joi, 22 noiembrie 2018

XXII. Un acoperiș bun... are toate țiglele pe casă.

De-acum, poate să tot plouă și să ningă ! îmi zic în sinea mea și privesc fericită acoperișul cel nou, mângâiat de soarele amiezii. De cealaltă parte a casei, un copac înalt, atins de Toamnă, este la rândul lui, martor al transformărilor prin care aceasta a trecut în ultimele zile.
- Ei, cum ți se pare? îl întreb, în timp ce îmi pregătesc telefonul, pentru a-i trimite Anei acea fotografie, pe care sunt sigură că o așteaptă cu nerăbdare.
Copacul își scutură ușor crengile sub o pală de vânt ivită de nicăieri, de parcă ar vrea să îmi sugereze să-l prind și pe el în poza. Îi îndeplinesc dorința. Drept mulțumire, câteva frunze colorate se desprind de pe cea mai apropiată ramură și, rotindu-se ușor în cercuri largi, se aștern în fața mea, într-un mic  covor multicolor și foșnitor.
- Asta înseamnă un acoperiș bun, Clara! Se montează aproape singur, este practic și elegant, cu rezistență sporită și o garanție tehnică de până la 40 de ani și...
- Mihai! Stai, că nu am camera de filmat pregătită! Făceam doar o fotografie să îi trimit Anei, ca să vadă cum a ieșit. Bag de seamă că a cam început să îți placă să faci recenzii video.
- Și, nu am de ce? îmi răspunde zâmbind fericit.
Dau aprobator din cap. Mihai este cel mai entuziasmat dintre noi toți de felul în care s-a finalizat această aventură. De fapt, lui trebuie să îi mulțumesc pentru că, dacă nu și-ar fi amintit cum am procedat când am renovat bucătăria, cu siguranță și acum am mai fi orbecăit, neștiind ce să facem.


Pe drum spre casă, rememorez întâmplările din ultima perioadă. Totul a început imediat după nuntă. Ne-am întors de la munte împreună cu Ana și Florin, cu gândul să-i găzduim o seară, înainte ca ei să plece în luna de miere. Pe când ne pregăteam să luăm micul dejun, Ana a primit un mesaj care a făcut-o să pufnească în râs, crezând că este vreo glumă de-a mamei ei. Mi l-a arătat râzând:
 
Ana, n-ai toate țiglele pe casă!
 
Ne-am amuzat, gândindu-ne la ultima trăznaie -  cea cu măștile de argilă și bănuind că la aceasta făcea referire mesajul. Peste câteva secunde însă, a venit un altul: o fotografie. Stăteam și ne uitam amândouă, neștiind cum să reacționăm: am recunoscut casa proaspăt finalizată a Anei și a lui Florin. Îmi povestise fericită că meșterii terminaseră de montat de curând și acoperișul, din țigle de ceramică. În imagine însă.. dezastru.  Aproape toate țiglele, sau ce mai rămăsese din ele, erau... pe jos.
- Va trebui să îi spun lui Florin că amânăm totul... a rupt Ana tăcerea în cele din urmă.
- Nu, nu!! În niciun caz. Nu îți face griji, ne ocupăm noi! i-am răspuns.
La scurt timp au sosit și băieții, care coborâseră să cumpere cornuri proaspete, de la brutăria din colț. Le-am arătat și lor fotografia. Cu greu am reușit, alături de Mihai, să-i conving pe prietenii noștri, să nu-și strice luna de miere.

După ce au plecat însă, am privit bugetul în care trebuia să ne încadrăm, preferințele lor, dimensiunea ce trebuia acoperită cu țiglă metalică (și Ana a ținut să sublinieze ultima parte) și am simțit cum intru în panică.
- Ok... și acum ce facem, Mihai? Nici nu știu de unde să începem căutarea! Și iarna bate la ușă! Te-ai uitat la meteo? Dacă plouă? Cum sunt norii?
- Clara! Stop. Respiră adânc și linștește-te! mă privea foarte relaxat, ba chiar părea încântat puțin de situație. A mai prelungit câteva minute suspansul și s-a mai amuzat pe seama mea, cum mă foiam nelinștită uitându-mă ba pe geam, ba pe net la starea vremii, apoi mi-a făcut semn, să vin puțin la el. Stătea în pragul bucătăriei și se uita spre balcon.
- Clara, îți mai amintești când am renovat noi bucătaria? Cum am comandat toate materialele de care am avut nevoie din același loc și au venit toate direct de la producători,  fără bătăi de cap.. și alte complicații?
Brusc am înțeles de ce era el atât de liniștit. Oare cum de nu mă gândisem și eu? Probabil pentru că, atunci, nu mă uitasem după acoperișuri!

