duminică, 4 noiembrie 2018

XIII. Povestea modernizată a caselor celor trei purceluși.

- Hei... ce faci? Ai ațipit?
Deschid ochii încet. Din dreptul geamului prin care se ghicește apropierea asfinițitului, Clara mă privește zâmbind, cu o cană de ceai aburind în mână. În balcon este o atmosferă plăcută - uneori mă gândesc că mi-aș putea amenaja aici chiar un mic divan, pe care să-mi petrec după-amiezile alintat de soare și serile privind către stele.
- Da.. cred că am ațipit! îi răspund cu jumătate de voce, în timp ce mă așez mai bine în fotoliul tip balansoar. Ea își trage un taburet, se așează mai aproape și face semn înspre măsuța pe care mă așteaptă un ceai și câteva fursecuri cu unt.
- Și? Care spuneai că este povestea ta preferată? 
Până să reușesc să răspund ceva, Clara mi-a și înmânat un desen cu șapte căsuțe colorate (de la verde la roșu) și mi-a zis:
- Cei șapte pitici! Acum să vedem cum ar arăta povestea adaptată zilelor noastre. Care crezi  ca are căsuța roșie - cea care risipește cea mai multă energie? Eu pariez pe Morocănosul!!
- Nu trage concluzii pripite! i-am răspuns râzând și intrând în joc. O fi el ursuz, dar e posibil să fie și cumpătat!
- Neah... e zgârcit! Îți zic eu!!  
„Fericirea vine în casa în care se râde.”*
Îmi amintesc cum a început jocul.....
Seara trecută i-am avut invitați la cină pe Andrei și pe mult mai micul său frățior, Mircea. Clarei îi venise ideea să găsească prin joacă un mod de a-l face pe acesta din urmă să nu se mai teamă de schele și reparații. În vara aceasta se speriase foarte rău, pe când era la bunici, de silueta mișcătoare ce apăruse brusc, în dreptul geamului de la camera sa. Era însă doar unul dintre muncitorii veniți să repare fațada casei bătrânești.
- I-am tot explicat că astfel de reparații sunt necesare, altfel șuierul vântul prin pereți! Dar el nici nu vrea să audă! ne-a spus Andrei de cum ne-am așezat în living, după ce am cinat.
Mircea s-a așezat resemnat, mai aproape de Clara, parcă în căutare de adăpost, sau susținere. A primit pe lângă un zâmbet prietenos și un fursec delicios.
- Voiau să o înconjoare cu fiare, ca într-o închisoare! Cred că se temea săraca- parcă plângea.... i-a șoptit el încetior Clarei.
- Ei plângea! Șuiera vântul pe la...
- Andrei.... îl întrerupse Clara cu voce calmă.
Acesta se opri dând neptincios din umeri și se întoarse spre mine în timp ce Clara îl mângâie pe cap  pe Mircea și îl întrebă:
- Care este povestea ta preferată?
- Cei trei purceluși! veni răspunsul aproape instant.
- Oooo! Foarte interesant! Și mie îmi place! Vrei să i-o povestesc?
- Daaaaa!!! 


- Foarte bine atunci. Uite, Mihai este fratele cel mare, Andrei cel mijlociu și tu mezinul...
- Și lupul? întrebă mirat Mircea.
- Lupul voi fi eu! decretă Clara.
- Bine dar, lupul este rău... apoi, abia perceptibil, continuă. Nu poate fi Andrei lupul ?
- Ceee?? se revoltă de pe canapea, Andrei.
- Mircea, în povestea aceasta este un singur personaj negativ și... nu din vina lui. Știi care? 
- Nu...
- Frigul.  
Și uite așa, am fost prinși și noi în jocul Clarei.

