Înainte să mă nasc, am primit prima poreclă - Bee Gee! Părinții ascultau pe vremea aceea The Bee Gees, Abba, Baccara, Boney M, Jimmy Hendrix și se pare că, la rândul meu, și eu iubeam mult muzica! Probabil și dansul. Hmm .. oare de la ce mi se trage porecla.. de la ”Stayin' Alive” ? Probabil.
De când mă știu, viața mea are ... coloană sonoră. De exemplu acum, când scriu aceste rânduri, îmi răsună în gând refrenul unei melodii vesele din animația produsă de Studio-ul Ghibli - Vecinul meu Totoro.
video via youtube
În ultima perioadă ascult foarte multă muzică de pe continentul asiatic. Pe lângă creațiile lui Joe Hisaishi (care este și autorul piesei de mai sus) și alte câteva generice de la filme sau anime-uri pe care le-am urmărit în ultima perioadă, am o formație preferată de descoperirea căreia mă leagă un moment ... să-i spunem ”sensibil” din viață.
În mai s-au împlinit 3 ani de atunci - de când a plecat Taia. Și muzica s-a oprit, liniștea întreruptă de un fel de zgomote i-a luat locul, totul se mișca parcă greoi... era ca și cum aș fi fost într-un tren care a deraiat și pe care nu îl puteam pune înapoi pe șine. Și atunci s-a întâmplat ! Îmi amintesc și acum, de parcă ar fi fost ieri. Totul a pornit de la un serial despre un tânăr (Tarou Yamada) care reușește să vadă mereu parte frumoasă în toate lucrurile - pentru mine acel serial a fost ca un fel de click. Am redescoperit cum este atunci când ești ... fericit! Practic exact ceea ce căutam în acel moment.
La final, din curiozitate (deși recunosc că aveam ceva dubii în ceea ce privește genul muzical J-Pop) am căutat să ascult piesa care era genericul respectivului serial. Nu mare mi-a fost mirarea să descopăr că se numea.... chiar FERICIRE (Happiness). Acela a fost momentul când muzica a reintrat în forță în viața mea. De fiecare dată când descopeream o nouă piesă a formației Arashi (numele lor înseamnă ”furtună”) îmi doream să o pot asculta cu ajutorul unei instalații de sunet pe măsură. Ceva care să poată reda pasiunea ce se afla dincolo de cuvinte, note și interpretare... Ceva care să te facă să te simți ca la un concert live, de care te bucuri acasă, chiar la tine în sufragerie. Să te ridici de pe canapea, să cânți, să dansezi, să simți, să trăiești.
Mi-aș fi dorit să pot folosi boxele vechi, de la stație dar... din păcate sunt depășite de situație (sau mai bine zis, lăsate în urmă de progresele făcute pe partea tehnică). Nu au multiple intrări, iar dacă le pomenesc de conectivitate 4.0 Bluetooth pentru playback mi-e să nu înceapă să se dezmembreze singure..
Le privesc tăcute, de sub carcasa lor de lemn, un fel de stră-străbunici, rude foarte îndepărtate a boxelor Edifier , de al căror design m-am îndrăgostit. Mă imaginez butonând cu eleganță telecomanda în timp ce mă bucur de muzica mea preferată, petrecând momente de calitate alături de cei dragi. Pentru că, am învățat din experiență că, atunci când descoperi ceva minunat, bucuria se multiplică dacă o împarți cu ceilalți... Sau, mai bine zis, abia atunci descoperi fericirea adevărată. Și acest lucru mi l-am reamintit acum trei ani când, în momente de prea adâncă și tristă liniște, mi-a răsunat în urechi refrenul:
”Hashiridase Hashiridase Asu wo mukae ni yukou
Kimi dake no oto wo kikasete yo Zenbu kanjiteru yo
Tomenaide Tomenaide Ima wo ugokasu kimochi
Donna ni chiisana tsubomi demo Hitotsu dake no happiness
via downvids
Start running, start running, let's welcome tomorrow
Let me hear the noise only you can make Experiencing everything
Don't stop, don't stop These feelings that move the present
Even the smallest of flower buds is only one piece of happiness”
0 comments :
Trimiteți un comentariu