Povestea Lui Yamada Tarou - ep.02

Buna!

Ohhhhhhh.... ce incurcatura. Pornisem eu motorul si abia asteptam sa ne bucuram impreuna de serial cand, azi, ma izbesc de crunta realitate: episodul doi, lipseste. Ma rog, teoretic, exista - si il voi adauga ceva mai jos, daaaar.... e cu subtitrare intr-o limba care nu prea ne ajuta (macar sa fi fost in portugheza!). Buuuuuun.  Uite de aia nu am reusit eu sa povestesc despre el pana acum.

Dar nu ma las batuta, mai ales ca episodul acesta este absolut haios. 

Asa cum voi mentiona si in articolul sursa (pe care l-am programat pentru marti), exista pe net (din fericire) un site unde se poate vedea intreg serialul si va voi lasa versiunea episodului doi, cu traducerea in engleza aici. Site-ul are insa un neajuns (reclame pop-up). Acum, pentru un episod, nu o fi bai, nu? Oricum... eu voi incerca inca un rezumat poveste (motiv pentru care voi publica articolul ceva mai tarziu), ca idee, in cazul in care nu vreti sa il vedeti acolo si il veti urmari aici:

Rezumat:

Episodul incepe cu Mimura, care se afla in fata intrarii in casa colegului sai. Pe o placuta scrie: Yamada. Rugam vizitatorii sa traga de acest maner.

Cand face acest lucru, Mimura observa un fel de clopotei, apoi in minte ii rasuna urmatoarele cuvinte: Yamada kun (kun este o adresare prietenoasa catre o persoana de aceeasi varsta sau putin mai mica), hai sa ne jucam! Acest fapt il face sa remarce ca, nu mai spusese asa ceva din copilarie.

"Sa fi adus un dar, probabil ca e ciudat." isi zice. Dar gandurile ii sunt intrerupte de Tarou care il intampina si apoi invita in casa. Acolo este inconjurat de cei mici, foarte fericiti ca au primit ceva. Evident ii multumesc si apoi, dupa ce si Tarou li se alatura (initial zicea ca nu e nimic sa fie asa uimiti, pana ce a descoperit ce era in cutie - prajituri), Mama il serveste pe Mimura (dupa ce se scuza ca nu au pahare speciale pentru oaspeti) cu un ceai.
El observa desenele din casa si regulamentul familiei (il stiti din episodul 1), o fotografie de familie si apoi gusta din ceaiul de papadie (din curtea lor). Oare ii place? Tarou salveaza situatia, spunand ca este chestionabil daca i-a placut sau nu lui Mimura ceaiul. Iar acesta face o observatie, privindu-si colegul inconjurat de frati: "Cu siguranta te distrezi." Dar Tarou pare a nu intelege exact la ce se refera colegul sau.

Seara, in timp ce lucreaza la aranjamentele sale florale, se observa o schimbare mare fata de Mimura de la inceputul serialului,nu?

Dar sa ne intoarcem la liceu. Colegele observa si ele schimbarea la Mimura si sunt incantate de noua pereche pe care o urmaresc fermecate. Evident Takako isi imagineaza o conversatie intre doi printi europeni, calare pe caii lor, vorbind despre calesti si dovleci fermecati. In realitate, Tarou ii spune lui Mimura ca se va duce in ziua respectiva din nou la magazinul Maru Maru cu preturi super mici. Cand Mimura il intreaba de ce, acesta raspunde ca acum, sunt dovlecii la super reducere :)).

Toate fetele sunt de acord ca oricum i-ai privi, cei doi sunt ca un tablou. Asta pana apare Sugiura si le strica privelistea.

Fratele mai mic al lui Tarou este chemat sa joace alaturi de colegi (pentru ei baseball-ul e un fel de sport national - cred ca le-ar placea la noi, cu oina). Cand profesorul ii spune ca sambata este meci si ii da hartia cu costurile pentru echipament, Jirou isi cere scuze si pleaca ( era mult prea mult pentru ei si el stia acest lucru).

