luni, 18 ianuarie 2021

#23 Tara Zapezilor - Yasunari Kawabata (CDL)

 

 Buna! 

Dupa ce in ultimele doua luni nu am reusit sa scriu despre ea, iata ca, in sfarsit, i-a venit randul. Mai intai m-am necajit un pic. Apoi mi-am dat seama ca era un motiv anume, care ma impiedica sa fac acest lucru. Se cerea... recitita. Ceea ce am si facut.

Fotografia de mai sus este facuta prin mai, 2016. Anul in care am cumparat si citit cartea prima data. Iarna trecuta, in timp ce cautam prin fisierele cu poze, am dat peste ea. Ma gandisem sa o includ chiar in calendarul advent (ca este cu peisaje de iarna, lol), dar pana la urma am ajuns la ideea ca in ianuarie i-ar sta mai bine. Zis si facut... Prima zi de luni, am ratat-o... La a doua, deja terminasem de citit lui Buni o alte carte si, in loc sa ma apuc sa scriu despre Tara Zapezii, m-am apucat sa o recitesc, alaturi de Buni, alegand sa maii organizez un pic pe blog.

Chiar azi am terminat-o. Am realizat ca sfarsitul ei mi-l aminteam un pic alterat de catre filmul ecranizat pornind de la roman. Ce ciudat. :)) 

Am facut cateva poze de prin ea, ca sa va faceti si voi asa, o idee.


Actiunea se petrece in Tara Zapezilor - un tinut in care patrunzi printr-un tunel, purtat de tren. Shimamura, originar din Tokyo, se retrage periodic acolo, la hanul cu izvoare fierbinti, aproape de inima muntelui. Shimamura este un personaj ce cauta in Tara Zapezilor deopotriva relaxare si actiune. Revine ca atras de un magnet, de gheisha Komako. 

Daca atunci cand o vede pentru prima oara fata nu era inca angajata in adevaratul sens al cuvantului ca si gheisha, la a doua vizita, care are loc pe timpul iernii, ea deja incepuse sa profeseze, pe cont propriu. Intr-o zi ii canta lui Shimamura, interpretand la shamisen.


In intalnirile lor se repeta un fel de ritual "du-te! -stai!;  plec-raman". Este un fel de exprimare zbuciumata a sentimentelor pe care fata le poarta in suflet, asemeni unei pasari captive intr-o colivie, condamnata sa se indragosteasca de cineva fara suficienta forta ca sa i se alature trup si suflet pe drumul vietii, dar neavand nici suficienta vointa sa renunte la ea.

Dialogul de mai sus are loc intre cele doua personaje, in timpul vizitei lui Shimamura, pe cand fata locuia la etajul unei mici pravalii de dulciuri. Era deja angajata ca gheisha cu acte, avand un contract pentru patru ani.

Personajele cartii, cartea in sine, totul se afla sub semnul paradoxului japonez. Ai senzatia ca totul prinde viata si te afli intr-un loc real, material si, in acelasi timp, totul este imaterial, transparent si fragil, ca imaginea de final, a Caii Laptelui, ce pare a se varsa in munte, in timp ce fumul aruncat in sus, spre cer, de flacari, pare a se indrepta spre izvorul suvoiului de stele.

Tot ce am scris sunt ganduri "aiurea". Pentru mine cartile acestea se citesc, se traiesc, de fiecare in parte. Imi place sa vorbesc despre ele, dar... nu stiu, cred ca imi place sa vorbesc despre ele de genul: " Iti mai amintesti cand a vizitat tinutul unde se albeau chijimi?".  Ca si cand am depana amintiri vechi dintr-o calatorie pe care am facut-o impreuna si, in acelasi timp, separat.

