Narcisa lui Ralu, domnita... mea. (Reflexii in Oglinda 05)

Buna!

Si iata-ne la ultima intalnire din acest martie cu reflexiile in oglinda si cu martisoarele realizate din margelute (inspirate de narcise - puteti gasi tutorialul care m-a inspirat, mentionat in acest articol: Martisorul lui Kouki.).

Vorba aceea, am pastrat pentru final, cireasa de pe tort (da... ieri credeam ca am terminat narcisele cand am realizat ca tocmai despre ea... nu va povestisem 😱😅). Nu se intampla prea des ca Ralu sa spuna ca vrea sa ii fac ceva - va dati seama cat de fericita am fost cand, aratandu-i martisoarele pentru Buni (Miercurea fara cuvinte - 8 Martie - Martisor pentru Buni) si Mami ( O narcisa galbena pentru Mami. ) si intreband-o daca nu vrea si ea totusi (obisnuinta fiind sa spuna nu), sa aud ca vrea si sa isi si aleaga de care. In secunda doi eram cu margelutele in fata - ca nu cumva sa se razgandeasca.

Asa a aparut narcisa ei alba - si abia astept sa i-o dau. Acum avem toate 4 cate una (eu si Mami galbene, Ralu si Buni albe).

Si iata, acesta a fost ultimul articol care sa prezinte floricelele margelite in acest an in luna martie, cu ocazia Martisorului. Sper ca v-au placut si voua. Ma bucur ca am reusit sa fac cateva pentru noi, ca am reusit sa fac si cateva care sa calatoreasca la oameni dragi - sper ca la anul sa reusesc sa fac mai multe :D.

📸

Inscriu aceste reflectii in tabelul gazduit de Carmen, preluand rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin - 

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Si poza special realizata:

Ja ne!

Miercurea fara cuvinte - Narcisa mea

Episodul 286 de la Miercurea fara cuvinte gazduit pe blogul-poveste Floare de Colt. Joc de imagini, initiat de Carmen.

❀❀❀

Tema: Colectia de narcise din margelute - narcisa mea.

📷  poza zilei cu Rukkusu

📷 narcisa mea galbena

💮💮💮

-📷 mai multe episoade 📷- 

Mini Gradina - Fii Creativ! (S12/52)

Buna!!

Bine v-am gasit la ultima dintre cele patru teme ale transformărilor creative din martie, pe tema cutii metalice! Astazi... tema la liber: fii creativ!

Intai sa facem putina lumina, pentru proiectul de astazi:

Ok... poate ca am exagerat cu lumina.. :))). Glumesc! Dar cand am vazut poza de mai sus, nu m-am putut abtine sa nu o inserez in poveste, ca sa ne descretim putin fruntile (hahaha). Pentru ca am lucrat pe mai multe fronturi, am facut poze cand imi aminteam si ... s-au adunat. :)). Ca sa nu fie articolul prea lung, le-am impartit in doua sectiuni. Azi ma voi referi strict la partea care ne intereseaza - conserva mea pretioasa :))) care s-a transformat creativ. In aprilie, voi povesti despre proiectul mare, in general si va voi arata si alti pasi din procesul de creatie.

Aceasta este .... tananam.....conseva. 😅😁 - dragalasa, nu? Imi place tare mult - motiv pentru care am si subtilizat-o, odata consumat continutul (nu mai stiu ce era pentru ca, evident, nu am mancat eu - pate probabil) am subtilizat recipientul acesta foarte frumos finisat, netaios. Stiu ca mi-am exprimat atunci rugamintea (fierbinte.. haha) de a mai primi astfel de conserve, dar... n-am avut spor.

De cand am pus-o deoparte, am si vizualizat-o ca o micuta gradina. Doar ca.. initial aveam in plan alta abordare si pana la urma a iesit ce veti vedea. Si... mie imi place ce a iesit.