Ne-am așezat amândoi în fața laptopului și am început să consultăm oferta. Știam că trebuie să fie un acoperiș de casă bun și trainic, din tablă. Era necesar să poată fi montat și de persoane care să nu fie specialiste în domeniu - ne bazam pe frații Anei, pe prietenul nostru Andrei și pe Mihai. Căutam ceva modern și practic, rezistent la intemperii și cu un estetic de neegalat.
După ce ne-am notat pe o listă mai multe variante care întruneau cerințele, orientându-ne după informațiile furnizate la descrierea produselor pe site, am cerut ajutorul specialiștilor, pentru a putea alege corect, exact ceea ce era potrivit pentru casa prietenilor noștri.

- Și consilierea a fost gratis? m-a întrebat Ana, când i-am povestit la telefon că deja avem oferta pentru materiale, primită pe mail. Și vrei să spui că ai salvat atât comisioane cât și alergătură prin depozit și ....
- Da! Ana, marfa va fi livrată direct de la producător, fără intermediar! Nu trebuie să-ți faci griji că a fost depozitată cine știe pe unde. În plus, faptul că la livrare se poate filma și realiza o recenzie care urmează să fie încărcată pe site la ei, constituie probabil cea mai bună garanție pentru ambalarea corespunzătoare a comenzii. Ah, și transpotul este gratuit!
- Nu-mi vine să cred! Știi cât ne-a luat nouă să ... Ah nici nu vreau să-mi mai amintesc!
- Și, am încercat eu să scurtez conversația, știind că nu este foarte ușor pentru ei să ne sune de acolo, ați reușit să vă uitați la țigla metalică Ruukki Finnera? Practic, dacă sunteți de acord, tot ce trebuie să știu este dacă vreți varianta de țiglă mată sau lucioasă! am adăugat, încercând să-mi înfrânez entuziasmul. 
- Eu aș vrea varianta mată! Mi se pare că se potrivește mult mai bine estetic, cu draga noastră căsuță! a venit prompt, răspunsul.
- Exact aceasta a fost și recomandarea specialiștilor! i-am răspuns, bifând și ultimul lucru ce trebuia lămurit.

Și astfel, ne-am început noi aventura de a oferi casei prietenilor noștri un trainic acoperiș de țiglă Ruukki. La scurt timp după conversația avută cu Ana, pornea către noi și comanda făcută. Odată ajunsă, descopeream cum arăta acel contur revoluționar al țiglei de  mici dimensiuni, despre care citisem că urma să ne ajute pe noi, niște necunoscători, să o montăm cu ușurință. Și chiar așa a și fost. Cu un profilul îndoit spre interior și finisat pe latura inferioară, țigla de culoare cărămizie, parcă ne îmbia să creăm cel mai frumos puzzle: un acoperiș bun, cu toate piesele pe casă.

Mă uit din nou fotografia făcută. În păr mi s-a prins o frunză din copacul-paznic al casei. Mihai conduce în dreapta mea și îi citesc bucuria pe chip. Dându-și seama că este privit îmi spune:
Știi Clara, a fost o experiență minunată. Ca și când... ca și când nu ar fi fost vorba de casa prietenilor noștri, ci chiar de a noastră. 
Aprob și îmi verific mesageria. Abia aștept o reacție din partea Anei și a lui Florin. Și aceasta, nu întârzie să apară: o poză din care ne privesc zâmbitori, ținând în brațe o decorațiune handmade, din bambus:
Cu toate țiglele la locul lor!
 

2 comments :

Diana spunea... [Raspunde]

Asa prieteni sa tot ai! :) Nici vantul nu te bate, nici ploaia nu te uda.
Oare, pe astfel de acoperisuri de tabla nu se aud cum "bubuie" ploaia? Probabil ca nu, in cazul unor izolatii ok ale acoperisului.
Copacul din poveste ii confera acesteia o nota romantica. Ai imbinat fain acoperisul cu romantismul. :) Ai facut o reclama romantica la... tigla!! :)
Succes!
Pupici cu drag! <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana ma bucur ca ti-a placut si acest capitol!!! :)
Mai, cred ca daca e bine facuta izolarea nu sunt probleme. Oricum am fost extrem de subiectiva si am ales exact ce mi-ar placea si mie sa am pentru casa visurilor :)))). Acoperisul l-am gasit vorba aceea... Mai ramane casa.

Iti multumesc mult:)
Pupici!!

Trimiteți un comentariu