sâmbătă, 30 ianuarie 2021

Povestea Lui Yamada Tarou - ep.07

Bunaaaaa!!!!
Stau in sufragerie alaturi de testoase si Kouki ... si Bradu'. Saracul a cam fost scuturat in ultimele doua zile (nu dau din casa, dar vreo doua persoane nu au avut loc de el si l-au cam agatat 😅). Crengile de mai jos au inceput sa se lase... dar parca nici nu a fost iarna, zau asa. Caut o sticla, sau un borcan pentru un proiect. Cu tepi. De brad. Hmmm.

Am aprins si luminitele. Mi s-a parut dragut, cat am urmarit episodul sapte. Trebuie sa recunosc ca am ras cel mai mult la el, cand am vazut prima data serialul. 😁 Sper sa va amuzati si voi, macar asa putin. Ar trebui sa fac cateva comentarii legate de anumite lucruri din el dar... sunt cam obosita si nu vreau sa intind prea mult coarda. Ma grabesc sa adaug textul de la rezumatul poveste si sa il corectez, sa programez articolul si sa imi car toate lucrurile in camera... Si sa dorm bine in noaptea aceasta - am de recuperat la acest capitol.

Am zis sa mai pun o imagine din film. Mi-a placut mult templul acesta. Atat de mult, incat am incercat sa il caut pe google earth. Si chiar l-am gasit. Atunci, in 2014. 

Dupa 15 minute de cautari .... am abandonat. Oare nu mi-am notat pe nicaieri? Pfff... Ei, daca il voi gasi din nou, voi adauga informatia in acest articol.

Mai sunt doar trei episoade, ceea ce inseamna ca maine ne vedem cu antepenultimul.


Rezumat:

Spre finele verii il regasim pe Tarou lucrand de zor sub arsita soarelui. In acest timp, fratii lui mai mici pun ceva la cale. Intors acasa, este intampinat de familie si, dupa ce le da salariul pentru care toti sunt recunoscatori, se pregateste sa gateasca.


Takako priveste rezultatele la teste si isi aminteste momentele de la filmare. Prietena ei o trezeste din visare cand vine cu inghetata de fructe (..... yum) si ii cere sa ii povesteasca ce anume s-a intamplat. Trei cupe de inghetata topite mai tarziu, Takako este felicitata pentru progresul facut si anume ca isi marturisise sentimentele, desi destinatarul nu isi daduse seama de acest lucru. Tocmai acest fapt din urma, insemna o noua sansa (ah, ar trebui aici sa va spun ca la japonezi e o chestie cu confesatul... dar cu alta ocazie) de a-si marturisi sentimentele.

Dupa ce au terminat de mancat, in timp ce cei doi frati mai mici se spala pe dinti, ceilalti patru frati ai lui Tarou ii ofera o "vacanta de vara" - pentru ca el fusese foarte ocupat intreaga vara cu servicii sezoniere si avand mereu grija de ei. Tarou le raspunde ca asa este mereu. Tocmai de aceea, cei mici ii spun ca isi doresc ca macar pentru o zi sa uite de toate responsabilitatile si sa se relaxeze. Pentru o zi se vor stradui sa se descurce singuri, fara ajutorul lui. El le multueste dar realizeaza ca nu stie ce ar trebui sa faca, daca ar avea o zi libera, pentru ca lui ii place sa aiba grija de ei si sa munceasca. Le multumeste pentru faptul ca au fost asa de buni si se intoarce la treaba.
Pe cand cei mici adormisera, Mama si Tarou le fac vant (verile lor sunt foarte calduroase). Mama ii spune ca este de acord cu propunerea celor mici, dar el ii spune ca si pentru o zi, tot si-ar face griji. Mama ii reaminteste ca, pe cand era de varsta lui Saburo, el se descurca foarte bine singur. Si ii spune lui Tarou ca aceasta ar fi tema pentru cei mici, posibilitatea de a-si dovedi ca se descurca. Deasemenea si ea isi va da silinta sa se descurce fara ajutorul lui. Iar el ii raspunde ca, in acest caz, cel mai mult isi face griji pentru ea. (lol)

La scoala, Mimura ii spune lui Tarou ca este imposibil. Iar Tarou ii raspunde ca exact asa este. Dar Mimura revine si ii spune ca nu e imposibil sa isi ia o zi libera, ci ca e imposibil ca el sa petreaca o zi intreaga fara sa se gandeasca la familia lui. Orice ar face, el se gandeste la familie. Si nu un astfel de cadou vor sa ii faca cei mici. Si apoi nu se poate nici relaxa de unul singur. Tot ce face el, este pentru familie.
Tarou isi da seama ca este cam adevarat. Lui Mimura i se pare interesant. Si se gandeste ca pentru cineva ca Tarou sa petreaca timpul fara sa se gandeasca la familie este imposibil. Tarou ii spune ca nu ar trebui sa fie asa de sigur. Colegul lui il intreaba daca nu isi face griji. El ii raspunde ca bineinteles ca isi face, pentru ca ceilalti sunt inca mici.... Dar Mimura ii spune ca poate ca la lucrul acesta se gandeste doar el, nu si ceilalti. Poate si cei mici isi doresc sa il vada zambind, asa cum isi doreste si el sa ii vada pe ei.