Va spun sincer, nu prea am avut ce-i face - pentru ca, repet, arata foarte bine .. Am infoliat-o, haha. Cu alte cuvinte am avut grija sa o protejez cu folie alimentara. Apoi i-am facut un suport - despre care voi povesti pe larg in celalalt articol. Si l-am rugat pe Kouki sa isi dea cu parerea. Mi-a zis sa continui...

Ceea ce am si facut - atingand inca o tema restanta, si anume, betele de inghetata. Intregul proces, data viitoare - dar am vrut sa va vedeti totusi si azi cativa pasi.

In cutie, peste folie, am pus un fel de burete verde, care se foloseste la aranjamentele florale. Nu pot spune ca sunt mare fana a acestui material (mi se pare cam prafos) dar nu mi-a pus probleme. E singurul pas la care nu am insa poze deloc :))). Am decupat cu cuterul si am fixat acel burete cat a putut eu de bine, apoi am adaugat muschi (subtilizat din cosuletul cu ghiocel pe care il aveam in poza aici: martisoare primite in dar) si pe care l-am fixat cu scobitori, taiate in jumatate (cateva se pot vedea, pentru ca sustin alte doua elemente.

Asa arata baza gard cu portita (am folosit si cateva bete pentru ceai/cafea pe care le aveam de la parinti) - sunt cele mai subtirele si acolo e portita - a se vedea intrarea sugerata de nodul de la sfoara.

Si aranjamentul meu: mini gradina! In centru avem casuta melcului (un melcusor micut pe care il salvasem anul trecut de pe o frunza de stevie.. si care mi-a facut cadou cochilia lui).

Apoi avem copacei infloriti, si cateva floricele, pe care le-ati mai vazut cand va prezentasem cele doua cutii cu husele lor. 

Ultimul element de care avea nevoie gradina mea pentru a fi gata, era ..elementul de legatura. si pe acesta... l-am crosetat.  Ah.. poza aceasta este facuta pe cand croseta mea inca era intreaga.. cine ar fi zis ca peste foarte putin timp va ajunge.. cu manerul rupt? 😅

Pentru ca pistolul de lipit cu silicon nu este compatibil cu mine (nu va puteti imagina cat mi-ar fi usurat viata si scurtat procesul de creatie.. hahaha), am apelat la nasturei si capse.. printre altele).

In gradina mea cea mica, si-a mai facut simtita prezenta o floricica mica, lipita cu banda dublu-adeziva de baza de lemn mai mare.

Am fixat cutia de conserva mai bine in suport - inainte avea joc si i-am facut un sistem de fixare din carton - veti vedea, am pus si ultiul element si l-am atasat micii gradini....

... pe care am montant-o pe capacul cutiei cilindrice. Dar iata cum arata gradinuta mea cea mica. Eu o ador!! Sper sa va placa si voua.

Rukkusu m-a rugat sa ii pun „iarba„ crosetata pe cutia cealalta si sa ii aduc si tufisurile crosetate cu floricele... pentru ca abia astepta sa faca poze. Si iata mai  jos, tot proiectul mare, finalizat:

Acum, va trebui sa mai gasesc eu o modalitate de a fixa cumva cele doua cutii mai mari mai bine - am inteles ca sunt un fel de bucatele de silicon (ma gandesc ca sunt ca cele care se pun la incaltaminte, ca sa nu te bata o bareta... ) si ma gandesc ca ar fi o solutie. sper sa si gasesc... :D.

Ja ne!

Jucariile pasesc pe scena.

Buna!!

Iata ca a venit si momentul punerii in scena - #04 Salvam Papusi // Save the Dolls: O scena de poveste!. Cand a trecut timpul ? Parca mai ieri va prezentam personajul ales si cartea - Ursuletul Martinel. Apoi am aflat care sunt elementele de decor.

Dar, sa trec la subiect. Eu am ales sa pun in scena, o pagina din carte, care are o poezie draguta si o ilustratie simpatica. Poezia se numeste Elefantelul. Probabil va veti intreba, bine Rux, si atunci de ce personajul ales e Ursuletul Martinel? Simplu: aceste personaje apar prin mai multe povestiri - pentru ca este o carticica despre aventurile unor jucarii. Cand am ales cartea, am ales personajul - apoi, am ales si una dintre povestile unde apare. 😅.... ah, nu va intrebati? Ah ok.. atunci sa continuam 😁.