Cand Tarou insotit de alti doi dintre fratii lor vine cu cumparaturile de la Maru Maru sa il ia acasa pe Jirou, profesorul il opreste si il roaga sa se gandeasca la inscrierea fratelui sau in club. Pentru ca era foarte talentat.

Seara copiii repeta regulamentul de familie. Dupa care mananca. Se amuza de antitalentul mamei lor de a face mancare. Aceasta intra in joc si petrec o seara frumoasa in familie.

Takuya Mimura se sfatuieste cu Isogai (majordomul si soferul familiei) daca sa ii arate noul aranjament bunicului. Bunicul insa refuza din start, spunand ca florile nu mint si ca probabil aranjamentul este incarcat cu flori superficiale, cu tot felul de forme si ignora traditia. Ca florile plang si el nu vrea sa le vada chipurile udate de lacrimi. Isogai incearca sa il faca sa se uite macar, dar acesta se incapataneaza. In acest timp, nepotul sau se afla pe hol.

A doua zi, Tarou ii spune lui Mimura despre hartia primita de la profesorul fratelui sau. Aceasta ii spune ca este cam invidios, pentru ca fratii mai mici au un frate mai mare care sa isi faca griji pentru ei asa.
Cand Tarou il intreaba de familia sa, Mimura ii raspunde cu o alta intrebare - de cati bani are nevoie? Pentru ca vrea sa il imprumute. In prima instanta Tarou este cuprins de entuziasmul sau caracteristic, nevinovat, dar apoi isi reaminteste regulamentul familiei - de a nu imprumuta bani.
"Dar nu iti trebuie acum?" il intreaba Takuya.
La care Tarou mediteaza ca daca ar avea un serviciu cu jumatate de norma bun.... Lui Mimura ii vine o idee si il intreaba daca nu ar vrea sa lucreze la el acasa.

In timp ce merg cu masina, Mimura ii spune ca serviciul dureaza trei zile - in care sa fie menajera. Si ii spune ca plata va fi 50 000 de yeni. Cand ii vede expresia lui Tarou, il intreaba daca cumva nu este suficient, insa acesta este extrem de fericit si uimit, pentru ca astfel ii va putea cumpara o manusa noua lui Jirou. Dar... mai este un amanunt.

Si iata-ne la resedinta Mimura. Imbracat in menajera, Tarou cere explicatii. Si le primeste: menajerele angajate in resedinta lui erau toate fete. Dar, daca nimeni nu afla ceea ce pun la cale timp de trei zile, misiunea va avea succes. Singurul pericol este chiar bunicul lui Mimura, care este incapatanat si si-a pierdut simtul umorului.

Singurii care stiu adevarul sunt Isogai si o tanara angajata, de incredere, care il ajuta pe Tarou cu... machiajul. Dar, iata ca vine si bunicul. Observand o fata noua, se opreste iar Isogai ii spune ca a fost abia angajata. Intrebat care este numele sau, Tarou sopteste un Tamiko... Iar bunicul ii spune ca arata ca un barbat. Moment in care Tarou, un pic disperat, se aseaza pe jos si curata covorul, vizibil afectat, iar Isogai ii sare in ajutor, spunandu-i stapanului ca fetele la varsta aceea sunt foarte sensibile si ca mai bine merge sa ii fie servita mancarea.

Urmeaza un fel de scena muzicala :D. Cand Tamiko, alaturi de celelalte angajate fac curat in casa - un interior frumos si traditional. La gunoi, Tarou descopera o yukata veche si o recupereaza, transformandu-o. Apoi, sezizeaza risipa cand vede un crin frumos aruncat la gunoi. Bunicului nu ii scapa amanuntul si vede ca fetele din casa lustruiesc mobila si sterg praful cu niste stergare facute din yukata aruncata mai devreme. Fata care se afla in apropiere ii spune ca noua angajata s-a ocupat de recuperarea materialului. Bunicul isi reaminteste de Tsuyuko, sotia lui, care pe vremuri avea acelasi obicei, de a nu arunca ceea ce putea fi refolosit, de a nu fi risipitoare. Se intampla cu 35 de ani in urma.