La orizont isi face aparitia o oportunitate de neratat: o excursie de studiu.. la templu. (tentant nu?:P )Takako nu este foarte incantata sa isi petreaca ultima zi de vacanta asa, dar prietena ei ii spune ca il va invita si pe Tarou, pretextand ca au nevoie de ajutor. Takako nu crede ca acesta va accepta. Atunci Masami ii spune ca il va chema si pe Mimura, dar neaga ca ar fi indragostita de acesta. Takako o intreaba daca nu il invita si pe Sugiura. Masami se intreaba de ce l-ar invita pe "individ"? Takako ii spune ca are impresia ca cei doi se inteleg foarte bine. Sugiura vede ca fetele se uita spre el si se indreapta spre ele si urmeaza un dialog de genul "ba nu, ba da" (cum ar zice micul N, ca Bucsa si Kabuto, la cursa din Tokyo).
Profesoara Torii le multumesteellevilor pentru ca au venit la cursurile din vacanta de vara si incepe sa le dea cateva sugestii, dar cand ridica ochii de pe caiet, toata lumea plecase.
Masami ii intreaba pe Mimura si Tarou daca nu vin sa studieze la templu in ziua urmatoare. Mimura o zareste pe Takako ascunsa dupa o usa, implorandu-l sa zica da. dar chiar cand se pregatea sa ii vina in ajutor si sa il convinga pe Tarou, acesta spune ca da, vor merge, surprinzandu-i pe toti. Tocmai cand Masami ii face semne prietenei sale ca e totul ok, apare si Sugiura si crede ca lui ii este adresat semnul de ok.
Cand Mimura il intreaba pe Tarou de ce a facut acea alegere, acesta raspunde: De dragul familiei mele, voi petrece o vacanta de vara, in care sa nu ma gandesc la familia mea " (haha) Si odata promisiunea facuta, trebuie sa o si respecte nu?


A doua zi de dimineata, grupul format din cei cinci urca treptele la templu (apropo, e superb). Tarou se gandeste ca un loc atat de frumos se afla in aproiere si el nu stia. Mimura se apropie de el si ii spune: "Tocmai te-ai gandit sa ii aduci aici pe cei mici data viitoare, nu?" Si asa, Tarou tocmai a pierdut un punct (mai stiti promisiunea?:P)
Ajunsi la templu sunt intampinati de profesorul de sport - Juushoku (preotul sef de la templul budist), in acest caz. Acesta ii conduce in camera lor de studiu, langa care se afla o alta sala, unde niste copilasi invatau caligrafie.
Mimura il vede pe Tarou uitandu-se spre acestia si il intreaba daca iar se gandeste la familie. Tarou neaga, spunand ca se intreba daca nu cumva or angaja zilieri si cu cat ar fi platiti. Mimura ii raspunde: ah, deci te gandeai la bani. Tarou incuviinteaza. Si evident... banii erau pentru familie. :))

Acasa la familia Yamada se impart sarcini: cei mici si mama se vor ocupa de curatenie, in timp ce ceilalti patru.... dar nu reusim sa aflam pentru ca, in acest timp, directorul se intalneste cu profesoara Torii, care era in drum spre casa lui Tarou. Directorul ii considera pe cei mici ca pe nepotii lui, asadar se gandeste sa mearga si el. Si pentru ca nu ii vazuse de mult, o roaga sa il astepte.

La templu cei cinci incearca sa studieze.  Copiii din sala alaturata primesc porumb fiert si Tarou este cat pe ce sa mai piarda un punct. Cand e vorba janken pentru suc (adica piatra, hartie, foarfeca - apropo, asta e joc japonez la origini), Tarou vrea sa nu participe, dar Mimura ii atrage din nou atentia ca nu respecta promisiunea (nu voia sa participe pentru ca era vorba de bani si iar se gandea la familie, evident). Cel care pierde e Sugiura si Tarou este fericit ca a castigat doar pentru ca... stiti voi, familia. Mimura il avertizeaza iar ca e pe cale sa piarda inca un punct :))).