Nu mai repet deja binecunoscuta fraza cu una voiam sa fac, alta a iesit - ne este binecunoscuta (o sa va anunt insa cand iese fix ce mi-am propus.. hahaha ). Dar va spun ca seamana cu ce voiam, in mare parte. Ideea, cel putin, e acolo.

Am ales sa fac decorul dintr-un carton in care am primit carti, de la Libris. Probabil ca stiti - genul acela de carton care se roteste cumva si are un sistem prin care prinde cartile la mijloc. Ca un fel de mapa. Daca il desfaci, obtii sus trei segmente si jos unul. Pe scurt, are potential de transformat in camera, sa zicem.

Mi-am facut eu iluzii ca acele lipiciuri stick solide mai functioneaza (.... le am de la Ralu de vreo 13 ani), dar , pana la urma, am bagat banda dublu adeziva, cu... neajunsurile ei. Nu am folosit nici scociul

Eram convinsa ca am facut mai multe poze... acum, ori imi face telefonul figuri (s-a mai intamplat), ori nu stiu ce sa zic. Cert este ca lipseste poza cu suportul inainte sa il tai. Am taiat pe una dintre laturi un geam. Am folosit pentru el plastic, recuperat de la protectia de plastic a unei ... cutii de papusi. Respectiva protectie era sparta in vreo doua locuri. Ocupantul cutiei, jubileaza pe la spatele meu (acolo se afla momentan), asteptand sa fie eliberat din stransoare. :)). Nu vreau sa il dezamagesc, dar va mai avea de asteptat.

Va spun sincer, sa folosesti carton ca sa faci „pereti”, nu este chiar cea mai... ideala alegere. Si stiam asta. Pentru ca... nah, eu nu am lipici solid (am vreo 3 de fapt dar miros de nu le pot folosi.. ) si doar cu banda adeziva, hartia pusa pe post de tapet.. nu sta perfect. Desigur, nu am avut nici o hartie speciala - am folosit coli colorate dintr-un top de la Lidl, primite de la parinti... :)).

Dupa ce am cautat ceva ce as putea folosi ca tapet... m-am resemnat. Dar era prea tern albastrul ... si cel deschis m-am gandit ca s-ar putea sa se vada prin el cartonul. Asa ca... m-am apucat de desenat cerculete....

Am o rigla cu cercuri... pe care am gasit-o rupta pe jumatate .... ceea ce mi-a cam ingreunat munca - si am folosit sabloanele acelea (care merg si la quilling) ca sa fac cerculete... cu creioanele pastelate.

Taurasul s-a alaturat (cu paturica lui pictata cu markere textile) si a privit cum pregatesc „tapet” pentru camera lor.

Dupa cine stie cate cerculete.. prima pagina a fost gata. Si am realizat ca , pana sa o lipesc pe ea, in mijloc, trebuie sa o fac mai intai pe cea cu spatiul pentru geam  :))). Asa ca m-am apucat, am masurat, am taiat si apoi ... am desenat. Dupa care le-am lipit cu banda dublu-adeziva:

Si... a fost o intreaga saga a cum sa lipesti colile ca sa nu se vada urat.... pana la urma a iesit acceptabil... si daca nu cunosti sau nu te uiti de foarte aproape, imbinarile pot fi trecute cu vederea. In fond, si in sufragerie la imbinari mi s-a desprins in vreo doua locuri, pentru ca ... abur din bucatarie fix cand a fost lipit... :))).

Am fost atat de prinsa de tot procesul ca.. nu am mai facut poze. Mi-am incaput 3 coli mari plus inca una impartita in 3 bucati, lipita in partea de jos. La fereastra am facut un cadru, folosind 4 bucatele de carton, imbracate in hartie de caiet de desen mai groasa, recuperata de la 2 invitatii facute pentru nunta lui Ralu.. :))). 

