sâmbătă, 28 septembrie 2019

Briose si parfum de mere.



Intr-o lume perfecta, putin cam paralela cu cea pe care o cunosc, stateam la geam cu ceaiul aburind, citind povesti. Cuibarita intre perne moi, pe divanul improvizat sub scara, mai priveam din cand in cand pe fereastra, la dansul Toamnei, de-afara.
Printre nori, o raza de soare si-a croit calea. A aterizat stangaci pe o frunza aramie, ce tocmai se asternuse peste cateva surate de-ale ei stranse intr-o hora pe cararea de sub nuc. Mai jos, din livada de meri, se-aude cor de soapte:

Hai, vino mai aproape..
Culege-ne, suntem coapte!
 
Ma ridic aproape impotriva vointei mele, vrajita de acel murmur si, dupa ce imi iau un sal si ghetele, imi indrept pasii spre gradina. Iau cosul impletit si incep un dans al culesului: imbratisez merii, ma imbratiseaza soarele, frunzele imi mangaie parul, in timp ce adun roade bogate si inmiresmate. 

Iar cosul se umple incet incet: rosii, aurii, dulci, acrisoare.... merele acelea minunate! O parte le-asez in ladite in camara, o parte intr-un cosulet - pe masa. Si restul, putin ranite in timpul caderii de pe crengi prea pline, le voi pregati in briose alaturi de tine.
Spal merele-n apa cea rece din fantana. Si-apoi le curat de coaja. Le tai feliute subtirele si ma pregatesc sa fac o vraja. Le pun in craticioara cu 2-3 linguri de apa, 1-2 linguri de zahar brun (cel mai bun) si o lingurita de unt. Pornesc focul - sa fie potrivit si apoi amestec pana s-au calit.

Urmeaza apoi sa pregatim un aluat. E bun de briose pachetel, sau de blat. 300 de grame de faina am cernut in vasul de framantat. Din ea, 4-5 linguri pentru maia am imprumutat. In vasul cel mare, am mai pus un pic de sare (un praf i se mai spune) si 1 lingura de zahar brun, cu renume.

Intr-un bol micut, cele 4-5 linguri de faina stateau si ma priveau. Am presarat peste ele 20 de grame de drojdie de bere (din cea proaspata). Apoi, am turnat lapte caldut, in timp ce amestecam ca sa transform totul in maia. Dar ce parfum de ... cozonac, de prajitura, de ...briose! Minunat - am amestecat si am lasat la crescut.

Ma striga faina, zaharul si sarea - se plictisesc pe uscat si vor sa le framant mai repede. Eu iau o lingura de lemn si adaug untul - vreo 150 de grame - ce incepuse sa se topeasca, la temperatura camerei... Apoi adaug rand pe rand si cele 4 oua, care asteptau cuminti. Si, in cele din urma, maiaua. Dupa care mai adaug faina (intre 140-200 de grame) pana obtin un aluat elastic.

In sfarsit.... impart aluatul in doua portii: care vrea sa fie intinsa prima intr-o foaie, la aproximativ jumatate de centimetru? Incerc eu o abordare curajoasa, inarmata fiind cu o vergea. Dar coca se viseaza deja briose si in doi timp si-o miscare, prima foaie intinsa e impartita in opt patrate aproape egale.


Tava-i unsa cu putin ulei si tapetata cu faina. Compozitia de mar asteapta sa fie portionata si, cu lingurita fermecata, adaug pe fiecare patratel, cate o poveste parfumata. apoi am grija sa aduc spre mijloc cele patri colturi si sa le sigilez bine. Imi amintesc la timp sa bag bine un ou, si cu o pensula bogata, pecetluiesc secretul aromat din fiecare briosa, inainte sa bag tava la cuptor.

Dupa jumatate de ora, repet operatiunea cu portia a doua de briose... in toata bucataria miroase a mere si a vise dulci. Briosele se odihnesc pe un platou in timp ce eu astept sa se racoreasca. in curand soarele se indreapta si el spre casa, pictand cerul pe care plutesc nori mici si pufosi. Il petrec de la geamul bucatariei, apoi urc scarile la etaj, de unde il salut in timp ce inchid geamurile si trag draperiile.


Ma-ndrept usor spre usa de la intrare - aprind felinarul si privesc spre carare. Ii astept pe cei dragi sa se-ntoarca acasa. Ii astept cu drag. Ii astept... la masa :).


