Ⅻ Cazinoul. Visurile prind contur la malul mării.

Pleoșc!!

O minge mare și portocalie lovește luciul apei cu putere, împroșcând stropi răcoritori de jur împrejur. Zâmbesc - îmi amintesc de „luna morcov” și, privesc cu ochii de-abia întredeschiși, cum se derulează filmul evenimentelor ultimei săptămâni, pe cerul de un albastru desăvârșit.

În timp ce distracția la piscină este în toi, eu călătoresc în timp, retrăind pe rând emoția înființării formației, lansarea primului nostru cântec - ajuns hit peste noapte și, în cele din urmă, filmările pentru videoclip, aici, la mare.

- Ești pregătit pentru diseară? mă readuse la realitate P., în timp ce îmi întindea un suc de fructe de la bar. 

 

Am încuviințat. Sucul m-a revigorat și m-am gândit că, pentru a-mi domoli emoțiile, cel mai nimerit ar fi să facem o plimbare. Hotelul Aurora Mamaia, unde suntem cazați, se află foarte aproape de Delfinariu. I-am propus lui P. să mergem până acolo, pentru că știam că Aya și-ar fi dorit să vadă delfinii.
- A trebuit să plece de urgență la București! mi-a comunicat el, în timp ce mă ajungea din urmă.
P. este impresarul nostru, iar Aya se ocupă de organizarea evenimentului din această seară, când vom lansa videoclipul și vom susține o conferință de presă.

- Putem reveni mâine să vedem delfinii! i-am zis. Dar, dacă tot suntem aici, ce-ar fi să luăm autobuzul și să vizităm Peninsula?

- O idee excelentă! a fost P. de acord. Ai cam neglijat blogul de călătorii în ultima vreme!

- Să știi că ai dreptate! i-am răspuns zâmbind și ne-am urcat în autobuz. 

Am coborât în apropierea Parcului Arheologic. Ne-am plimbat pe alei străjuite de copaci și bănci, admirând în tăcere vestigiile istorice, care datează tocmai din perioada romano-bizantină: amfore uriașe, bucăți de coloane și chiar o mare porțiune din zidul roman de incintă....  

P. a făcut fotografii, eu mi-am luat câteva notițe, iar timpul părea a curge cumva mai blând, mai înțelept, în timp ce soarele oferea aproape imperceptibil umbrelor puls.

Când vine vorba despre obiective turistice, Constanța îmi descoperă ori de câte ori îi trec pragul, noi și noi comori nebănuite. Și, chiar dacă am mai străbătut aceste alei de multe alte ori, o rază de soare care cade într-un anume fel pe o piatră, o adiere de vânt ce-mi atrage atenția spre un vas de ceramică, mă fac să mă opresc pentru câteva secunde și să închid ochii, călătorind într-un trecut imaginar, cu temple și care și poeți exilați.
Ne-am îndreptat apoi spre est, unde se află Harta așezărilor antice din Dobrogea, reprezentată în piatră, pe zidul unei clădiri - este locul nostru preferat, încă din copilărie. Și numele vechi capătă iar contur și sens și culoare: Tomis - Callatis - Histria....

Coboram spre Poarta 1, curioși să vedem dacă mai există localul Vraja Mării, când telefonul lui P. a sunat. Fiind pe la jumătatea drumului, am profitat ca să urc treptele spre Muzeul de Istorie Națională și Arheologie. Privind spre port, puteam admira în depărtare silueta impunătoarelor Silozuri construite de inginerul Anghel Saligny la începutul anilor 1900. 

P. m-a urmat la scurt timp și ne-am îndreptat spre Piața Ovidiu. În timp ce priveam statuia meditativului poet, un nor răzleț s-a abătut deasupra noastră.

- Știai că inițial, monumentul era orientat spre nord? l-am întrebat pe vărul meu, întrerupându-l din activitatea recentă de a-și verifica la fiecare câteva secunde telefonul. 

- Poftim? Ah.. da, da! Parcă mi-ai zis data trecută că, în 1921, odată cu lucrările pentru fosta Primărie - actualul Muzeu, s-a mutat statuia în poziția aceasta! îmi răspunse P., lăsând telefonul deoparte. 

- Au ajuns băieții la hotel? l-am întrebat. Sau ai vești de la Aya?

- Acum au ajuns! Încheie formalitățile ce țin de cazarea la hotel și apoi au spus că vor merge la restaurant și prin Mamaia.

 

Telefonul meu este închis. M-am gândit că astfel îmi voi gestiona mai bine emoțiile. Oscilez dacă să ne continuăm improvizatul tur al Constanței vizitând Moscheea Carol I, sau edificiul roman cu mozaic.  

Nerăbdarea care l-a cuprins pe P. pare a fi contagioasă - deși nu știu dacă motivul instalării sale este același. Mă mulțumesc să cumpăr două mici statuiete ca amintire, de la magazinul cu suveniruri al edificiului, considerat o adevărată minune de către cercetători. 

În timp ce ne strecurăm pe străduțele din centrul vechi, privesc cele două suveniruri și simt cum mă străbate un fior ciudat . 

Soarele amiezii cade printre frunzele copacilor și, dincolo de bulevardul Regina Elisabeta, privind spre fosta bodegă, actualul acvariu, se ivește Cazinoul.

Simbol al Constanței, Cazinoul - ce pare a se încăpățâna să reziste vremii și vremurilor, chiar dacă, în ultimul timp, pare a fi lăsat în paragină - are un istoric bogat și foarte interesant. De la clădirea de lemn, situată inițial pe amplasamentul acvariului, la adevarata bijuterie arhitectonică pe care o privim acum, clădită pe o poțiune de faleză artificială, ce a furat mării din teritoriu, o întreagă poveste se țese, asemeni decorațiunilor dantelate ce înfrumusețează fațada. Împletind legende și fapte reale, pare a fi decorul perfect pentru evenimente deosebite - de aceea am ales să filmăm aici. Și ce frumos ar fi dacă ar fi restaurată, ingrijită și prețuită ca o perlă rară.
Tocmai meditam la cea mai recentă descoperire pe care o făcusem alături de P., în timp ce ne uitam pe street view - buncărele (dintre care unul situat chiar la subsolul Cazinoului), rămășițe ale unor timpuri, menite să ne reamintească faptul că în război, nu exista învingători, ci doar învinși, când... două siluete mi-au atras atenția.

Mâna Ayei s-a ridicat ușor în aer salutându-ne. Lângă ea, zâmbindu-mi, Mika.
Norul s-a risipit.... Plimbare.... Acvariu .... Faleză. Portul de agrement. Mika. Hotel. Lansare videoclip.

Se lasă seara la hotelul cu piscină. De când este ea aici, parcă nu-mi mai găsesc cuvintele. Așa că mă rezum să cânt. Îi cânt ei, îi cânt mării. Și doar ele știu.

Luna se ivește pe cer. Visurile prind contur la malul mării. Valurile se sparg înspumate și ne poartă spre mal. Din largul iubirii noastre.

________________________
credit video: Akcent - Let's Just Talk About It