Dupa care, mi-am facut si eu un mic moft, ca sa zic asa. Am avut foarte multe idei in ceea ce il priveste pe domnul Elefantel.  De la clasicul fetru (doar ca, nu am gasit modelul dorit si nici fetrul dorit...), la cusut din material, la realizat din carton, imbracat in hartie de impachetat reciclata (cu figuri geometrice, :D - japoneza)... Dar m-a ramas gandul la el.. pictat. De fapt desenat-pictat. Pentru ca... voiam sa vad cum sunt culorile pastel.

Am masurat eu ochiometric - dar acum tot micut mi se pare ca a iesit. Oricum mai sus e schita. Am desenat pe un caiet de desen A3... dar foile sunt destul de subtiri :(. Si s-a cam sifonat... pentru ca....

Am testat creioanele pastel si am folosit apa. Nu pot sa va spun cata bucurie... Imi plac tare mult. Nu sunt decat 12 in setul de la Strigo, dar ce am incercat eu acum - negru, maro, verde inchis, albastru deschis si inchis si indigo, sunt foarte faine. Am incercat sa aplic apa cu pensula de la set pe desen.. dar am mai aplicat si pensula direct pe varful creionului. 

Cand a fost gata elefantul l-am decupat dupa contur, dar am uitat sa decupez si partea dintre trompa si colt. 😅 Am observat abia cand am pus sigla pe poze. Dar cred ca stiu care a fost motivul - am vrut sa vad daca il pot monta pe carton sau il las asa. Si apoi am uita de acea micuta zona.

In geam se vede un alt elefant, de pe o bucatica de tapet pe care mi-a adus-o Mami de la Ralu (o mostra de cand isi alegea ea tapet pentru camera copiilor).

ELEFĂNȚELUL

Este vremea când Moș Ene

Somn pe gene le-a picat

Tolănit într-o cutie,

Vițelușul s-a culcat.

Martinel sub păturică

Sforăie, dar în surdină,

Singur doar elefănțelul

Spionează o vecină.

De fapt, nu prea spioneaza, mai degraba... cerceteaza. Nu prea stie el ce e cu Circul - dar clar vecina cea noua, acolo lucreaza. A auzit Elefantelul, ca ar niste numere interesante de acrobatii. Oameni care fac tumbe, sar la trambulina si se dau in leagane suspendate. 

Intre timp, ceilalti doi prieteni... care pana atunci dormisera in paturile lor comode, se trezesc si... chiar atunci, vine in camera Raza de Soare, sa le arate ca, in calatoria ei pe Pamant, a gasit o carticica, in care apare povestea lor:

Vazand lumina la geam si auzind glasurile entuziasmate, vecina lor, doamna Elefanta, se apropie si ea sa vada despre ce este vorba. Foarte impresionata, ii invita pe toti a doua zi la circul veseliei.

Rukkusu, care tocmai isi bagase nasul prin ce am reusit sa mai lucrez si eu.... nu putea scapa ocazia! Asa ca s-a alaturat Razei si noilor prieteni. 

Si-am incalecat pe sa si... v-am spus povestea asa!

A fost o calatorie minunata - in care am salvat de la plictiseala o carte care are aproape varsta mea! O carte cartonata, cu ilustratii frumoase - despre jucarii.  Am avut bucuria sa creez trei personaje din materiale diferite, obiecte de mobilier si asternuturi de pat. Va voi povesti cat de curand mai multe despre acea aventura!

Era sa uit - pentru podea am folosit o bucata de tapet din vinil (cred) - primita de muuuult de la Oana, de pe vremurile cand incepusem noi Provocarile Verzi. Arata super fain pe post de covoras.

Sper ca v-a placut povestea si cum am pus-o in scena! Mesajul cartii este ca jucariile se pretuiesc si ingrijsec si ca jocul ne indeamna imaginatia sa facem din nimic o adevarata lume de poveste (un fel de „Fa Rai din tot ce ai”).

Ja ne!