Tragand un sertar de la cuierul din hol, pe jos aluneca un ambalaj, astazi gol. L-am regasit cand ne-am mutat, intr-un cufar langa o carte. Statea stingher, sprijinit pe-o parte. Avea in el doar un suport si foaie de hartie, dar mie imi parea ca-l recunosc dintr-o mie. Candva, o livada de meri se-ascunsese in el, pitindu-se iscusit intr-un verde sapunel. L-am ascuns mult timp printre rufe curate. Miroseau doar putin a mere verzi, nu erau chiar parfumate. Era discret si ne intelegeam bine. Mi-as fi dorit sa nu plece vreodata de la mine dar, unui sapun, la baie-i sade bine. Facea baloane de bucurie... si, asta i-a fost sa fie.

credit google images
Ambalajul, de-acum de-amintiri e captusit. In el imi voi pune manusile pentru gradinarit. Aud zgomot venind urcand pe carare - si iata masina. Au sosit, ce sincronizare! Ma-ndrept spre intrare sa-i intampin zambind!

Va doresc o toamna cu parfum de mere si... de ce nu, sa incercati si voi briosele mele! :D
_____________________________________________________________________
Nota:
Asternand aceste randuri, am incercat sa raspund invitatiei de a participa la provocarea de scriere creativa pe tema propusa de Pandhora -  „Parfumul merelor", provocare lansata de Mirela Pete in luna septembrie. Multumesc :)!
Ja ne! Pe curand! 

PS: Aceste minunate briose au fost realizate si consumate in 14 decembrie 2013 😅.

18 comments :

Ella spunea... [Raspunde]

Am dansat cu tine printre meri, soarele ma îmbratisat si pe mine ... si au! Era sa ma ard la cuptor încercand sa miros briosele facute de tine! :))
Pupici Rux, duminica frumoasa!

Stef Rof spunea... [Raspunde]

Ha, ha, ha, cum să nu-ţi placă briosele când vin la pachet cu o poveste atât de frumoasă, atât de profundă, încât pentru cateva secunde chiar că am halucinat și mă vedeam cu corfa-n mână plină cu mere..
Asta da poveste eco, bio, nu poveștile celor de la supermarketuri..

Spre ultima parte mi-a plăcut mult că era ca o poezie cu rime si tot ce trebuie :)

Mi-ai făcut poftă de briose adevărate :))



pandhora spunea... [Raspunde]

Ce poveste, ce poveste! Ce reteta grozava, ce parfum dulce si apetisant de "ce cald si bine e acasa" :)
Multumesc, Rux ca ne-ai invitat in casa si in bucataria ta, ne-am rasfatat cu briosele tale si da, tare bine e in povestea ta! <3

Diana spunea... [Raspunde]

Povestea brioselor cu mere! :) Aromata foarte povestea ta cu sapun-mar, si cu gand spre oameni dragi! <3
Am avut si eu, candva, sapun in forma de mar verde (nu stiu daca era ca ale tale) :) No! Imi mai aminteam eu acest amanunt cu sapun daca nu scriai despre merele-sapun?! :)
Duminica frumoasa iti doresc! Pupici cu drag! <3

Dana spunea... [Raspunde]

Dar bine ţi-a mai ieşit vraja! Parfumul brioşelor tale pare să fi ajuns până la mine că tare îmi lasă gura apă. Ce frumos şi vesel şi săltăreţ, cumva, în rime ai scris!
Să ne mai faci brioşe, Rux!
Cred că săpunurile acelea ţi-au împrospătat zilele ceva vreme... :)

Suzana spunea... [Raspunde]

Multumesc pentru poveste si pentru reteta ca pare minunata.
Placintele mele cu mere au fost doar cu foi. Cred ca trebuie sa fac si ceva nou! Cred ca mirosul marului a atras multi creatori de sapunuri si parfumuri. Nu stiu daca motivul este discretia sau prospetimea. Dar in orice ar poposi este cu adevarat minunat!
Multumesc, draga Rux! O toamna superba sa ai! Pupici! <3

Mirela spunea... [Raspunde]

Dragă Rux, te rog să mă ierți că (re)vin abia acum! Am citit cu drag, am copiat rețeta și...am uitat să las comentariul. Bine că mi-am amintit, eram sigură că-l scrisesem....E foarte bună rețeta ta, sigur o voi face!
Ce minunate sunt merele-săpunele, au un farmec aparte!
Merele tale au parfum proaspăt, bun și apetisant. Mă bucur mult că ai scris, particuparea la poveste mă încântă nespus.
Îmbrățșări, cu parfum de măr! :)

ina02s spunea... [Raspunde]

