Chiar asa... de cateva zile tot se straduie cerul sa ninga. E lapovita. Incerci sa prinzi cumva fulgii din vazduh, sa ii bagi la congelator si sa le dai putere, putere sa se astearna in paturi pufoase si albe. Sa curete ... sa curete si infrumuseteze. sa fie basm.
Mi-am pus de luni pantalonii rosii, cu reni - au un model cam ca acela din desenul de mai sus, impodobind cuvantul SNOW. Nici macar de Craciun nu i-am purtat prea mult. Acum insa, in fiecare zi. Fac si eu ce pot ca sa sustin tentativa alba. Dar parca nici zapada nu mai are forta. La noi cel putin. Pititi, la propriu si la figurat, dupa numele de fost targ, actual municipiu, in continuare pitulat.
Tes cu cuvinte o plasa - poate ajuta cu ceva. Ce stiu eu. daca aveti prea multa zapada, mai trimiteti si pe aici. Ploaia e buna, dar, cu masura. Cred ca e suficient de curat(at) decorul ca sa se astearna omatul. Macar o saptamana - doua.
Da, stiu - nici nu a incercat zapada sa se depuna, ca au iesit ca disperatii, inarmati cu masini sa dezapezeasca. Unii se plang ca la ei nu s-a dezapezit. CE? S-o fi depus o mana de alb pe strada lor? Norocosii. La mine, nici macar in spate, pe dealul mic de langa parcare. NIMIC. O pacaleala subtire pe vreo doua acoperisuri. Umeda... si plangareata. Cica nu am merita. Daca e sa o spunem pe cea dreapta, nu prea.
Murdarim cam tot. Dar ... dar e an nou. Si chiar daca, nu prea meritam, e inca multa bunatate, empatie, speranta si frumusete in lumea asta. E inca suficient bine si sunt inca Oameni Frumosi. Si cate fiinte minunate.
Hai ca poate ninge mai cu spor. Poate ca ma trezesc dis-de-dimineata cu covor de nea. Poate... Cred ca mi-ar trebui un glob. Un glob micut, s-o gasi vreun borcanel concediat, dornic sa se transforme in asa ceva. Ba nu... nu pot prinde fulgi si sa-i intemnitez. Ce gand egoist. Pfff... Poate doar sa creez eu o iluzie de ninsoare in borcan. Asa mai merge.
Pana una alta, e deja 2021 de ... 14 zile. Doua saptamani au trecut atat de repede, incat nu ma mai mira deloc articolul citit pe fuga, acum cateva zile, in care se spunea cum ca ar vrea sa ne scurteze de cateva secunde. Ca se roteste prea repede pamantul, ca se topesc ghetarii.... Se topesc. Ii topim. Mai bine am topi "gheata" din jurul inimilor. Am scapa de ochelarii de cai... Ne-am trezi si am redescoperi ce este cu adevarat important. ca e clar ca, de schimbat, nu prea are multa lume chef. E.. incomod. Zau asa. ii tot dau cu viata cum era candva (macar de am vrea sa incercam sa ne traim viata cum se facea candva, luand doar ce era bun si benefic atat pentru noi, cat si pentru mediul inconjurator).
Hm... Candva. Candva ningea. Ningea abundent, puternic, alb. Curat. Candva, cand ningea, se faceau troiene pana la genunchi. cei care ieseau primii din bloc, faceau poteci. Si nu se plangeau. Nu... Imi amintesc ca intr-o dimineata, pe la sapte si un sfert, am iesit sa o duc pe sora mea la scoala (la scoala noastra se invata in trei ture, pentru ca dupa 89, imediat, s-au facut clase cu mai putini elevi si prima serie incepea la 7.30). Era intuneric... Si cum am iesit din casa, am simtit ca picioarele ni se afunda ... Dintr-o data.... ne-am trezit din somnul care inca ne mai dadea tarcoale. Frigul ne cam dadea tarcoale, dar nu il mai simteam. Ninsese... ce surpriza! Am inotat pana la scoala, noi si alti copii... eram ca "iarna pe ulita". Hehe.