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 😊

#05 Jurnal de MSC - Primul capitol -

💭 Cateva ganduri despre saptamana care tocmai s-a incheiat

Incep ce o veste formidabila: am mancat mancarica de stevieeeeeeee 🎉🎉🎉🎉🎉🥳🥳🥳!!!!!!

Trebuie sa recunosc ca am scris cateva vorbe / idei si in timpul saptamanii pe la rubricile de mai jos, atunci cand prindeam un moment liber. Altfel, nu as fi reusit sa ma incadrez in timp (mai nou diferenta intre telefonul meu pe stil vechi si smartphone e de vreo 19 minute, fara de vreo 13, acum ceva timp..😐 - am efectiv senzatia ca ma fugareste cineva si ca nu ma reusesc sa traiesc, cu adevarat). 

Prevad ca voi intarzia cu vizitele, comentatul, raspunsul mai mult ca sigur (realist vorbind) zilele acestea - si imi cer scuze anticipat. Asta e. Incerc insa sa fiu la zi cu articolele. Recuperez in timp. Va multumesc de pe acum pentru intelegere 😘.

🔍 O privire spre ce a fost - cautand cauza/ele

In timp, am avut perioade mai bune si perioade nu chiar atat de bune. Mediul a jucat de fiecare data un rol important, privind retrospectiv. Atunci cand mediul a fost prielnic si eu am avut toate sansele sa fiu... ok. 

De exemplu, intre 2002 si 2008 am avut o perioada cand chiar am folosit parfumuri (imi placeau Chanson d'eau de la Avon, pentru ca era extrem de subtil si Ultraviolet de la Paco Rabanne). Aveam si o crema preferata de la Nivea - Aqua visage. Cred ca era cea mai usoara si placuta crema (mie nu imi place sa imi simt pielea acoperita - asadar alte creme nu prea imi placeau). Ba chiar am folosit creme de ingrijire (anti-celulitice, pentru ca ma cam pricopsisem cu asa ceva de la ce e prin alimente plus un tratament nefericit - poate voi povesti despre episod, daca il considerati util). Ocazional, ma machiam - tot ceva usor. Ba chiar am avut o perioada in care mi-am facut semi-permanent, m-am vopsit cu nuantator, si chiar am fost si blonda. 😅

Pe atunci nu stiam despre MCS. Intuiam ca problemele mele ar putea avea ceva legatura cu chimicalele (si mai tot ce am folosit din lista enumerata mai sus a fost calitativ si cu atentie, asumat si moderat consumat), dar inca functionam pe ideea sugerata ca ar fi de la lipsa de calciu (in ideea ca e tratabil, la asta ma refer, ceea ce imi dadea un fel de siguranta, aparenta).

Prima recadere a fost intr-un context in care

• s-au acumulat multi factori de stres (si inca ce stres) - inclusiv indusi si chiar potentati de anumite "tratamente", 
• s-au schimbat iar formulele la detergent (si a devenit mai eficient agresiv ), 
• a fost un boom al pufaitoarelor care au impanzit toate magazinele si institutiile si casele de nu mai stiai de unde te pufaie.. si ce, 
• a fost perioada in care citricele au inceput sa fie tratate la greu (ca sa se minimizeze pierderile), 
• pe piata au patruns agresiv produse alimentare de baza(fructe si legume sezoniere) din import (de unde pana atunci inca era un echilibru) prin lanturile de magazine si francize deschise, 
• au luat avant produsele gen lumanari parfumate, betisoare si uleiuri... si tot asa. 

Asa ca la sfarsitul lui 2008 am inceput sa cam scartai. Lovitura a venit in mai, anul urmator, cand

• s-a schimbat liftul (si au pilit usile vopsite cu bronz sau ceva vopsea industriala gri.. toxica),
• teii au mirosit infiorator (de la poluare), 
• am trecut printr-un stres destul de mare (legat de sanatatea cuiva drag), 
• iar calitatea mancarii din comert a inceput sa puna probleme (biscuitii cu metabisulfit de sodiu, branza de vaci care te aranja cu afte - au fost multe cazuri atunci si asa mai departe).

