Capitolul 15. Când am pus Moda la încercare.

Fular - Vero Moda

Ce friiig! Am tras esarfa pe cap și mi-am văzut de drum, grăbindu-mă spre casă. Luminile orașului se aprind rând pe rând. Frunzele uscate foșnesc sub tălpile ghetelor și, adâncite în buzunare, mâinile îmi sugerează că este cazul să pregătesc mănușile.

Îmi zăresc pentru o clipă reflexia într-o vitrină. Versatil articol de îmbrăcăminte, eșarfa! Mă amuz în sinea mea amintindu-mi cum, acum câtiva ani, pe când studiam arta fotografică, cu o singură eșarfă am creat vreo zece ținute cu stil, pentru un photoshooting improvizat.

Dar povestea aceea a fost una regizată. Ne-am distrat pregătind din timp scenarii, imaginându-ne tot felul de cadre. Ca să mă înscriu în Competiția Answear însă, mi-ar fi de ajutor o întâmplare în care să fi pus Moda la încercare... spontan, sau mai mult de nevoie, ca să spun așa. Și, întâmplător, chiar am un astfel de episod la activ. Unul pe care m-aș încumeta să îl repet când mă voi afla la bordul Fiatului 500 sau în posesia unor vouchere de cumpărături, de ce nu.

Era tot seară, ca acum. O zi lungă de internship se apropia de sfârșit. Priveam soarele cum apune și mă pregăteam să plec spre casă.
- Copii, sunteți gata? Mergem la party - little black dress photo session și karaoke. Ne vedem în 15 minute jos în parcare.
M-am trezit brusc din visare. Ce party? Ce little black dress și sesiune de fotografie.... Karaoke?
- Ah ... am uitat să îți spunem. Le-am auzit ca printr-un tunel pe ”colegele” mele binevoitoare. De aceea veniseră azi la birou cu suporturile speciale pentru haine!

15 minute... nu e timp de pierdut! Mi-am spus în timp ce mă îndreptam spre locul acela magic numit... vestiar. Din fericire măcar cromatic mă încadram în cerințe - eram îmbracată în negru. Doar că o pereche de colanți, o cămasă puțin lărguță și foarte comodă și ochelarii de soare pe care îi folosisem până acum pe post de banderolă nu semănau deloc cu o rochiță..

Ochelari - Vogue Eyewear; Cravata - Only & Sons; Colanti - Answear; Camasa Mango; Gant - Botine Emilia

În timp ce ticăitul ceasului îmi reamintea nemilos cum trec clipele, căutam în geantă un creion pentru a încerca să schițez o idee salvatoare. Din portofelul pe care îl folosesc pe post de penar, am recuperat câteva ace de siguranță pe care le port mereu în mini trusa de cusut. Chiar atunci am zărit și elementul salvator: o cravată. O comandasem cu vreo două zile în urmă pentru că îmi plăcuse tare mult materialul și, din fericire, o uitasem în geantă, unde o pusesem în grabă, când sosise prin curier.

Mai întâi cu creionul pe hârtie, apoi și în realitate, noua mea ținută începea să prindă contur, încet-încet, dar sigur. Colanții deveneau un top, cămașa se transforma în fustă, ochelarii, pe post de broșă, fixau decolteul și ultimul detaliu, cel care transforma și dădea unitate întregului ansamblu, îmi înconjură cu stil talia. My little black dress, versiunea improvizată !

Ceasul îmi oferea încă suficiente minute pentru a-mi lustrui frumoasele botine și reîmprospăta zâmbetul ușor șifonat ceva mai devreme și la finalul celor cinsprezece minute mă aflam la locul stabilit, gata de party și mai ales suficient de bucuroasă că Moda trecuse cu bine de încercarea la care fusese supusă, încât să aștept cu nerăbdare sesiunea de .... karaoke.

În timp ce amintirile se derulează în filmul memoriei, aprind lumina și risipesc întunericul din cameră. Pe pat sunt așezate câteva haine pe care le-am adunat de dimineață de pe sârmă. Poate că eșarfa pe care încă o am pe cap are ceva magic în ea.... dar hainele par a prinde viață și devin litere. În fața mea ”Moda” își scrie mesajul:  #WeAreTheAnswear! Eu mă înscriu în concurs și, știți ceva? Am găsit și mănușile!!