Buna!
Luni, la sfarsitul articolului despre
Iepurasul de N, va lasam un citat. Acel citat apare la sfarsitul cartii despre care va voi povesti putin azi, la coltul de lectura. Mi-as dori ca, daca o veti citi si va face placere, sa reveniti candva cu impresii despre ea. Ideea mea este sa scriu in mare despre carti si apoi sa povestim impreuna si sa schimbam impresii :).
A fost o vreme in care o prezentare de acest gen a unei carti, m-ar fi putut face sa nici macar sa nu ii acord o sansa. Dar "nu haina il face pe om" si, implicit, nici coperta pe carte. Nu va lasati deci indusi in eroare nici de coperta, nici de "ideea de best seller". Continutul este important pana la urma si, in cazul de fata, este cel putin, interesant.
Ideea de baza este ca toti purtam masti (nimic nou, sau necunoscut - ar fi trebuit sa stim acest lucru, deja, nu?). Autoarea a facut o paralela intre aceste 5 masti principale, asociate fiecare unei rani anime si felul in care putem repera prezenta acestor masti in cazul nostru sau a celorlalti, observandu-ne corpul. Care ne povesteste evident... ce-l doare.
Uneori traim cu mastile puse atat de mult timp, incat devine o obisnuinta, o a doua natura.. nici nu mai realizam ce facem si efectiv ne transforma in altcineva. Dar asta nu inseamna ca "uitam" cu totul. Corpul nostru nu uita - se transforma si se revolta, de unde si dezechilibrele, bolile, suferintele. Cand te impotrivesti "naturii", suporti consecintele.
Nefericirile ne sunt provocate nu atat de altii, cat mai ales de alegerile pe care le facem noi, din dorinta de a obtine... atentie (fie ca este vorba de iubire.. sau orice alt fel de atentie - si aici reamintesc
poezia citata luni, prezenta la finalul cartii). Pur si simplu ne dorim acea confirmare ca.. existam si insemnam ceva.
Daca in imaginea de mai sus puteti vedea care sunt ranile si ce masca le corespunde, in cele de mai jos puteti vedea care sunt caracteristicile fiecarei rani si cum se manifesta fiecare masca, la nivelul fizicului:
Ca purtam masti, asta stiam de mult. Si nu ma refer acum la cele de "carnaval" - macar acelea sunt usor de scos, dupa ce s-a terminat balul. E drept ca in societate, in interactiunile cu ceilalti, este uneori necesar sa purtam masti (si suntem invatati, uneori chiar dresati, de mici sa o facem).
Nu ma intelegeti gresit, nu sunt pentru falsitate.. dar na.. cand ai zi o nu foarte buna, ai de ales intre a fi morocanos si uracios cu toata lumea (si aia e o masca, cere atentie, daca stam sa ne gandim bine), sau sa incerci sa te detasezi si sa zambesti - si se stie ca atunci cand zambesti, atragi zambete. Probabil ca ati observat ca atunci cand cineva iti zambeste, automat si tu simti nevoia sa te destinzi, macar un pic.
Ce este interesant in aceasta carte este observatia caracteristicilor unor anumite masti, cauzate de anumite rani. Si mai ales faptul ca... astfel se explica multe comportamente si reactii pe care le avem si de ce percepem unele intamplari in feluri diferite, in functie de context si de persoanele implicate. Uneori ceva ne deranjeaza inexplicabil, in timp ce in alt context ne este indiferent, sau poate chiar ne amuza.
Desi este greu de acceptat in unele cazuri extreme, indemnul la compasiune mi se pare foarte uman si de cand ma stiu incerc sa tin cont de el cat pot de mult. Il gasesc insa, uneori, ca o adevarata provocare, pentru ca nu suport nedreptatea. Vreau sa se faca dreptate celor care au de suferit de pe urma altora. Sunt o fire mai justiara, dar in acelasi timp foarte pacifista si sensibila - situatiile conflictuale mi se pare oribile. Incerc sa gasesc mereu o cale de mijloc.
Faptul ca purtam o anumita masca, probabil ca nu este in totalitate gresit, asa cum spunea si autoarea, a fost un efort sustinut prin care incercam atat sa ne protejam pe noi (dar si pe ceilalti), cat si sa raspundem, intr-un fel, asteptarilor celorlalti, pentru a putea fi acceptati, iubiti, respectati.. ba chiar temuti (in unele in cazuri nefericite) etc.
Important este sa nu uitam cine suntem cu adevarat si sa nu e confundam cu mastile pe care ni le cream. Sa fim constienti de existenta lor... sa reperam si sa ne vindecam ranile. Sau, cum imi spune draga mea prietena Micaela, sa " fim mai blanzi cu noi ". Sa invatam sa ne ascultam, sa ne intelegem, sa ne iubim, sa ne acceptam... Pe scurt sa incercam sa fim noi insine.
Voi crea cu drag si un tabel, cand va fi cazul - din pacate au "termen de valabilitate" redus, asa ca am renuntat sa le fac pana cand nu poate fi vorba despre o discutie despre continutul cartilor prezentate la coltul de lectura 😀.
Pana la urmatoarea noastra intalnire de la acesta rubrica va doresc lectura plactura, iar daca veti alege sa citit si aceasta carte, sper sa o gasiti interesanta si utila in egala masura..
Pe curand!! :)
📚
ps: Nu uitati ca in
repertoar puteti gasi cele mai recente (din decursul ultimiilor 5 ani, adica) lecturi ale mele - puteti sa imi trimiteti sugestii si propuneri referitoare la cartile despre care ati vrea sa povestesc in aceasta rubrica 😉 si le voi acorda prioritate 👍.