Pe scurt. Ideea este ca niste conditii bune, un mediu prietenos, mancare calitativa te ajuta sa traiesti bine. Tot la fel, dace esti bubuit, asaltat din toate partile de lucruri periculoase pentru corp... atunci se poate crea si mediul perfect pentru ceva nu chiar atat de bun. Din contra.

💚 Balsam pentru suflet - „tratamentul” creativ / lecturi /muzica / hobbies

Factorul creativ este foarte important in procesul de vindecare si ridicare - e demonstrat si stiintific, daca vreti sa va convingeti, sigur veti gasi multe materiale despre acest subiect.

Pentru o adordare spirituala, e suficient sa ne gandim la ce se spune: Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea lui. Desi in esenta, suntem mici creatori si noi, pe acolo. Nu?

Sunt foarte fericita cand creez, dar si cand am ocazia sa privesc si admir creatiile celorlalti. 

Amigurumi mi-a oferit o portita foarte ofertanta de evadare creativa. Cand spun evadare, ma refer la acel moment cand scapi de bruiajul din afara, scapi de timp, de orice te-ar putea distrage si traiesti pur si simplu.... traiesti actul creativ... dai viata unui mic personaj.  Si e minunat. Este si obositor (acum ca ma gandesc si mai bine, in fiecare lucru creat pui putin din sufletul tau - ai nevoie sa te refaci dupa acest moment) mai ales atunci cand incerci sa creezi si esti presat de timp. 

Pe mine faptul ca am creat si am impartit bucuria prin copilarim, m-a ridicat enorm. Pot spune chiar ca m-a salvat. Si sper sa o faca din nou.

🍏 Alimentatie / Stil de viata / Curatenie - solutii alternative, prietenoase si neinvazive

Continui episodul retete, cu ce am publicat in 2011: Bunatati - 2011 -.  

Prima reteta ( Fajita de pui) nu imi apartine - este a lui Ralu (care, nu ca este sora mea, dar gateste foarte bine). A doua reteta (Pesmeciori cu unt si bezea) este un dulce facut in colaborare de catre Mami si Buni (au fost foarte bune atunci - inca gaseam un unt foarte bun si toleram zaharul alb bio).
Prajitura cu pere - uitasem cu totul de varianta aceasta. Este o prajitura buna, dar nu as mai pune atata zahar... :))). De fapt, pentru prajitura cu pere (cred cel putin ca e si pe blog) am o varianta mult mai simplu - pandispan (cu o cantitate de zahar injumatatita - zahar brun).
Galusti cu prune - clasic. cu mentiunea ca la mine in casa teflon/tigaie non stick (deci chestiile alea cu negru) nu mai au ce cauta. Si, desigur, pesmetul facut din paine de casa, zahar brun.. Doar ca nu am mai mancat (eu personal) de mult timp. Si pentru ai mei, am facut galusti de aur.
Pateute cu branza de vaci- vai. de acestea chiar imi este dor. Dar se pot face cu smantana si desigur... atunci inca nu stiam ca problemele pe care le aveam dupa ce mancam lucruri preparate erau de la sare :)).
850... e dulce - sau incercarea de a face amandina. Doamne, cand citesc retete vechi si vad cantitatile industriale de zahar.....ma trec fiorii. Pentru prajitura aceasta tin minte sigur ca am micsorat cantitatile de zahar si tot a iesit....ceva foarte dulce. 
Gem de prune - reteta ramane in picioare cu urmatoarele mentiuni: ceva zahar brun, doar daca sunt prunele mai putin dulci - daca sunt dulci nu mai pun deloc. :)))
Cartofi prajiti.... neprajiti! -ooo ce buni erau! Mai ca mi-as face maine.... hmmmm.
Pizza cu porumb - buna, desi de cand am reinventat blatul, nu l-am mai facut pe acesta. Porumbul fiert pe pizza, in ciorbe sau alte mancaruri, este foarte bun. Atunci cand e el bun, vreau sa zic. Anul trecut am primit o data un porumb groaznic - cred ca era tratat :O. Dar cand e el bun, merge pus si la congelator si apoi e delicios in diferite combinatii.
Rosii la sticla si suc pentru ciorbe si Suc de rosii - 2 variante- de baza. Dar cu mentiunea ca nu mai pun ulei si ca, desigur, folosesc sarea roz neiodata. Si.. ca deobicei merg pe varianta fiert, apoi dat prin strecuratoare (haha distractie) si pus in sticle.
Fasole verde - pregatiri de iarna- - vremuri bune, ce sa zic. Acum, mai rar fasole si cu grija, ca am avut multe surprize la acest capitol :(. Oricum, cand pun la congelator, nu mai oparesc. O spal, rup bucatele, pun punga si congelez.
Corn cu branza - reteta lui Buni era foarte buna. Doar ca eu nu as mai pune la nimic zahar in maia (creste drojdia si fara si mie personal imi place mai mult gustul preparatelor. De fapt, daca folositi o faina de calitate si lapte de la tara, nu e nevoie sa puneti nici in aluat zahar. Da, erau bune!
O gustare tare buna! - hmm asta e o varianta rapida si gustoasa. Ma intreb cum ar fi daca as folosi pe post de unt... smantana de exemplu. Poate voi incerca dupa ce imi refac stocul de suc de rosii, sau cu rosii crude, la vara. Imi mai amintesc de varianta cu ulei de masline, rosii si busuioc uscat (doar ca busuiocul acela nu era atat de aromat..... era altfel si imi placea mult).
 3 x Varza la bocan - ei nah... uitasem de asta! :))))) Si cat m-a chinuit talentul anul trecut in toamna cand mi-am pus si eu niste varza (pe care, apropo, nu am apucat sa o mananc, cu evenimentele alea de la inceputul anului).
Clatite si piscotele - la multi ani:)!.... si dragalasul meu iubit. Ce bine i-a mers cand in sfarsit mi-am facut curaj sa il scot de pe prostiile de bobite (cu care mult ne-am mai chinuit si care i-am si facut o gramada de probleme :(). 

