Capitolul 4. Cu steluțe la purtător și alte improvizații de moment.

- ... și ochește coșul.... GOOOOOOL!! L-am golit pe loc! Cu doar degetele astea două!
- Nu te cred!! Hahaha!!!

Toată camera s-a umplut de râsete tinerești. Și eu stau pe scaun în sufragerie. Cu ... adulții. Pffff! Culmea este că subiectele de conversație sunt cam aceleași, în mare. Doar felul în care se petrec lucrurile este diferit. Aici se bea ”tărie”, dincolo sucuri și apă minerală. Mie mi s-a oferit ”apă plată cu lămâie” - cică-ar face bine la ten. Și apoi doamnele au început să povestească despre cum și ce fac ca să își păstreze pielea frumoasă.

- Nuuuu! Serios? Cred că arăta ca un crater!! se auzi iar de alături.


Mi-am mutat scaunul cât mai spre ușă, de fapt intenția mea este să ”evadez” la ”ăia mici” în cameră. Nu că ar fi între noi o diferență prea mare de vârstă ... cred. Dar oricum, mă înțeleg mai bine cu visătorii aceștia plini de entuziasm. Și mai sunt și foarte curioasă cum este generația ... ”selfie”, o fi cool generoasă, sau selfish fițoasă?

- .... și trebuie să recunosc că sunt produse eficiente, create de specialiști cu ingrediente de ultimă generație!!! I-am luat fiică-mii un kit de tratament cosmetic dar îl folosesc și eu. Știi vorba aceea?
Eficacitate demonstrată!! Ar trebui să îl încerci și tu!

Deodată îmi dau seama că toți adulții mă ațintesc cu privirea. Era cât pe ce să reușesc să scap și... Iată -mă încolțită. Zâmbesc - ce altceva să fac - și aștept să văd ce mi-au mai pregătit acum. Data trecută au fost povești despre tunsori nefericite (și ce ”ne-am mai distrat”). Sper doar să nu dureze mult și imediat ce termină mă mut cu scaun cu tot alături - de data asta nu mai ratez momentul serii supranumit ”gata de selfie?”! Am înțeles că cei mici au un app (bun, bun, o aplicație pe telefoanele lor mobile foarte performante) care te face să arăți ca personajele din anime-uri. Abia aștept!

- Uite-te la ea ce zâmbet larg afișează! chicoteli și ghionturi. Mai țineți minte când se transformase în Pistruiatu' ? Atunci înainte de Balul Bobocilor.
- Nuuu, nu! Era ca în Tom și Jerry - atunci când se pictaseră pe față. Hahahah! 


Ah... bun, au început! În meniul din seara aceasta - despre acnee și puncte negre. Ca să vă scutesc de chinul de a nu vă plictisi îngrozitor de ”hahaha- hihihi- două vorbe - mai știi cum -  și hai să înflorim o întâmplare cu un coș din adolescență” și pentru că oricum prefer să-mi amintesc lucrurile exact cum s-au întâmplat, iată care este, pe scurt, povestea cu pistrui:

Se făcea că eram  în prag de Balul Bobocilor - eveniment important când se cerea cu atât mai mult să te prezinți cu o piele sănătoasă și un ten luminos, radiind ... În fine, știți voi.
Cum necum, o fi fost stresul, emoția pregătirilor, vreo mână murdară (ca să citez părinții din dotare)... a apărut un puncticel fix pe obraz.
Ei și ce te faci? Că pe atunci nu erau benzile de curățare pentru puncte negre (despre care am aflat că fac minuni, când trăgeam cu urechea mai devreme la ce vorbeau adolescenții de alături). Cum eram fire întreprinzătoare (și practică) mi-am făcut... pistrui. Probabil că, fiind încântată de idee și de cum arătau vreo câțiva pistrui pe obraz am... exagerat. Și așa m-am ales cu porecla de Pistruiat.

- ..... da - da! Zici că era Regina Pistruilor în persoană. Hahahaha!

Ce v-am spus! Invidioși. Și chiar dacă am exagerat un pic atunci, îmi stătea bine. Ceea ce, între noi fie vorba, să nu audă cumva și ei, nu a fost cazul întâmplării din Ajunul Anului Nou (acum vreo câteva ierni în urmă) când, crezând că un coșulet minuscul se va vedea pe poza făcută de la vreo zece pași depărtare (cu aparat din acela clasic, cu film), mi-am lipit o steluță albastră pe ”vinovat”. Și ca să nu fie singură, am pus una și în frunte - de sărbătoare. Mi-ar fi putut spune Steluța Albastră, dacă filmul nu ar fi fost alb-negru și stelele nu ar fi părut niște coșuri chinuite rău de tot....

- Știi, îmi șopti Ana, una dintre puștoaice, care se strecurase într-un moment de mare veselie la noi în sufragerie și ascultase poveștile celorlati (despre Pistruiatul de mine, bineînțeles), dacă nu ar fi descoperit Gerovital Stop Acnee, azi n-ar mai fi fost atât de siguri pe ei. Tata era cât pe ce să nu apară la întâlnirea din seara aceasta. Ieri după-amiază îi apăruse un punct negru pe nas.... de toată frumusețea.
- Nu zău! M-am amuzat eu imaginându-mi-l cu nas de Pinocchio - și chiar i s-ar potrivi porecla la câte înflorituri am auzit în seara aceasta. 

- Și când te gândești că ar trebui să îți mulțumească ție! continuă. Doar tu ne-ai povestit despre această marcă de încredere și așa am descoperit cum putem evita să devenim ”Pistruiați de nevoie” sau să nu eșuăm în rolul ”Zânelor Steluțe”!

Și așa am pornit spre tărâmul adolescenței, râzând alături de prietenii mei care știu cele două aventuri ale mele și am făcut o grămadă de poze (cu pistrui adăugați virtual) și steluțe albastre - pentru că, la selfie, steluțele ies steluțe, nu puncte negre sau coșuri chinuite :D.

.....

- Hei, unde ai dispărut!!? Ce? O poză pe grupul nostru de whatsapp!! Ohhh, dar... uitați-vă puțin!! Un grup de pistruiați!!.. Hahahah... 
- Și uite! Și cu steluțe albastre! Asta ce-o mai fi?
- Și un mesaj:

De acnee am scăpat și virtual ne-am pistruiat.
Cu steluțe ne stă bine! La selfie, haide cu mine!!

Au venit și ei.. ce credeați!? La finalul serii, toți redevenim puțin.... adolescenți.