I se adreseaza lui Tamiko si o intreaba daca cumva este prietena lui Takuya (nepotul sau - care, evident, se amuza copios). Tamiko raspunde ca nu, este dincolo de statutul sau social. Toata lumea rasufla linistita cand prima zi de lucru se termina cu bine. Zarind florile de pe masa de lucru a colegului sau, Tarou se gandeste sa incerce si el. Tauya ii spune ca nu este chiar asa interesant, dar Tarou incearca.

Pe drum spre casa, in timp ce se straduia sa scape de lacul de pe unghii. Tarou il vede pe fratele sau Jirou in fata unei vitrne in care se afla o manusa de piele.  

In cancelarie, profesorul de sport rupe furios pagina care il lauda pe Nagahara (fostul elev al liceului) pentru rezultatele sale formidabile in cercetare. Pe de alta parte, profesoara Torii isi reaminteste de intalnirea din biroul directorului si se intreaba daca cumva este vorba de ... dragoste, sau? Dar este intrerupta de director care pune putine paie pe foc, mentionand la randul lui "dragostea". Nici proful de sport nu o scuteste, mentionand ca daca incep sa isi faca manichiura, femeile sunt indragostite - dar el desigur, spera sa fie el destinatarul sentimentelor. Nu prea afla daca este asa, pentru ca Torii deja plecase de acolo.

Si iata-ne la ora de engleza. Unde elevii afla ce vor trebui sa faca la examen. Takako observa manichiura lui Tarou si se intreaba daca nucumva o avea un fel de fetish... si iar incepe sa viseze cu ochii deschisi. :)) Dupa care alunga gandul respectiv.
Odata orele terminate, Tarou se grabeste sa se pregateasca pentru o noua zi de lucru ca menajera, iar Takako il urmareste. Intre timp Sugiura remarca faptul ca cei doi formeaza o pereche de ceva timp (Mimura si Yamada) si apoi incearca sa faca pe grozavul comparandu-se cu un jucator strain si celebru (si evident esueaza lamentabil).

Directorul il intreaba pe Mimura cum este in clasa noua. Acesta spune ca nu e nimic schimbat. Dar directorul remarca faptul ca trebuie sa fie vorba despre ceva interesant - pentru ca i se vede pe fata. Si cei doi se despart, zambind.

Jirou se reintalneste cu colegii dar mingea aruncata nu mai are forta de pe vremuri - stia ca nu ar fi putut sa fie alaturi de ei duminica.

Takako il urmareste pe Tarou si ajunge in fata resedintei lui Mimura. Evident isi reaminteste de marea ei dorinta (casatorie de interes.. lol) si se vede purtata pe baldachin (pentru ca in traducere mot a mot tama no koshi inseeamna un baldachin impodobit cu bijuterii). Totul e minunat pana cand.... citeste ce scrie pe usa: Mimura. Si chiar atunci apare Mimura... intai o intreaba daca l-a urmarit, apoi ii vine o idee. O intreaba daca ar vrea sa lucreze la el si ii spune ca si Yamada e acolo. Takako pretinde ca ar refuza, dar de fapt mai are putin si implora sa fie lasata a lucreze :)).

Si iata trio-ul reunit. Fara sa fie prevenita despre ce era vorba, Takako da nas in nas cu Tarou care se costuma in Tamiko. Aceasta nu il lasa sa ii explice despre ce era vorba, deducand ca era vorba despre un alt serviciu cu juma de norma, menit sa il ajute pe print (Tarou) sa inteleaga viata oamenilor obisnuiti. Iar pentru uniforma - desigur, pentru a intelege felul de a se imbraca al acestora.
In cele din urma vine si Mimura si ii spune lui Tarou ca el a invitat-o pe Takako - pentru a-i oferi un aliat care sa il ajute sa isi pastreze acoperirea. Intrebata daca ii va ajuta, Takako este rugata de Tarou si, evident, urmeaza o noua confruntare a privirilor. Care spun: vreau o manusa // ce ochi frumosi. Dar sunt intrerupti de bunic, ce o desemneaza pe Tamiko responsabila de pregatirea mesei.

