luni, 16 octombrie 2017

Capitolul 8. Cu ștampilă la purtător.


..... ”pac”. Un zgomot scurt pune capăt liniștii preț doar de o clipă. Pe prima pagină a cărții iși face apariția, mirosind a tuș proaspăt, un chenar în formă de dreptunghi (cu marginile rotunjite) ce cuprinde între cele patru laturi un strop de... ”mine”:
Linia 1: Nume ... Prenume
Linia 2: Numele proiectului de suflet
Linia 3: Adresa de contact
Linia 4: Adresa site-ului
În stânga, recreat fidel desenului creat de mine, conturul avatarului ce mă reprezintă în activitate.

Ștampila și-a lăsat amprenta pe albul hârtiei, ca un sărut ce-mbujorează obrazul surprins de apăsarea buzelor, în fugă.

Și iată! Cartea cea nouă pe care tocmai a adus-o curierul, a căpătat acum o identitate, aparține unei familii generoase ce poartă pe prima pagină, cu mândrie, ca pe un fel de blazon din vremurile de demult, însemnul lăsat de ștampilă. Abia acum a devenit cu adevărat a mea - și un zâmbet copilăresc mi se ivește pe față în timp ce așez bucuroasă cartea pe raftul bibliotecii însorite, sub razele ce anunță amurgul unei seri de toamnă.

Micuța mea ștampilă personalizată vișinie se strecoară la loc în cutia ei, așteptând cuminte o nouă întâlnire cu hârtia. Și nu are foarte mult de așteptat! Îmi seamănă și este foarte activă. La fel este și sora ei mai mare - un Printer, cea care însoțește Provocările Verzi în  aventura lor creativă. Nu este orice fel de printer! Este un model prietenos cu mediul, la fel ca și proiectul pentru care s-a.. născut, ca să spun așa.




Cele două ştampile ale mele se întâlnesc uneori cu ale părinților mei. Își povestesc peripețiile în timp ce ascultă fascinate cum suratele lor validează zi de zi rețete și alte documente importante. Și cât de obosite par uneori acestea din urmă! Cât și-ar mai dori să zburde și ele, din când în când, și pe alt fel de hârtii, să mai lase din responsabilități deoparte și să poposească pentru o clipă pe prima filă dintr-o carte, fie ea și de specialitate, de exemplu. Când rar, ce e drept, se întâmplă să le surprind sărbătorind - știți, ștampilele noastre sunt din aceeași familie, una destul de mare și fericită,  Colop  se numește - știu sigur că una dintre ele a avut parte de o zi extraordinară. Sau că cele două ”specialiste” sunt într-o scurtă vacanță. Să vedeți ce fericire este pe capul lor în week-end. Sau când le sunt schimbate tușierele. Ohooo!!


... ”pac” !! Ștampila mea de buzunar este o mare răsfățată. Pe lângă ”botezul” cărților, este și mesager, aterizând foarte des pe semnele de carte pe care le ofer în dar. Uneori se oprește pe pliculetele origami în care se ascunde câte o bucurie pregătită de plecare, ca un fel de timbru instant. Alteori, personalizează mesaje sau însoțește diferite creații oferite ca premii la provocările noastre creative.
Activitatea sa preferată este însă aceasta: însuflețește cărți de vizită. De fapt, cred că aceasta este și activitatea ei de bază. Atunci când am personalizat textul ce urma să apară pe ea și am ales imaginea care însoțește textul exact la acest lucru m-am gândit: micuța ștampilă de buzunar va deveni chiar cartea mea de vizită. Și așa am ajuns eu cu... ștampilă la purtător.




Un singur lucru nu poate face. Deși sunt sigură că și-ar dori foarte mult să mă ajute și în această activitate! Să mă ajute să îmi ordonez activitatea în agendă. Mi-a sugerat în câteva dăți să îi iau o surată.... o datieră. Recunosc că, atunci când mi-o imaginez așezată pe noptieră, gata de ordonat și ”ștampilat”, parcă în vârtejul de idei ce se aștern asemenea frunzelor de toamnă pline de culori și care mai de care mai ispititoare, începe să se facă ordine. Datele apar citeț în agendă, ideile își iau locul ca elevii în băncile din sala de curs și odată totul clarificat și ordonat, datiera mea își face de cap, alături de suratele sale despre care v-am povestit mai devreme.

Pe când ștampilele dansează pe tot felul de etichete colorate gata să fie lipite pe cutiuțe pline cu materiale de creație, datiera se va delecta cu etichetarea borcănașelor pline cu bunătăți pregătite pentru zilele reci de iarnă (doar nu credeați că, odată  intrată  în atelierul de creație,  uit cu totul de cămara mea cea magică)?

Și uite așa, cu mic cu mare, ștampilele țopăie vesele și mă însoțesc în călătoria creativă, fiind deopotrivă practice și distractive.

https://blog.super-blog.eu/proba-8-stampila-intre-utilitate-si-necesitate/


2 comments :

Ella spunea... [Raspunde]

Am stampilat si te-am votat! :))
Imbratisari si weekend fain!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Ella :D - Ah, multumesc, multumesc :)!! :*

Trimiteți un comentariu