Despre ce vorbeam? Oh da... despre candva. Candva, se faceau flori de gheata pe geam. Era un soi de banda adeziva care izola si pe care il puneam la geamuri. Era cam frig. Dar ningea. Se iesea cu sania. Si oriunde te uitai vedeai bunici, parinti, copii mai mici si mai mari, imbracati frumos (frumos se mai imbracau oamenii pe atunci) si cu obrajii rosii. Masini? Mda.. mai erau si masini, dar rarut. Deobicei, cand ningea, se cam retrageau sub zapada. Circulau autobuzele, taxiurile, picioarele. Da, stiu - se mergea pe jos. Ce chestie, nu? Dar... aveam noi derdelus pe strada? Aveam. se auzea "partieeeeee". Si chiote rasunau!! Ce bucurie. Mai aparea cate un autobuz pe strada principala - in care se oprea derdelusul. Se faceau semne, se anunta, se frana - totul bine.
Pfoooaa. pentru o clipa m-am teleportat in varful strazii. Privesc in semi-intuneric panta de zapada. ma amuz de stradania tuturor de a urca pe trotuarele cunde zapada s-a cam transformat in ghetus. Ma intreb cum de nu se murdarea zapada pe atunci zile intregi. Si totusi.. Se punea nisip la un moment dat pe trotuare.
Iarna lui 2021 a inceput de doua saptamani. Mi-ar placea sa ninga si sa fie frumos. Sa ne bucuram de zapada si sa nu ne grabim sa o murdarim si sa scapam de ea. Zapada e minunata. Si acopera sub vesmantul alb, stralucitor, toata uratenia care .... :) O acopera si pe ea.
Acum, serios, chiar ar fi bine sa ninga. Pentru culturi, pentru tot. Ca este iarna. Si, asa este de dorit. Si firesc.
Uite - am mai colorat ceva. Cativa fulgi si cateva stele - intr--un glob de an nou, frumos si aducator de bucurii. Inspirational. Pentru ninsoare, se intelege :))!
6 comments :
La multi ani, Ruxandra! 😘Ce amintiri plăcute! Ce ierni strașnice am trăit! Chiar înotam în zăpadă și nu se lasă așteptată. Îmi place desenul cu 2021. Și eu vreau zăpadă și încă aștept. 😘❤️
Sa ninga! Macar pentru cateva zile, cand totul e alb, parca zambeste si sufletul! Dar nu sufletul tuturor... Multi varstnici (chiar si dintre cei mai putin varstnici) nu mai vor zapada, pentru ca aluneca si e periculos pentru ei sa iasa... pentru ca nu mai au echilibru bun nici pe drum drept, uscat. Poate pentru acestia nu ninge cum ningea candva. 😊
Imi zicea cineva, cand inca nu ninsese: "nu vine zapada la tine, du-te tu la ea". Avea dreptate, dar... Asa de multi "dar" incat renunt sa mai scriu despre zapada care nu cade cum cadea candva. 😊
Nu e prea multa zapada pe aici, dar am rugat-o sa treaca si pe la voi - s-o duca vantul, daca cerul nu vrea s-o cearna. 😊
Pupici cu drag! ❤️
Offf, Rux dragă, aș fi vrut să mă abțin, dar nu pot.!
Weekend-ul trecut; mai bine zis sâmbătă seara ne-am pornit la munte, iar traseul ce îl aveam de parcurs, trecea prin Sebeș-Alba.
Sâmbătă nu ma deranjat atât de tare furnalele oribile de la kronoșpan, dar duminică seara când ne-am întors și am văzut cu ce putere se degaja smogul ăla de formaldehidă în atmosferă, am început să mă enervez și să înjur, văzând că sebeșenii săracii nu au liniște nici măcar duminica.. 😔🥺
Și atunci de unde să ningă; din părți..
În nici 20 de ani s-a unit un cartier cu orașul; practic tot șesul lung de 4 km și lat de 2, s-a împânzit cu blocuri și locuințe, încât nu mai există pământ fertil nici să plantezi o ceapă..