Directorul este incarcat cu produse crescute in gradina scolii si in timp ce se uita la cele patru rasaduri plantate de fratii lui Tarou, profesoara Torii bate la usa. In casa este o harababura totala - clabuci plutesc peste tot de la masina de spalat si veselia domneste. Directorul este inconjurat de cei mici si invitat in casa. Mama ii spune profesoarei ca Tarou lipseste si aceasta vrea sa plece, dar ceilalti o invita sa li se alature.

Masami ii spune lui Mimura ca are un plan ca sa ii ajute pe Takako si Yamada sa ramana singuri, dar acesta o intreaba daca nu vrea sa se ocupe de sentimentele ei, mai bine. ;)) Masami se eschiveaza spunand ca este ziua lui Takako si o incurajeaza pe aceasta :D. Ei bine, Takako este cam lenta, asa ca Masami il gaseste pe Tarou ajutandu-l pe Sugiura la lectii (tz). Si... se prefigureaza partea mea preferata din episod: meditatia.

Dar pana atunci, ii vom insoti pe cei 4 micuti Yamada,  la cumparaturi, impreuna cu directorul si profesoara. Desi sunt tentati de bunatatile de la tarabe, Jirou ii incurajeaza sa astepte pana vor ajunge la supermarket (unde lucrurile sunt mai ieftine).
Cei mici isi notasera ce era nevoie sa cumpere. Directorul le spune insa ca pot manca ce vor in seara aceea, pentru ca este el cu ei. Jirou il "cearta pe bunic" pentru ca incearca sa ii rasfete si toata lumea se amuza.
Mama si cei mici incearca sa faca ordine si fac si mai multa dezordine.
Cei patru aleg produsele urmand exemplul lui Tarou: aleg cele mai convenabile produse, asteapta reducerea si obtin o gustare de la cei care le ofera spre testare diferite produse. Profesoara ii lauda, dar cei mici ii raspund ca tot fretele lor este cel mai tare.

Si urmeaza partea mea preferata: meditatia:(aprox de la min 20 pana la min 23 - deci macar la partea asta sa va uitati - radeti garantat, hahaha):
- Tarou nu se poate elibera de griji
- Takako nu poate sa se concentreze, doar Tarou este langa ea
- Masami se intreaba ce se intampla cu ea si de ce se gandeste la Sugiura
- Sigiura se intreaba ce e cu el si de ce se gandeste la Tarou
- In cele din urma, Mimura este un exemplu magnific. de la care au tot ce invata, nu-i asa? :D

Odata terminate cumparaturile cei mici trec pe langa un magazinas unde se serveau preparate in regim fast food. Accepta oferta de rasfat venita de la director vrajiti de mirosul apetisant. Mama este depasita de amploarea dezastrului din casa si... sfarseste prin a se odihni alaturi de cei mici. Ceilalti patru se uita la fotografiile din meniu si fiecare isi alege cate o fotografie, dar directorul le spune sa isi aleaga de mancare. Fetitele insa vor sa stie daca se poate comanda ceva pentru acasa, pentru Mama si cei doi fratiori mai mici, care pazeau casa in lipsa lor. Torii este foarte impresionata.

Inapoi la templu, Magnific, scuze Mimura priveste peisajul minunat. I se alatura si Tarou. Takako priveste si ea, din spatele lor apusul. Sugiura este invitat de Masami la cumparaturi. Cand Mamsami pronunta cuvantul dragoste, Sugiura, care intra in categoria "Tarou" (era sa zic si Takako, dar ea a mai avansat un pic) are o "revelatie" :)))).
In camera de lucru raman doar Takako si Tarou. Takako are un mesaj scris de Masami pe caiet (ca in Sailor Moon, hahaha: "Intoarcerea Confesiunii").

Acasa, mama uda legumele plantate de cei patru frati care vin imediat dupa Tarou. In casa, cei patru copii mai mari fac curatenie si mancare. Profesoara si Directorul se ocupa de cei doi mici.

La templu se lasa seara. Takako rememoreaza momentele de pana acum, incercand sa isi adune curajul. Se apropie de Tarou, care lasa creionul jos si spune ca este pentru prima data in viata lui cand petrece timp si se joaca alaturi de colegi (prietenii lui). Deobicei vacanta trecea fara sa isi dea seama. Este fericit pentru ca in ultima vara in care este la liceu, isi poate crea amintiri. Mimura il asculta de pe hol, din umbra. Tarou este fericit ca a putut veni. Chiar daca la inceput isi facea griji. Si Takako se bucura ca a venit. Tarou ii multumeste ca l-a invitat. Ea isi face cuaj sa ii spuna ca... si cicadele cantau.
Asa ca, odata ce acestea inceteaza sa cante, cei doi se avanta in a rezolva o complicata problema de matematica, din care Takako a inteles tot, cu siguranta. Ce credeati?
Mimura le iese in intampinare lui Sugiura si Masami, care veneau incarcati cu artificii, printre altele. Cand intunericul se lasa, cei cinci aprind artificii si se bucura de culorile acestora, impreuna. Pe cand se aprind artificii, Masami are o mica revelatie... Dar, totul este intrerupt de ploaie. Cei cinci fug sa se adaposteasca in templu.

