiropat primul strat (si a intrat o cana de compot racoros) si am pus crema cu darnicie - mai ales pentru ca am reusit sa scurg bine lichidul din prune si s-a legat bine crema.

Asa arata tortul cand l-am finalizat, inainte sa il pun putin la rece. O minunatie - si pe cuvant ca greu am rezistat sa nu il testez si eu.. (probabil ca daca nu mi-ar fi dat dureri de cap la propriu toate stropirile din ultima vreme ... m-as fi incumetat.. asa mai amanam, iar).

Si iata rezultatul, dupa ce a stat la rece. Va spun doar ca mirosea incredibil - si apropo, se simte diferenta intre afine de curte, nestropite, nenimic si cele cumparate, chiar daca sunt de cultura si bio. Dar... daca vreti sa mancati afinele cele mai bune - la munte. Am mancat de vreo 2 ori in copilarie. Vis. Sunt mici.. dar sunt altceva.

Apropo de vis, visez sa fac rost de cateva si sa pun seminte ... sau poate un puiet ceva... :))).

Asadar, daca vreti ceva rapid de facut, din ingrediente putine, sanatos, racoros si usor, iata o varianta. Pentru Buni si Mami = desertul ideal (si lui tati ii place). Si varianta aceasta este fantastica.

Pentru crema mai „tare” e necesar sa fie fructul cat mai putin insiropat. Eu pun prunele cu ciocolata rasa in suport su bag blenderul vertical. Acum ca e asa de cald, la varianta facuta aseara, am rupt bucatele mici de ciocolata si am amestecat intai in vas sa se topeasca - am lasat ceva mai mult sirop la fructe... a fost crema mai lichida (dar la frigi s-a intarit, deci probabil ca, daca o bagat vreo jumatate de ora la  frigider si apoi punea pe tort, ar fi fost mai ok). 

Am adaugat/schimbat urmatoarele lucruri:

- am adaugat la crema si o tabelta micuta de Merci cu ciocolata neagra si interior de cocos - am luat o cutie special pentru zilele parintilor din iunie si iulie ca sa fac mici surprize ornate cu ele)

- am pus afine proaspete (de cultura) in blat (deci nu congelate). 

Si asa arata tortul montat - am pastrat niste crema intr-un bol pentru a adauga ulterior cine doreste si o cana de compot s-a baut ca atare :D.

Iar azi situatia se prezenta cam asa... ceaa ce inseamna ca, in curand, voi face un altul. :))))) Ceea ce, intre noi fie vorba, nu s-ar putea cu tortul clasic - pentru ca oricat mi-ar placea mie crema cu unt, e un tort foarte greu cu mult zahar(cel clasic) si.. oricum untul, pana si cel mai bun pe care l-am gasit, in borcanel de sticla, vorba aceea .... miroase a lapte praf, Asa ca, improvizam :D.

Cred ca stropeste iar afara... dar in casa e zapuseala si cald - iau asadar cu mine filtrul de aer si ma mut la Buni. Ma bucur ca am reusit sa scriu (ditamai romanul). Scuze pentru greseli - am tastat foarte repede si nu am timp sa mai verific. Dar profiit cand pot - la Buni stiti voi, nu bate netul (ca doar nu e decat un hol departare, hol de apartament de bloc).

Ne vedem la MFC ...