luni, 23 septembrie 2019

#SperantaItiSchimbaViata

9 septembrie 2019 - Adapostul Speranta #SperantaItiSchimbaViata
Buna!! :)
Iata si povestea lui Kouki in doua imagini (aveti link pe data trecuta mai sus, 9 sept, in nota la poza catre "postarea" de pe facebook). Ce pot sa zic decat ca... e minunea, bucuria si speranta noastra luminoasa! Ma bucur si sunt recunoscatoare ca au luptat pentru el.

Si ca nimic nu este intamplator - pentru ca sunt prea multe lucruri care se leaga si care nu pot fi explicate si nu voi intra in detalii :). Iata fotografiile facute de parinti cand au fost la adapost pe 4 octombrie anul trecut:




Pe 13 urma sa merg si eu, ca sa il iau acasa... si am numarat zilele, orele, clipele. Am trecut prin toate starile posibile (imi venea sa o pornesc pe jos dupa el, dar am asteptat cuminte sa se rezolve tot ce era de rezolvat si data de 13)... si am facut un drum imposibil (oribil a fost drumul pana am ajuns la el... ce serpentine? a fost suficient sa o luam pe centura aia...). Apoi emotiile...
Dar ce bine, ce bine... ce bine. Nu imi venea sa cred cand l-am vazut. Credeam ca e mic-mic... si cand l-am vazut in bratele doamnei doctor... parca era Do cand era mic :O. Adica maricel :))).

In curand, facem un an 😍. Matasosul mi-a dat deja emotii - am multe rani nevindecate si, la orice semn ca nu i-ar fi bine mi se duce pamantul de sub picioare. Pentru ca, vedeti voi, ce s-a intamplat cu Dodo, nu ar fi trebuit sa se intample. Si fac tot posibilul sa ii fie bine.

Multumesc mare alb... si cret. Te iubim mult si eu, si Kouki si toti si ne este tare, tare dor de tine. Ne jucam cu jucariile tale si iti trimitem imbratisari.

Iar voi, daca va doriti un prieten patruped, dati o sansa celor ajunsi in adapost. Sunt minunati si va vor iubi neconditionat. Nu va speriati daca la inceput sunt mai dezorientati - cu putina rabdare si iubire, o sa vedeti :)! Si sunt si mici, si mari, si fiecare e unic in felul lui.

Ja ne! Pe curand!
[ Ham Ham :P]

8 comments :

Stef Rof spunea... [Raspunde]

Am citit cu mult entuziasm dar și cu emoție acest articol și am recitit și povestea de pe face book

Doamne în ce stare arăta, și ce transformare sa produs în nici un an <3
Asta înseamnă grijă și multă iubire..
Dacă se dă undă verde la mine, știu acum unde să apelez pentru un cățel..

Să vă bucurați în continuare de el și să dea Domnul să fie Sănătos ca zi de zi să facă un HAW HAW voios,
Săptămână Frumoasă vă Doresc !!!

ina02s spunea... [Raspunde]

Tare drăgălaș Kouki. N-am știut că e de la un adăpost. Cred că e cu atât mai iubitor și mai cuminte. Și Corbu al nostru, e tot așa, salvat. Avem un singur film cu el slab și ne face rău să l revedem așa. Altfel e cel mai iubitor și drăguț cățel. Deci daca daca puteti, salvați și eu susțin demersul lui Ruxi.
Pupiciii♥️

copilarim spunea... [Raspunde]

@Stef Rof da... dragul de el e chiar un miracol. Imi amintesc ca atunci cand a aparut stirea cineva a zis ca de ce nu l-au eutanasiat. Am crezut ca imi fuge pamantul de sub picioare. Pur si simplu.

Inca se mai simt firele de pe la operatii... cand il tund se vede ici colo cate un semn de cicatrice.. Imi amintesc de cicatricea pe care o avea Dodo pe capusor (a avut o tumoreta gen lipom pe cap). Iubeam "cicatricul" ala. Ce il mai mangaiam..