In casa lui Tarou, lumea este la masa. Fiind vorba de ploaie, cei patru mai mari se inarmeaza cu boluri - operatiunea: ploaie, iar cei mici se lipesc de mama lor. Prima picatura este prinsa si apoi masa este pusa pe pauza, cat timp se desfasoara operatiunea.

Tarou priveste ploaia, ingrijorat, in timp ce ceilalti, se usuca la adapost, inarmati cu prosoape. Tunetele si fulgerele il ingrijoreaza. Este furtuna (hahaha, bine ca lui Tarou nu ii este frica de asa ceva). Profesorul ii invita sa stea peste noapte, pentru ca ploaia nu parea sa inceteze. Tarou se uita spre Mimura, care il intelege, si spre dezamagirea celorlalti,  pleaca acasa. Desi risca sa raceasca, stie ca acasa situatia nu este char roz, cei mici fiind cam ingroziti de tunete si fulgere. Pana la urma Tarou nu rezista sa stea departe de familia lui.  Si iata-l ud learca, sosit in ajutor. Cei mici vor sa stie daca a fost bine in vacanta si el le spune ca da si sa nu mai planga. Mama ii da un prosop si ii spune ca toti s-au descurcat de minune. Directorul si profesoara prind cateva picaturi de ploaie si ramane sa vorbeasca in urmatorul semestru despre motivul pentru care il vizitasera. Directorul ii spune ca l-a vazut in fiecare din cei mici, oriunde i-a insotit.

A doua zi, toata lumea este gata pentru scoala. In gradinita din spatele casei, patru lastari frumosi si-au inaltat capetele, dupa ploaia rodnica. 

_______

Nota: 

Veti putea gasi toarte episoadele stranse la un loc, in articolul sursa.

 

4 comments :

Diana spunea... [Raspunde]

Despre viata de familie asa cum ar trebui sa fie, ma gandesc. 😊
Sunt destul de exagerate manifestarile sentimentelor - ma gandesc (si) la profesoara care "plangea" in restaurant ca sunt "asa copii buni". 😊 (am vazut tot "pe sarite", dar am citit rezumatul).
Zi frumoasa iti doresc, Rux! ❤️

(azi e aproape primavara aici, dar mai e destula zapada; noi am strans bradul in urma cu doua zile) 😊

Suzana spunea... [Raspunde]

Ce repede trec episoadele! Recunsc ca nu fac fata acestor evenimente! Dar imi place modul cum le comentezi si entuziasmul legat de ele.
Multumesc, draga Rux, pentru tot!
Un weekend minunat si inspirat. Pupicei!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana cam asta ar fi ideea generala in serial, nu? :P

Chiar sunt. Si totusi Torii, crede-ma este exagerata ponderat, adica sa poate si mai rau :))). Dar asta este o caracteristica a filmelor si serialelor de gen. E menita sa destinda admosfera si sa te amuze.. :)).
Vai... sper ca ai vazut secventa de la meditatie :)). Pe mine ma amuza de fiecare data cand o vad. Hahaha.

Iti multumesc mult. Acum am terminat de redactat textul pentru articolul de maine. Sper sa reusesc sa ajung si pe PV, nu de alta dar maine e zi in familie si parca vad ca se vor aglomera atatea, incat seara o sa pic la fel ca Tarou... :)).

Si la noi a fost cald. Am iesit cu Romeo (K) la balcon sa ne insorim putin. Adica sa ma vada si pe mine soarele.
Bradul nu l-am strans - si nici nu cred ca o voi face. Ar fi interesant sa il transform in proiecte... oricum trunchiul sigur se va alatura celorlalte doua din balcon ;)) [ din anii trecuti ]. Pfff ce tare ar fi fost daca insistam sa pastrez de-a lungul timpului si de la ceilalti brazi crengile si trunchiul. :)))). Cate proiecte as fi putut face :)).
Clar trebuie sa ma odihnesc putin :P.

Puuup

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana Chiar... prea repede. In general simt cumva timpul curgand prea repede. Deja este o diferenta fata de anii trecuti. Faceam atatea. Si chiar nu este ca si cum m-as fi lenevit sau ceva.
Ma bucur ca rezumatele sunt amuzante ;). M-am gandit sa le fac cat mai detaliate ca, in cazul in care vor disparea la un moment dat filmuletele, sa ramana macar povestea din ele, pe blog.

Cu drag - imbratisari si un weekend minunat si din partea mea <3
Pupici!!

Trimiteți un comentariu