In concluzie.. probabil ca, adaptate, o parte din retetele de mai sus le-as putea reincerca :))). Imi dau doar seama cat de multe am invatat/aflat in doar un an (deja cand am facut clatitele aveam tigaia de ceramica de ceva vreme, am aflat si de sare in anul acela... am schimbat mai multe). 

🟩 Cati oameni, atatea povesti 

Ca sa fiu sincera, voiam sa sar peste aceasta rubrica, apoi m-am uitat pe povestea Lisei de aici. Mi-am amintit ca am avut un pieten care, dupa o gripa (sau ceva de gen) a ajuns la spital si, in urma tratamentului administrat, a inceput sa experimenteze niste probleme urate de sanatate (printre care acuza anumite dureri de cap insuportabile). Eu am banuit ca e posibil sa fie cam acelasi lucru - a trecut cam prin ce a trecut si Lisa. De la psiholog a fost trimis la psihiatru care i-a prescris un medicament sa spunem problematic. As fi vrut sa fi stiut ce se intampla si sa stie ca nu e singur ... poate ca acum, ar mai fi fost aici cu noi. Un om tare, tare bun.

🟢 Inspirate de voi

Ma gandeam ca ar fi interesant sa facem o provocare - poate chiar in aprilie (aceste cinci pagini luuuungi de jurnal au alcatuit primul capitol) daca vreti? Poate sa fie chiar un al doilea capitol. Uitandu-va pe categoriile alese ce v-ar placea sa ramana / ia o pauza? :)
Provocarea ar fi: tu stii ce mananci / consumi (ca poate nu e ceva comestibil si asa poti consuma si un alt produs). Si ideea ar fi sa alegem un produs la intamplare, sa invatam (impreuna, sa nu credeti ca eu sunt vreun expert in asa ceva, haha, in primul rand ca nu prea am mai avut ce etichete citi) sa citim ce scrie pe eticheta, sa descoperim ce contine.. Cred ca ar fi educativ, ar putea fi si amuzant (ca mai bine facem haz de necaz, decat altceva), ar putea fi surprinzator... 

