miercuri, 12 octombrie 2016

03. " Cum am reinventat roata, sau așa ceva.... "


Priveam cum frunzele cad în spirale pe jos. În sfârșit s-a oprit ploaia și, după mai multe zile în care câmpul meu vizual a fost redus substanțial de către umbrela roșie (în formă de inimă) din dotare, pot să mă bucur de peisajele tomnatice. Dintre nori și-a făcut simțită prezența soarele zâmbitor și un pictor iscusit a așternut pe cerul încă umed, un curcubeu strălucitor.

Plimbându-mă pe alee, căutam cu privirea printre frunzele strânse în grămezi (grupuri-grupuri de prietene îmbrăcate în haine cochete) castane. Anul acesta nu prea s-au făcut... Poate și pentru că a fost o vară secetoasă. În sfârșit am zărit două într-un colț - stăteau stinghere, încă prinse în haina lor verde și tepoasă, așteptând parcă să le eliberez.

- De parcă norii au plâns... lacrimi care au șters murdăria și au lasat fața curată! Adevărați doctori în frumusețe, norii!  m-am surprins gândind cu voce tare, în timp ce priveam castana proaspăt eliberată din învelișul verde spinos.

Pe drum spre laboratorul din clădirea unde, cu mai bine de 45 de ani în urmă, se puneau bazele primei linii de produse dermatocosmetice, am continuat să mă joc cu cele două castane. Culoarea lor vibrantă, reflexiile pe care soarele jucăuș, ce se strecura printre crengile copacilor de pe alee, le oglindea în coaja lucioasă a acestor fructe necomestibile, îmi creau impresia că mă privesc într-o oglindă și că trebuie să zâmbesc.

- Oare acesta să fie secretul frumuseții lor? O picătură de apă... ca o lacrimă a naturii, pe obrajii copiilor săi? mă gândeam în timp ce intram în laborator.

 Într-o lume în care, cu mult profesionalism și simț al răspunderii, se creează produse românești de calitate, apare o nouă idee, încolțind dintr-o capsulă castanie.

- Voi crea o apă micelară ! Blândă ca lacrimile menite să alunge tristețea, să șteargă suferința, să facă loc zâmbetului, la fel cum în natură, soarele după ploaie este însoțit de curcubeu. Ceva ușor, care să nu semene nici cu o loțiune hidratantă, nici cu un demachiant. O apă care să ne curețe tenul usor, blând și cu grijă, ceva care să aibă un Farmec aparte și care să fie demn de gama  Gerovital H3 Derma+ din care va face parte.

Entuziasmul descoperirii de moment mă facuse să uit că, într-un fel, nu făceam decât să reinventez roata... Natura îmi oferise tot - inspirație, idei, soluții. Nu îmi mai rămânea decât să realizez formula, să mă asigur că era eficientă, sigură (vorbim de un produs hipoalergenic) și accesibilă.

     
Toamna îmi zâmbea de dincolo de geam, eu realizam formule cu agenți tensioactivi și mă asiguram că-n apa fermecată se găsește și o peptidă biomimetică, a cărei menire este să nu permită pielii să se înroșească decât de la emoții, în obraji, nicidecum de la vreo iritație păcătoasă, ce nu ar avea ce căuta în povestea noastră.

Timpul trecea fără frâne, iar apa magică făcea minuni - la fel ca ploaia de toamnă ce plângea ușor, vestind apropierea iernii, plină de magie, atunci când lacrimile se transforma în cristalele atât de frumoase ale fulgilor de nea.

Și uite asa, pare-se că am mai inventat ceva... sau reinventat roata.... sau așa ceva.

http://super-blog.eu/2016/10/06/proba-3-doctori-in-frumusete/

4 comments :

coco spunea... [Raspunde]

chiar vreau sa incerc apa micelara de la Gerovital!

copilarim spunea... [Raspunde]

@coco Acum stii cine a "invetat-o" ;)))!

Bianca Alexandra spunea... [Raspunde]

Felicitari pentru articol! E foarte frumos realizat. :)

Mult succes la urmatoarele probe!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Bianca Alexandra Multumesc :)!! A fost o provocare interesanta :)!

Trimiteți un comentariu