„Niciun fulg de zăpadă nu cade vreodată într-un loc greşit.”*

Când este să vină frigul, dacă nu ai un adăpost făcut așa cum trebuie, el nu te iartă! începu Clara povestea. Cei trei purceluși știau acest lucru și cum venise vremea să se mute la casa lor, se hotărâră să se apuce imediat de treabă.
Purcelușul cel mare zări pe un deal o căpiță de fân. Chibzui el ce chibzui și se decise pe loc - doar auzise el odată, pe când stătea în casa părintească, despre cât de bine izolează fânul.
- Izolează?? o întrerupse timid Mircea.
- Adică păstrează căldura, interveni Andrei.  Mai știi când ți-am povestit despre saltelele de paie?
Cel mic încuviință și Clara continuă povestea.
Dar, în loc să își clădească o căsuță în adevărarul sens al cuvântului, porcușorul se rezumă să prindă paiele pe un suport șubred, formând un fel de cort. A petrecut toată vara la umbră, păzit de soare și s-a gândit că și iarna îi va fi la fel de bine.
Nici mijlociul nu și-a luat misiunea prea în serios. A zărit pe celălalt deal câteva scânduri abandonate și, după ce le-a înfipt în pământ, a improvizat un acoperiș din crengi uscate. Știa el ceva despre lemn - cum că ar fi un material natural și ecologic, folosit la casele tradiționale. Doar și casa părintească era construită cu așa ceva! A terminat repede treaba și s-a bucurat din plin de vară. 
Dar, știi tu Mircea, iarna, nu-i ca vara! Și după o toamnă blândă, primii fulgi de nea i-au trezit la realitate pe cei doi!
- Dar cel mai mic ce a făcut? am intervenit, în timp ce aduceam un caiet și creioane colorate, cum mă rugase Clara.
- El și-a construit o casă din cărămidă!  Nu știai? mi-a răspuns Mircea parcă apostrofându-mă.
- Ei bine... interveni Clara. Adevărul este un pic altul. Purcelușul nu și-a construit o casă !
- Nuuu? am răspuns în cor eu, Andrei și Mircea.

 - Nu! El doar a renovat și extins casa părintească, adăugând un corp nou, format din trei camere, o baie și o bucătărie..... plus un living și un balcon.
- De unde știi? întrebă Mircea neîncrezător.
- Cum adică de unde știu? Eu l-am ajutat! 
- Păi... tu nu erai lupul?
- Ba da! Constructor Lupu`, la dispoziția dumneavoastră!!
 L-am privit pe Andrei. Ne pufnea râsul, dar Clara s-a uitat la noi mustrându-ne. Atunci Andrei s-a aplecat spre ea și i-a șoptit, în timp ce Mircea era preocupat cu...„reconfigurarea poveștii”:
- Auzi... nu poți scurta un pic povestea? Nu de alta dar, mâine suntem programați la o termografie ! Și la ora aceea e și el acasă, poate îl faci să fie interesat de subiect și...
- Ce tot șușotiți acolo? îi întrerupse cel mic.
- Vorbesc despre termoviziunea cladirilor, m-am gândit eu să mă fac util.
- Despre ce? căscă Mircea ochii spre mine, nesigur de atitudinea pe care să o adopte.
Fără să mai aștept intervenția celorlalți, i-am făcut semn să mă urmeze și l-am dus pe balcon:
- Uite ... vezi ce plăcut este aici, pe balcon, deși afară plouă și e vânt?
Mircea încuviință, așa că am continuat să îi povestesc, încercând să îmi aleg cuvintele potrivite pentru ca el să mă înțeleagă.
- Ei bine, cu o cameră de termoviziune potrivită, poți afla până și pe timpul verii dacă există probleme de structură la casa ta, astfel încât să poți identifica și repara eventualele probleme. 
Niciun răspuns. Panică.... Ridic privirea și îi zăresc pe Clara și Andrei chicotind și dându-și coate.
- Ăăăă... cu alte cuvinte, aparatul acesta are un ecran așa... cam ca acela al telefonului. Vezi? Și tot ce apare colorat spre roșu, înseamnă pierdere de căldură. 
Am căutat în memoria telefonului fotografia cu tavanul balconului nostru înainte să fie reparat, pe când infiltrațiile de apă de la etajul superior ne cauzau probleme. Din fericire, în astfel de cazuri, termografia se poate realiza și în sezonul cald, nu este nevoie să fie neapărat vreme răcoroasă afară, așa că identificasem problema la timp și o rezolvasem ca la carte.



- Aaaaha..  exclamă Mircea privind fotografia.
Încurajat de răspuns m-am gândit să continui povestea începută de Clara mai devreme:
- Constructorul i-a sugerat purcelușului cel mic să contateze neaparat un auditor energetic înainte să se apuce de treabă! Acesta, isteț din fire, a înțeles că auditul energetic îi va oferi la final toate răspunsurile la întrebările pe care și le punea: ce materiale să folosească, ce trebuie reparat la casa veche, cum să minimizeze pierderile de căldură pe la geamuri și cum, odată ce își va fi terminat de reparat și modificat căsuța, să obțină această diplomă valoroasă, cu rama verde!
Mi-am încheiat pledoaria scoțând din mica bibliotecă de la intrarea în balcon un frumos și înrămat certificat energetic, pregătit special pentru acest moment, la care mă gândisem încă de când ne povestise prima dată Andrei de planurile lor și temerile celui mic.
- Bravo Mihai! mă aplaudară la unison Andrei și Clara, chicotind încet. Mai rămâne să îi povestești despre prețul certificatului energetic și l-ai convins!
Cel mic însă privea fascinat documentul înrămat. Clara a observat acest amănunt și a ținut cont de el când a reluat povestea „modernizată” a celor trei purceluși.