Ce parere aveti? Eu am ghidul cu aditivi, am gasit site-ul pe care ne putem uita referitor la produse folosite: EWG Skin Deep® Cosmetics Database. Mai era un site pe care gaseai informatii despre medicamente (actualizate, la zi, cu absolut tot - asa am aflat eu cat de sigur era de fapt un anumit medicament, foarte sigur...) - dar nu imi amintesc cum se numea site-ul si nu mai am nici link-ul.

📗 Ce se spune / stie

Se spun multe despre masca ... Ce pot spune eu este ca are un rol foarte bun si demonstrat de protectie dar, ca pentru a functiona trebuie:

• sa respecte niste standarde (sa fie de calitate, din materiale prietenoase si sa se poata respira prin ea)
• sa inveti sa o porti si sa iti adaptezi modul de functionare la momentele cand o porti.

Japonezii poarta masca de foarte mult timp si in mai multe ocazii, din mai multe motive. De exemplu:

• pentru a evita alergiile sezoniere, provocate de polen
• pentru a evit poluarea
• pentru a ii proteja pe cei din jur, atunci cand sunt bolnavi
• pentru ca... asa au chef :)))

Se stie ca, atunci cand este purtata cum trebuie, masca ajuta - si pot sa va spun ca, atata timp cat am purtat esarfe, sau imi acopeream nasul/gura, eu nu am racit si nu am avut probleme (cu alte cuvinte, din 2010 pana in 2018 nici macar nu am racit...). Desigur, nu am stat cu masca la nas si cu esarfa non stop (am avut si perioade fara). De fapt, masca am purtat-o cu adevarat din toamna lui 2019, ca urmare a unei experiente destul de traumatizante de la inceputul aceluiasi an. Si stiti ceva? Nu am racit... Chiar ma pregateam sa imi mai comand una sau doua cand a izbucnit nebunia la inceputul lui 2020. Iar ceea ce povesteau cei care avusesera C19.... mi-a dat foarte mult de gandit. Pentru ca trecusem prin ceva la fel... in ianuarie ... 2019.

❓ Stiati ca....

pentru cei care sunt afectati de MSC se foloseste denumirea de canari umani? De canari am aflat prin 2009- pe la final, cand am si scapat de tigaile de teflon (din fericire). Canarii erau folositi in minerit pentru a da alarma daca era vreun gaz periculos.

Exista un test al tagailor de teflon / non-stick. Eu nu l-as face, ca sa fiu sincera... pentru ca nu vreau sa isi piarda un canar viata. In fine. De cate ori gateau ai mei in tigaia aia, ma inchideam in camera opusa lipita cu nasul de geam... si acum cand gateste cineva in asa ceva caut refugiu :)). Sa nu le vad.

Si revenind - de ce canari umani ? Pentru ca atunci cand ceva este rau, ii afecteaza. Simplu. Ceilalti pot sa foloseasca aceasta alerta pentru a se proteja, sau, din contra. 

Piu piu 🐦 n-am gasit un canar - doar o pasare rosie... :)).

💬Motivational

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Patrick Vernuccio • Balcony Gardening & Plants (@thefrenchiegardener)

Si un mic citat, inspirat de ceea ce am vizionat mai sus, si de ceea ce am citit in ultima vreme... si pana la urma, de logica -doar daca stam sa ne gandim putin. 

" Suntem ceea ce mancam. Suntem ceea ce gandim. Suntem ceea ce respiram. Suntem ceea ce bem. Suntem ceea ce simtim. Suntem ceea ce facem. Suntem ceea ce dorim. Suntem rezultatul alegerilor pe care le facem, in fiecare clipa...."

Partea buna este ca suntem in continua transformare - si ca incepand din acest moment, putem incepe sa facem alegeri mai bune pentru noi. Putem renunta la conformare si subordonare care sunt deseori confundate cu adaptarea .. si putem fi putin mai selectivi acolo unde avem ocazia. 

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 😊