Problema nu este iarna că nu ninge; necazul va fii vara cand, fie ne cumpărăm caiace, sau ne dotăm apartamentele, ca cei din țările calde, cu aer condiționat..
Să nu mai spun de agricultură care va trebui să fie adaptată la condițiile extreme..
No, scuze că am fost cam dramatic !
Expansiunea, confortul și nebunia umană, uite până unde ne-a dus..
Îți mulțumesc de "semnalul de alarmă" și off-ul tău transmis prin acest articol!
O seară frumoasă îți doresc !
@ina02s la multi ani :) !!!
Da..... ceva magic. Este minunat sa ne amintim si sa descoperim atatea trairi si amintiri care au comune lucruri care acum sunt atat de rare.. sau pe cale de dispariie, sau.. chiar nu mai sunt deloc..
Si mie mi-a placut desenul. De aceea am zis sa il salvez si sa il incarc si pe blog ;)).
Pupici cu drag.
ps: intre timp a nins cernut. Un pic de ger a fixat pseudozapada in peisaj ;)).
@Diana Sa stii ca a cernut joi ceva zapada.. asa firav - ca o pulbere de iluzii.
As vrea eu sa vin pe la Brasov. Apropo, de majoratul meu (ziua mea e in martie) a nins ca in povesti. Era atat de frumos la Brasov - a fost la bunici. <3
Cand m-am intors acasa era doar frig. La noi nu ninsese. :))
Cred ca varstnicii s-au schimbat si ei.. Chiar asa... Cand eram mici erau mai altfel. oamenii in general erau mai altfel. Erau lucruri nasoale, da. Adica te enerva tupeul unei vanzatoare, magaria unui mitocan, te oripila cand scuipa cate un necioplit pe jos si uneori unele lucruri nu se spuneau in gura mare ca ochi si urechi.
DAR... oamenii erau altfel. Orasul meu era altfel. Unde stateam aveam banci. Si oamenii ieseau si zambeau. Vecinii se ajutau intre ei. Cei in varsata ieseau alaturi de cei din familie, sau vecini sa faca pasi.. prin zapada. timpul, desi erau atatea de facut, treceam mai bland si .... ce frumos ningea! Si nu se grabea nimeni sa strice zapada. Oh Doamne era chiar caraghios ca uneori vedeai oameni in toata firea dandu-se pe pojghita alunecoasa formata pe trotuar, pana jos... si era aer curat... rufele miroaseau a ger (nu a "parfumuri sintetice"). de fapt Iarna miroasea a iarna, primavara a primavara, vara a vara, toamna a toamna. Hartia igienica a hartie... untul a unt si florile asa cum le-a lasat mama natura. :)))))))
Uneori mi se pare ca e doar un vis.
Pupici cu drag :D
@Stef Rof :(( vorbim si noi. uite ca acum suntem liberi sa vorbim. dar culmea este ca mare branza nu puteam face.
Desigur o branza tot putem face: sa ne dam silinta atat cat putem noi sa fim oameni si sa respectam natura. Nu e o branza mare, dar totusi... Decat deloc. decat sa iei in brate pe "eh si ceilalti fac la fel" cand ceilalti fac rau...
:)
Stii, ma bucuram ca am scapat de niste poluaori (ca sa fac haz de necaz, macar aia erau ai nostrii.. hahahaha - petrochimia si alte cele) si am dat de unii si mai si. Mama si ce ne-am mai procopsit cu investitorii straini. Lol.
Ha, ha.
Si eu iti multumesc pentru gandurile bune! Foarte bine ca ti-ai spus of-ul. macar ne mai eliberam si noi de raul asta... care se tot aduna.
:) Cred ca a fost superb la munte. Ah , apropo, si eu stau in zona de deal, dar aproape de munte. Practic, cand ninge si e ger sau cand este senin .... muntii se vad asa de frumos! Vad de la geam si Bucegii, vad si Fagarasii <3!
Weekend fain! :D
Trimiteți un comentariu