Ceea ce stiu sigur este ca, odata ce am citit carti scrise de autori japonezi (dar si chinezi, desi acolo scriitura este un pic diferita), perceptia mea despre literatura s-a schimbat complet. Mi se spusese ca este o lectura grea si obositoare. Eu gasesc felul lor de a scrie incantator. Odihnitor... firesc. Te imbogatesti, fara insa a fi frant de incarcatura eotionala pe care autorii occidentali ti-o trantesc in spate. Am citit despre subiecte cu adevarat provocatoare si, spre deosebire de cazul unor romane frantuzesti sau romanesti consacrate, cand am plans de m-am umflat si am avut o stare proasta zile intregi, m-am simtit foarte linistita, usoara... dornica sa pornesc intr-o noua aventura, sa citesc o alta carte. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt carti usoare. Nu sunt carti simple. Au insa ceva ca o mantie invizibila, protectoare, care iti permite sa traiesti evenimentele, pentru ca la final sa iesi mai intelept, mai bogat, fara a fi insa ingreunat de povara unor sentimente ca regret, sau neputinta. Sunt dezarmant de firesti.... si umane.


📚 
Cartea a aparut la editura Humanitas, in Colectia "Raftul Denisei" (💖)  si eu am cumparat-o de aici (doar ca momentan este doar varianta ebook).
Pe pagina Repertoar puteti gasi cele mai recente (din decursul ultimiilor 5 ani) lecturi ale mele [ despre cateva am scris deja ]. Daca v-ati dori sa povestesc despre ceva anume din acea lista, dati-mi de stire si ii voi acorda prioritate ✅.
Pana la urmatoarea  noastra intalnire de la acesta rubrica  va doresc lectura plactura. Daca veti scrie si voi despre carticica voi crea cu drag si un tabel pentru a reuni impresii pe marginea ei.

📚📚
 
Pe maine!

 

4 comments :

Diana spunea... [Raspunde]

Inteleg ca e un roman de dragoste impletit cu unul de aventuri?
Am citit "Yoko", de Takeo Arishima, dar m-a intristat (practic, e un roman de dragoste, despre o femeie care "sparge tiparele"). "Musashi", insa, mi-a placut foarte mult.

Pupici! ❤️

prietena-japoneza spunea... [Raspunde]

Interesantă carte ! Mi-au plăcut mult pasajele alese din carte ! Totul este altfel la japonezi !
Mulțumesc frumos pentru ocazia de a cunoaşte încă ceva din lumea lor atât de interesantă !
Pupici ! ❤👍

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana si da si nu si nu prea :). Este un tablou de viata. Mai degraba.

Literatura japoneza este fascinanta, dezarmanta... dar nu trebuie in niciun caz trecuta prin filtrele pe care le dobandim ci pur si simplu luata ca atare.

Chiar acum recitesc o nuvela, povestim luni (sper) cu Buni. :D

Musashi tot incerc sa imi iau. De Eiji Yoshikawa, nu? Eu am citit Taiko, scrisa de el. GE NI A LA!!!! Doua volume caramida :))). Acopera cam aceeasi perioada ca si Nobila Doamna din Yodo si Maestrul de ceai a lui Yasushi Inoue si Enigma Rikyu a lui Kenichi Yamamoto - atunci cand cei trei mari au unit Japonia. Le-am citit pe toate cam in aceeasi perioada, grupate. Mi se pare super fain cand prin carti a carot actiune are legatura cat de cat.

De Yoko nu m-am lovit inca - ia sa ma uit sa vad daca au pe Libris (desi mi-am cam epuizat pentru ceva timp dreptul la comanda ca azi... am facut o mica gaura in buget. Ce sa fac, chiar voiam cartile acelea :)))))).

Pup cu drag <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@prietena-japoneza cu mare, mare drag <3. As fi vrut sa adaug lin si catre film, dar nu mai este momentan disponibil. Era interesant - o interpertare (adaptare) japoneza a stilului de filme holliwoodian din acea perioada... da. Interesant.

Imbratisari cu drag :*!

Trimiteți un comentariu