Mimura il incurajeaza spunandu-i ca bunicul il  (o de fapt) simpatizeaza. Si apoi, iata-ne in bucatarie, unde Tarou si Takako mediteaza ce ar putea manca un bunic bogat, ca sa ii faca placere? Si habar nu au - vorbind in gand, in sincron. Tarou propune o aroma nostalgica - un fel de mancare gatit de o ... mama. Atunci Takako ii spune ca poate fi de ajutor si se apuca de treaba. Tarou pregateste o omleta (nota: vaiiii de cand nu am mai facut astfel de omlete :D) iar Takako este incantata de cum gateste si ii ofera trei stele.

Bunicului i se prezinta preparatele: omleta, legume si orez. Prima sa remarca este faptul ca masa arata.. modest. Tarou ar vrea sa zica ceva, iar Takako ii sare in ajutor, spunandu-i bunicului ca au pregatit feluri de mancare care sa aiba acea aroma nostalgica pe care "stapanul" (in sensul de angajator) ar fi experimentat-o in tinerete. Acesta pare a fi incantat.
Intreaba ce preparat este cel din orez iar Takako ii raspunde ca este musubi sarat- adica la fel ca onigiri, sigura diferenta fiind ca acesta se prepara cu ustensile (pentru a il forma), in timp ce onigiri se modeleaza cu mainile goale. Inainte sa guste, bunicul ii atrage fetei atentia ca nu i se adresase ei (ci, evident, lui Tamiko, adica Tarou).
Gustul orezului sarat ii reaminteste bunicului de sotia sa care ii pregatea onigiri si care era foarte atenta sa nu risipeasca nici macar un fir de orez, pentru a nu ii supara pe zei. Bunicul spune ca mancarea a fost delicioasa.

Cei doi colegi iau pranzul impreuna, la bucatarie. Takako ii spune ca intr-un fel s-a obisnuit cu hainele, iar Tarou scapa de peruca. Mimura li se alatura si ii intreaba daca e ok sa manance din mancarea ramasa. Tarou ii spune ca mancarea costa foarte mult si in plus mai arunca si florile mult prea usor. In plus, poate transforma ce a ramas de la masa in alt fel de mancare (cum facuse el cu ce gatise mama la inceputul episodului). Mimura isi cere scuze. Si tocmai cand bunicul trecea prin zona, Tarou spune povestea celor 7 zei ai orezului (pe care o spunea pe vremuri si sotia bunicului). Dar, din fericire, Isogai este pe faza si salveaza situatia.

Mai au o zi si gata - Tarou ii poate indeplini visului lui Jirou (care se antreneaza singur pe teren, exersand lovitura superlaser).

A treia zi vine si bunicul il cheama pe Tarou. Bunicul facea un arajament ikebana. Intelesese ca Tarou (Tamiko) este elev(a) la Ichinomia si voia sa afle ce fel de om este, in functie de cum facea un aranjament floral kadou - pentru ca, va amintiti, florile nu mint. Aceasta era ultima sa sarcina de indeplinit, inainte sa termine slujba temporara. Tarou ii povesteste lui Takako, dar aceasta nu a fost la cursuri de ichebana, ci de sadou. Dar si Tarou fusese la astfel de club - pentru a bea ceai si a manca pe gratis. Se hotaraste sa ii ceara ajutorul lui Mimura, dar nici Takako nu renunta si cauta un mod de a-l ajuta.
Mimura ii spune ca bunicul nu va fi pacalit si ca isi va da seama ca este vorba de inselaciune daca va vedea un aranjament inspirat, pentru ca florile nu mint. Ii spune ca poate folosi ce are el in spatiul de lucru, dar ca va trebui sa se descurce singur. Tarou pare pierdut dar, uitandu-se spre florile de pe podea pare sa aiba o idee.