Da, sunt oameni.. OAMENI care lupta pentru fiecare viata cu mult curaj. Si dragoste.

Tin pumnii sa reusesti. <3
Multumim mult, la fel :)!!

copilarim spunea... [Raspunde]

@ina02s da, eu voiam sa salvez inca un sufletel de pe cand traia Dodo, dar nu a fost sa fie. Este foarte dificil sa nu poti tolera anumite na ca nu le pot sune neaparat rase, nici Dodo si nici Kouki nu au avut pedigree. Dar nu pot adopta orice fel de catelus (prima noastra tentativa de a lua un catel s-a sondat cu un esec - era o pechineza tare dulce, dar... mirosea). Asa ca a fost o minune sa apara piticul si sa ajunga la noi. Eu asa cred.

Ne bucuram mult pentru Corbu!! Sa fiti sanatosi toti si sa va bucurati impreuna de clipe minunate :). Trimitem imbratisari si pupici cu drag!! <3

Muah <3

Diana spunea... [Raspunde]

Dragul de Kouki! Iti inteleg spaimele cand pufosul pare ca nu se simte bine (are un trecut trist si tu ai o experintatrista). Numai de bine pentru cei care i-au dat a doua sansa la viata, si voua, care il aveti acum pentru iubit. <3

Mi-ar fi greu sa aleg un sufletel din adapost - i-as lua pe toti! As simti ca nedreptatesc pe cei care raman. Stiu, e o copilarie, dar asa simt. Mereu am avut ori primiti ori gasiti.

Sa fie sanatos boticut pana la adanci batraneti! Si sa fiti mereu veseli va doresc! Imbratisari cu drag! <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana inteleg perfect ce vrei sa spui. Eu nu am intrat in adapost. K e in acte a lui Mami. :) Si eu simt la fel ca e o nedreptate ca nu ii pot salva pe toti :(.
Multumim mult pentru gandurile bune si trimitem si noi pupici (apropo e atat de matasos acum i-a mai crescut perisorul se pregateste de iarna :))) va trebui sa incep sa il perii :))).

Ella spunea... [Raspunde]

Eu una nu pot intra într-un azil ... plec cu inima franta, desi conditiile de aici sunt mult mai bune decat la voi!
Nu stiu ce voi allege sau daca voi mai allege ceva dupa ... Mishu! Sper sa traiasca multi ani de acum înainte, cotoiul meu de scortisoara!:)
Pupici Rux!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Ella te inteleg perfect. Nici eu nu am intrat - am stat la poarta la masina (adevarul e ca nici nu ma simteam prea bine de la drum, a fost cumplit... am crezut ca aia sunt - doua saptamani am tras dupa aia) si mi-a fost de ajuns! Eu sunt si mai sensibila dupa ce l-am pierdut pe Dodo (am mai avut o catelusa la bloc cand eram mici, statea pe pragul usii mele - Roni o chema, lupisoara neagra cu bilute aurii la sprancene - nu am mai vazut asa catelusa minunata; a otravit-o cineva inainte sa nasca a treia oara, era deja programata sa o sterilizam, noi cei din bloc, dar avusese ceva probleme de sanatate si a trebuit sa amanm dupa ce facea puii -- ca idee, puii aveau deja viitori stapani, deci persoana aia nu avea niciun motiv sa faca asta - poate doar daca o deranja ca avea ganduri necurate si nu putea asculta pe la usi, ce stiu eu.) Am pierdut nu unul ci doua suflete dragi nedrept, total nedrept si trauma a creat o rana foarte adanca.
Plus daca as sta sa ii enumar pe blanosii pe care ii stiu de pe la bloc, si care au avut o soarta mai buna sau nu prea din cauza oamenilor rau voitori - iar mentionez ca acei blanosi erau prietenosi, aveau "casute" sau culcusuri sinu erau din cei agresivi, de haita.

Mishu cat mai multi ani sanatosi si fericiti impreuna cu familia ta minunata!!

pupici :*

Trimiteți un comentariu