Superbă povestea cu măr și rețetă cu brioșe. Tare bine arata brioșele. Merele săpun le știu și eu. Ce vremuri frumoase și ele.
Să ai spor. O seara buna. 😀♥️

copilarim spunea... [Raspunde]

@Ella :*
Ma bucur ca ti-a placut povestioara mea ;). E un amestec de vis si realitate :))).
Ar trebui sa fac niste briose doar ca anul asta... nu am avut deloc mere :(.
pupici cu draaag :D

copilarim spunea... [Raspunde]

@Stef Rof da da... am dat-o in rime :)) adevarul este ca am scris povestea in doua "transe". Intai am scris partea de inceput pana pe la poezioara si apoi restul :))).
ce sa fac timpul asta e cum e... mai curat o rosie. Mai fac un aluat.. mai scriu doua vorbe :))). pana ajung din noua aproape ca am uitat ideea :)).

Sa stii ca briosele astea sunt chiar foarte bune si arata ca niste pateute ;)).

Sa le incerci :D

copilarim spunea... [Raspunde]

@pandhora cu mare drag!! Si eu multumesc pentru tema - de muuuult voiam sa povestesc despre briosele cu mere si mi-am amintit cu drag si de sapunelul din copilarie :)
Pupici!! :)

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana Sa stii ca nu era chiar rotund al meu cred ca era un pic oval si intr-un fel de hartioara pus cand il scoteai din cutie. Cred ca avea si un sigiliu simpatic pus pe hartie... Nici eu nu mi-as fi amintit. ;))
Aveam doua sapunele preferate: cel cu mar si unul cu trandafir. Restul nu imi placea ca erau prea tari si miroseau hainele nasol (desi fata de cele de acum erau deosebite: camey... chestii de gen - vorba aia pe atunci erau un lux... lol).

Pup cu drag <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@Dana da.. m-au prins rimele ca intr-o vraja (cred ca de la atata visat la casuta aceea minunata). Chiar ar trebui sa mai fac - astea sunt tocmai din 2013 :)). De vreo 3 ani nu am mai facut (cred) :(.

Imi placea sapunul cu mar si l-am avut cativa ani (il piteam printre rufe) - nu era foarte puternic, era placut :D.

Multumesc mult pentru ganduri :D!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana cu mult drag <3. Reteta este adaptata dupa o carte veche de bucate;). Sunt chiar reusite si eu foloseam aluatul ca sa fac si "steaua de craciun" - poate reusesc sa va povestesc in timp util si despre ea.

La placinte, avem mai multe versiuni. Una e cu aluat fraged (cu unt, apa, otet :D) si altul e cel cu drojdie de bere. Plus variatiuni, haha.

Asa este - de curand mai gasisem ceva gel de dus, pe care il foloseam cand il spalam pe Dodo pe labute - dar a disparut de mult gelul acela - era probabil prea discret :(.

O toamna minunata si din partea mea. Si eu multumesc mult :*!! <3
Si sper ca briosele sa fie delicioase :D

copilarim spunea... [Raspunde]

@Mirela :*
Am adaptat reteta dupa una dintr-o carte veche :). Intr-un timp o faceam deja din ochi, dar imi amintesc cum mai masuram la inceput :))). Am tot jonglat cu ea si o foloseam sa fac si Steaua Craciunului si pateute cu branzica... :D
Sper sa va placa si sa va bucurati de briosele <3 (la noi se consumau imediat .. haha).

Si eu ma bucur mult ca am reusit sa scriu - am fost cam la limita cu timpul. Si apoi a fost o tema atat de frumoasa :).

Pupici cu drag <3!!

copilarim spunea... [Raspunde]

@ina02s Multumesc mult <3!!
Chiar ma bucur ca am reusit sa o scriu - mi-ar placea sa devina realitate povestioara ;))). Ar fi delioasa :D viata. Si parfumata... a mar ar mirosi :P

pupici cu drag :)

coco spunea... [Raspunde]

super, abia astept vremea rece sa stau mai mult prin casa si sa miroasa a mere coapte!

copilarim spunea... [Raspunde]

@coco si eu :)))). mai ales sa stau.. vreau sa stau si sa ma odihnesc :)))
:*

Trimiteți un comentariu