Demult, tare demult, trăia în provincia Sichuan din China un prosper negustor care avea trei fii: Feng, Chung și Chi.
Fiul cel mare, Feng, avea o constituție atletică și era iute ca vântul. De fapt, numele său chiar asta înseamnă: ”Vânt”. Fiind foarte săritor și sufletist, îi era de mare ajutor tatălui său. Feng era mai tot timpul pe drumuri, ocupându-se de tot ceea ce ținea de logistică în afacerea de familie.
Fiul mijlociu, Chung, era un băiat dotat cu o inteligență sclipitoare (după cum sugerează și numele său), mâna dreaptă a tatălui său la contabilitate. Avea însă o constituție firavă și era cam bolnăvicios. Spre deosebire de fratele său mai mare care se afla într-o continuă mișcare, Chung prefera să își petreacă timpul mai mult printre cărți și registre, în casă.
Mezinul, Chi, (al cărui nume înseamnă ”tânăra generație”) avea o fire echilibrată, fiind pasionat atât de sport, cât și de învățătură. Fiind în creștere, îi era mai mereu foame, așa că deseori putea fi zărit dând târcoale bucătăriei, prin grădina de legume sau livadă, luând o gustare în timp ce citea, sau într-o pauză de antrenament.
Negustorul se mândrea cu fiii lui și cu afacerile înfloritoare, dar în sinea lui ducea povara unei mari supărări. Din pricina programelor diferite, se întâlneau pentru a mânca împreună foarte rar. Iar atunci, deși mâncarea era îndestulătoare atmosfera nu era una dintre cele mai fericite. Fiul cel mare devenea ursuz, pretinzând că mâncarea aceea îl încetinește, mijlociul acuza mereu oboseală și dureri de cap, iar cel mic se declara veșnic flămând. Neștiind ce să mai facă, negustorul dădu de veste în întreg ținutul că acela care va reuși să găsească leacul pentru a-i vindeca feciorii, va primi o recompensă pe măsură și suținere pentru a-și începe afacerea în acel ținut prosper.
Mulți medici faimoși și bucătari cunoscuți din regiune, ba chiar și din alte ținuturi îndepărtate, au venit să își încerce norocul și să își dovedească priceperea. Din păcate plecau la fel cum veneau. Negustorul aproape își pierduse speranța când, într-o dimineață devreme, își făcu apariția la poarta casei un tânăr călător. Îmbrăcat simplu și cu o privire luminoasă, WuXing ceru să i se permită și lui să încerce să găsească leacul. Deși inițial a vrut să îl refuze, gândindu-se că atâția învățați au dat greș, negustorul îi oferi acestuia șansa cerută.
Astfel, WuXing i-a întâlnit pe cei trei frați și, după ce le-a adresat câteva întrebări despre stilul fiecăruia de viață notându-și cu seriozitate răspunsurile, a plecat în căutarea ingredientelor necesare pentru preparatele sale.
În ziua stabilită, la ora mesei, WuXing a așezat în fața fiecărui tânăr câte un bol tradițional, lucrat cu măiestrie. În fiecare bol se afla un alt fel de mâncare. Feng privi mâncarea aburindă din fața lui și se amuză copios:
- Ce fel de mâncare este aceasta? Parcă ar fi niște furnici în copac!! apoi gustă. Legumele și spaghetele pe care carnea de pui tocată părea să se sprijine asemenea unor mici furnicuțe ce se cațără într-un copac, împrumutaseră iuțeala sosului. Sosul de soia, condimentele chinezești, ceapa și usturoiul aromaseră mâncarea, iar oțetul chinezesc adăgat la final potrivise balanța gusturilor. Pentru prima dată Feng savură mâncarea și o termină dintr-o răsuflare.
Toți cei prezenți au fost uimiți: WuXing știe! Un fel de mâncare perfect pentru o persoană activă!
Pentru Chung a pregătit o salată. Legume proaspete și pline de vitamine - ardei gras, castraveţi. Toate asezonate cu măiestrie cu usturoi, ulei de susan, sare și condimente chinezeşti.
- Și, acestea ce sunt? întrebă tânărul arătând spre ciupercile negre care cresc în copaci, având o formă ca o pâlnie. Parcă ar fi o salată cu urechi de lemn!! continuă. înainte de a începe să mănânce.
Salata aceasta era exact surplusul de energie necesar pentru tânărul firav, ingredientele vedetă, ciupercile, fiind o adevărată sursă de vitamine.
La fel ca și fratele său mai mare și Chung nu se opri din mâncat până nu termină salata. Zâmbetul său larg de la final, care luase locul palorii obișnuite, îi făcu pe toți să exclame din nou, în cor: WuXing știe!
În cele din urmă veni rândul mezinului. Acesta se uita neîncrezător în bolul său:
- Ei primesc două boluri pline de mâncare și eu..... niște pachetele? i se adresă lui WuXing.
Acesta zâmbi și încuviință:
Muscând din foile crocante de plăcintă, Chi descoperi în interiorul acestora o combinație echilibrată de îngrediente - sursă de energie. Carne tocată mixtă, morcovii și varza albă își intensificaseră savoarea datorită cepii în combinație cu sarea, sosul de soia, piperul negru și alte condimente chinezeşti pe care WuXing le cunoștea atât de bine. Spaghete de soia aveau și ele rolul lor, asigurându-se că mâncarea este sățioasă, astfel că, la final, mezinul familiei se declară în sfârșit... sătul.
Tânărul WuXing reușise să creeze pentru fiecare dintre cei trei fii ai negustorului felul potrivit de mâncare chinezească. Când a venit vremea să fie răsplatit, acesta și-a dorit un singurl lucru: ca de această mâncare să se poată bucura cât mai multă lume. O hrană pentru trup, suflet și minte! Iar negustorul îi îndeplini dorința.
Astfel, ne putem bucura și noi, acum, de aceste rețete magice. Iar dacă vrei să te convingi de puterea lor și să încerci savoarea inegalabilă, nu uita când comanzi meniul dorit să spui parola secretă: Wu Xing știe! Nu vei regreta :).
0 comments :
Trimiteți un comentariu