Il regasim in camera in care se afla si bunicul.. Mimura li se alatura si zareste pe masa o cana cu o floare. Aceasta pluteste delicat. Bunicul  spune ca mereu s-a gandit ca florile nu mint, iar ikebana este o oglinda ce reflecta oamenii. Vina, lavomia, saracia umana... florile vorbesc despre toate acestea cu mare sinceritate.
Apoi i se adreseaza lui Tamiko, spunandu-i ca florile i-au transmis acest lucru: "persoana care a facut acel aranjament este o fata magnifica". Isi reaminteste apoi de Tsuyuko, cea care salva florile cazuse in urma aranjamentelor facute de el, cu ani in urma. "Floarea este pura, binevoitoare si arata caraterul cinstit al lui Tamiko (pe care o confunda pentru un moment cu Tsuyuko)". Apoi i se adreseaza nepotului sau - lui Takuya (lol) si ii spune ca "a gasit o prietena cu adevarat speciala". Si dupa ce ii lasa pe cei doi baieti cu gura cascata, o invita pe Tamiko sa ii vizite, din moment ce casa aceea va deveni a ei in curand (lol lol lol). Ii ofera plicul cu plata pentru trei zile de trairi sufletesti si, pe langa suma initiala, mai adauga ceva. Toata lumea este fericita si recunoscatoare.
Si... pentru ca totul merge bine, Tarou lasa garda jos si merge la baie... oops. Este desconspirat, fiind surprins de bunic. Evident, inapoiaza banii, cerandu-si iertare. Mimura spune ca a fost ideea lui - el a complotit tot. Tarou spune ca a fost pentru ca el a spus ca are nevoie de un serviciu part time neaparat.
Isogai este chemat la randul lui si recunoaste ca si el a stiut. Bunicul intreaba daca a fost un complice si si-a batut si el joc. Isogai raspunde ca i-a lipsit... de mult nu mai vazuse zambetul placul al tanarului stapan (adica Mimura) atunci cand se gandea la cate o gluma. [ si isi reaminteste cand acesta ii facuse o farsa cu mingiute declansate de o sfoara ] Isogai continua, spunand ca el crede ca Takuya s-a gandit la acest plan, deoarece voia sa se joace cu bunicul sau, ca pe vremuri.
Bunicul il intreaba pe Takuya daca este adevarat si acesta incuviinteaza.Tarou pare un pic surprins... si il intreaba pe Takurya de ce l-a pus sa se imbrace asa, iar acesta ii raspunde ca s-a gandit ca ar fi amuzant. In acest timp Tarou se gandeste cat de disperat a fost sa lucreze din greu. Iar bunicul izbucneste in ras. Spune ca multumita lui Tarou a putut sa se amuze si a reusit datorita lui sa se joace un joc pe care nepotul lui l-a pregatit dupa atata timp. Drept multumire, ii ofera din nou plicul.. Tarou multumeste si ii roaga sa continue sa se joace impreuna si in continuare.
Bunicul ii spune nepotului sau despre Tarou ca este un baiat interesant si sunt amandoi de acord. Apoi, il intreaba daca ii va arata florile si acesta ii raspunde fericit ca da.. Isogai este la randul sau fericit si, intalnind-o pe Takako (inarmata cu flori pentru a-l ajuta pe Tarou) ii spune ca acesta a plecat deja.

Pe inserat, pe terenul de sport, Jirou isi imagineaza jocul. Tarou i se alatura si ii arunca un saculet. In acesta se afla manusa pe care baiatul si-o dorea. Si o minge, desigur. Ii spune ca duminica la meci toata familia va veni sa il sustina. Apoi se joaca impreuna, aruncandu-si pase.

Vine si duminica si intreaga familie Yamada il sustine pe Jirou care castiga in uralele tuturor.Si ii multumeste  pentru tot fratelui sau mai mare.

😊

Ei bine....  si eu va multumesc ca ne uitam impreuna la serialul meu preferat. Sper ca va place si voua :). Si va aduce zambete pe buze! Ne vedem sambata viitoare cu episodul trei !!!!! Abia astept.

_______

Nota: 
Veti putea gasi toarte episoadele stranse la un loc, in articolul sursa  (disponibil din 12 februarie 2021).