marți, 6 octombrie 2015

S.B. #01 "O mie și una de… arome!"

http://super-blog.eu/proba-1-o-mie-si-una-de-arome/

Astazi este ziua lui Buni. Cred ca ar bea o cafea, cafea proaspat rasnita... la ibric. Ca pe vremuri! :) 
Imi amintesc tema primei probe de la Super Blog "O mie si una de ... arome" - ca in 1001 si una de nopti, cartea. Caut in biblioteca cele doua volume cu ilustratii minunate si le regasesc, prietene dragi, de demult.

1001 de... arome. 1001 de ... nopti. 1001 de .... povesti.
As vrea sa ii fac lui Buni chiar acum o cafea... Dar trebuie sa mai am "putintica rabdare", vorba aceea :). Nu stiu de ce, dar eu si cafeaua, de vreo 6 ani deja, nu ne prea intelegem. De fapt problema e... chiar parfumul ei, aroma. Ironic! Da, stiu. 
De baut, nu pot sa ma laud ca am baut foarte multa, foarte des... Dar am in general amintiri placute si, in unele cazuri, amuzante si.. ce mai, imi lipseste. Mi-e dor sa o prepar pentru cei dragi, sa inmoi un fursec in canita mica in care imi pastram deobicei un strop de cafea aburinda si... mai ales mi-e dor sa prepar cele mai bune prajituri cu.... cafea ;). 
Din fericire, anul aceasta am inceput sa ne intelegem mai bine - asa ca, sper ca asteptarea sa ia sfarsit cat mai curand [ prajituuuuri]!
*

Cred ca nimic nu este intamplator! Anul acesta, prin vara, am calatorit virtual, prin intermediul unui film, in Tara Soarelui Rasare - in Furano, prefectura Hokkaidō. M-am invaluit in aburul cafelei proaspat rasnite ce dansa parca, in timp ce apa fierbinte o transforma intr-o licoare fermecata. In cafeneaua cu nume de poveste -"The Forest Clock", timpul parea sa aiba o alta dimensiune, ce te purta cu usurinta inainte, sau inapoi, in timp ce privelistea ce se asternea in spatele geamurilor inalte, te captiva cu totul. Iar linistea era tulburata doar de sunetul ibricului cu apa, pus pe foc... si de rasnitele ce transformau boabele de cafea in pulbere fine. Acolo, fiecare calator ce trecea pragul cafenelei, isi rasnea singur cafeaua. Am redescoperit ... cafeaua. Desigur aveam nevoie de o rasnita, pentru inceput.
**
In timp ce visez la o rasnita care sa transforme boabele in pulbere fina,  imi amintesc de Cafeneaua lui Ismail, din povestile bunicii. Pe o straduta ce se termina pe malul marii, in Constanta de altadata, locuia si Ismail, alaturi de familia sa. Aveau o cafenea micuta, la colt de strada, unde serveau cafea facuta "la nisip" dupa o reteta turceasca, din vechime. O preparau in ibricele micute - fiecare cat pentru o ceasca de cafea. Cafeaua putea fi savurata langa o sarailie sau o baclava, iar in pravalia de alaturi se gaseau tot felul de bunatati pentru cei mari si cei mici: rahat, ciubuc, halva, susan sau nuga. Dar cafeaua... era speciala. Tehnica de preparare era secretul!
Stau si ma intreb cum ar fi reactionat Ismail daca, intr-o zi insorita mai pe la amiaza, cand sosea transportul cu boabe de cafea pe care o cumpara din Turcia, ar fi primit si un pachet invelit in hartie lucioasa.... de la magazinul MarketOnline.ro - unicul magazin online de sapte stele. Cu stelele, Ismail s-ar fi descurcat, dar la online - "... ce o fi vrand sa insemne?" probabil s-ar fi gandit.

Imi imaginez uimirea acestuia cand ar fi deschis pachetul si ar fi descoperit in interiorul acestuia o cafetiera profesionala Arzum Okka. Cred ca mi-ar fi placut sa fiu acolo si sa ii explic cum functioneaza.... Cum se adauga apa in recipientul din spate... si cum poti alege daca vrei sa pregatesti o ceasca, sau doua de cafea... Daca ceasca sa fie mai micuta, sau mai mare. Cum poti regla inaltimea suportului pentru cesti in functie de marimea cestii si cum poti sa alegi sa faci cafeaua mai repede, cand te grabesti, sau sa ii lasi un ragaz mai mare - asa, ca la cafeaua preparata traditional.
Il vad pe Ismail entuziasmat si uimit, savurand o ceasca de cafea si minunandu-se de felul in care, 500 de ani de traditie au putut fi surprinsi atat de fidel de o masinarie micuta, cu un design atat de deosebit. Hmmm, tocmai l-am "bagat in ceata" cu "design-ul". Norocul meu ca m-a salvat un alt buton - cel care, odata apasat, declanseaza functia de curatare automata a aparatului. Atat de simplu, incat probabil Ismail nu ar fi avut probleme in a se descurca, pe vremurile acelea, cu acest aparat :). De fapt... intre noi fie vorba, eu cred ca el deja avea o cafetiera Arzum Okka, trimisa special prin posta cu masina timpului, pentru a fi testata de un adevarat cunoscator. O folosea ca sa verifice daca si cafeaua la ibric este pregatita corespunzator!! :)
***

Ehhh si vedem unde imi gasesc rasnita. Ibricul l-as inlocui cu o cafetiera... Celor dragi le-as pregati o cafea... si pentru voi prajiturelele mele preferate cu bezea si crema buuuna de ciocolata si cafea... si nuca macinata.

Pe curand!!




0 comments :

Trimiteți un comentariu