Când primul fulg de nea s-a așternut, atât fratele cel mare cât și cel mijlociu au început să dârdâie de frig. Ar fi vrut să se întoarcă acasă, chiar dacă, din amintirile lor, și acolo fusese destul de frig în ultimii ani. Dar nu știau cum - vezi tu, Mircea, ei cam răseseră de fratele mai mic când acesta  se hotărâse să rămână în casa părintească, pe care voia să o repare și să o mai mărească puțin.

- Puțin? am intervenit, amintindu-mi modificările pe care Clara ni le înșirase puțin mai înainte.
Andrei îmi făcu însă semn că se grăbește, așa că nu am mai protestat, povestea apropiindu-se de final cu pași repezi.

Văzând că frații lui sunt atacați de Frigul Năpraznic cu ger și viscol, mezinul plecă după ei și îi aduse acasă aproape înghețați și ușor cam afumați - de frig arseseră și paiele și lemnul!

O nouă repriză de chicote se auzi dinspre mine si Andrei. Mircea însă nu ne-a luat în seamă. Părea că vrea să afle ceva.
- Și casa lor a fost înconjurată de fiare?
- Oh, da! Atât cât a fost nevoie ca să fie reparată! 
- Și la final?
- La final a primit o diplomă ca aceasta, pe care ți-a aratat-o Mihai! Și în casă era cald și bine!
Puștiul a cântărit informațiile în timp ce se îmbrăca, pregătindu-se de plecare. Nu mai era atât de înverșunat, ca atunci când venise, ci părea din contră, curios și nerăbdător. Înainte să plece a îmbrățișat-o pe Clara și i-a mulțumit pentru poveste. Apoi a spus:
- Nu-mi mai este frică! O să am grijă să fac bine casa și la final să primească și ea un tablou cu ramă verde!

„Nicăieri nu-i mai bine ca acasă!”

Atunci când știi să prețuiești și protejezi ceea ce ai. Am completat în gând.
Poveștile Clarei îmi răsună în gând. Privesc stelele clipocind, din balconul apartamentului. Afară vântul răscolește frunze încercând să-și croiască drum spre mine.
Îmi pare rău pentru tine, amice... n-ai noroc! Privesc din nou certificatul și îl așez la locului lui, pe raft.
____ 
*proverbe japoneze citatepedia

6 comments :

Laura spunea... [Raspunde]

:)

copilarim spunea... [Raspunde]

@Laura :D

CARMEN spunea... [Raspunde]

o poveste minunata! 😊 mi a placut mult cum ai impletit reclamele impuse de concurs si povestile copilariei. Ce frumos ai trecut de la pitici si purcelusi la sfaturi bune si profesionale pentru construirea sau modernizarea caselor.
Mi a facut placere sa citesc acest articol.
pupici. o seara placuta.

copilarim spunea... [Raspunde]

@CARMEN ce ma bucur ca ti-a placut!!! ;)) Iti multumesc :*!!!

Diana spunea... [Raspunde]

Imi place povestea!
E faina ideea izolatiilor facute cum trebuie, sa pastreze caldura. Unii isi izoleaza casa asa de "bine" - si-o aerisesc atat de rar (mai ales iarna) - incat se aleg cu mucegai.
Succese!
Iti doresc sa ai o saptamana excelenta! Pupici cu drag! <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana asa este! Am tot vazut imobile izolate dupa ureche (arata si urat vizual si se si vede ca treaba e facuta de mantuiala - pe unele a aparut mucegai la exterior.
Ca veni vorba, noi ne-am captusit cu ceva de gen de cand s-a renovat deasupra si au turnat sapa in dimineata ajunului anului nou (da...) dupa care a plecat si lasat asa - a mers centrala in continuu dar tot a afectat peretii... E foarte aiurea, bine ca am rezolvat problema aia.
Termografia asta imi surade si mie. Cred ca e foarte buna ca sa vezi daca sunt probleme cu tevile ingropate (ca e mare moda acum) si cu sifoanele de la cada si alte `amanunte de gen`.

Pupici cu drag :)

Trimiteți un comentariu