Iata-ne ajunsi si la ultima intalnire din aceasta luna, de pe blog. In ultima perioada m-au incercat tot felul de trairi. Uneori m-am simtit entuziasmata si fericita ca pot imparti cu voi ceva special. Alteori m-am simtit foarte trista. Aveam senzatia ca pierd ceva special. Foarte special, doar al meu.
Mi se intampla de multe ori. Probabil ca deriva din faptul ca nu multa lume ma intelege. De fapt, cand eram mai mica si... nu se adunasera atatea, mi se parea chiar amuzant. Mai nimeni nu stia cum sunt de fapt. Acum, nu mi se mai pare atat de amuzant, mai ales ca mi s-au lipit atatea etichete false si unii s-au straduit sa ma faca sa par in anumite feluri, pentru a da ei bine, incat.. probabil am obosit. Uneori as vrea ca oamenii sa ma poata vedea asa cum sunt. Insa.. atunci cand le ofer posibilitatea, se incapataneaza sa vada tot ceea ce si-au creat ei ca fiind adevarul despre mine.
De ce am spus lucrurile astea? Sincer... am obosit. Am obosit de jocul acesta al mastilor si al .. superficialitatii. Al aparentelor. Poate ca este de "vina" si acest episod. Va spuneam la inceput... in fiecare dintre episoade, printre banalitati si exagerari menite sa starneasca rasul, printre maimutareli si prostiute.. se afla chestii ceva mai profunde. Uneori ascunse atat de bine, incat lumea poate trece pe langa acestea, fluierand. Sunt camuflate. Probabil tocmai pentru ca ma regasesc foarte bine cel putin in trei dintre personajele din serial, rezonez cu acesta - este ca si cand as avea revelatia unor lucruri pe care le uitasem, sau sunt pe cale sa le uit. Ceva ca un dus rece, ca un colac salvator.
In fine... sper sincer ca faptul ca am scris despre el sa ii fie cuiva de folos. Sa aduca macar un zambet. Chiar m-as bucura. :) Sunt fericita atunci cand ii vad pe cei din jurul meu bucurosi. Vreau sa fie bine, sanatosi... si sa zambeasca. Imi place sa fac tot felul de scenarii amuzante, de povesti simpatice si de jocuri interesante. Chiar daca lumea nu ma intelege mereu si, uneori nici cei dragi nu inteleg de ce creez anumite lucruri. As vrea sa ne jucam din nou, impreuna. Si visez la lucruri care unori par imposibile si neverosimile, pentru ca.. de ce nu? Dar asta nu inseamna ca nu stiu pe ce planeta traiesc. Daca aleg constient si responsabil sa copilaresc, o fac pentru ca am un motiv intemeiat. Si a copilari, nu este sinonim cu a fi infantil.
Dar, mai bine sa revenim la antepenultimul episod. Ma gandeam astazi, despre ce sa va povestesc atunci cand s-a terminat. Daca gasesc disponibil pe undeva, online, ma gandeam ca ar fi interesant, dupa ce ne vom lua ramas bun de la Yamada si prietenii sai, sa va povestesc despre un film in care ii vom revedea pe Mimura, Torii si profesorul de sport, intr-o alta ipostaza. Dar pana atunci, dōzo (poftiti):
Rezumat:
Pe cand se pregatesc sa plece la scoala sau gradinita, cei mici ii cer bani lui Tarou pentru pranz. Se aseaza toti in rand si se amuza ca de fiecare data. Odata cu inceputul scolii, cresc insa si cheltuielile.
La liceu, elevii completeaza chestionarele in care isi exprima optiunile pentru ceea ce isi doresc sa faca in continuare - au trei alegeri. Tarou completeaza la toate trei "angajare". Mimura citeste ce scrisese Tarou, dar cand acesta il intreaba daca s-a intamplat ceva, ii raspunde simplu: nimic.
Profesoara Torii discuta cu directorul despre faptul ca Tarou tot nu intentioneaza sa isi continue studiile. Acesta ii spune ca probabil ca baiatul alege ceea ce crede el ca il face fericit. Profesoara ii arata rezultatele la invatatura - pentru prima data Tarou obtine 900 de puncte si Mimura il urmeaza cu 898. Desi la inceput directorul da de inteles ca intentioneaza sa priveasca de pe margine ce alegeri va face fiecare elev, in cele din urma ii spune profesoarei ca ... poate este cazul sa ajute putin planta, in procesul de crestere - adica pe Tarou. Chiar atunci isi face aparitia Mimura, care fusese chemat de director, care ii invita sa se aseze. Apoi il intreaba pe Mimura daca ii plac jocurile si daca vrea sa joace un joc, in care este implicat si Yamada. Profesoara pare confuza, dar Mimura pare interesat. Directorul amesteca o mana de carti de joc si le aseaza jos pe masa, invitandu-l pe Mimura si pe Torii sa aleaga cate una. Apoi alege si el una. Jocul este urmatorul: care dintre cei trei va reusi primul sa il faca pe Yamada sa gaseasca dorinta de a isi continua studiile.
Profesoara se revolta, dar Mimura gaseste acest lucru interesant, asa ca dupa ce lasa jos cartea, da startul jocului si pleaca. Directorul ii spune profesoarei sa nu isi faca griji, caci totul va fi bine, si intoarce cartea pe care o alesese Mimura: un as de inima neagra. Profesoara alesese un joker :))))).
In drum spre clasa, Mimura se intalneste cu profesorul de sport. Il saluta ca la templu si acesta raspunde la fel (moment amuzant - stiu ca este ciudat sa explici momente amuzante, dar ca nota, in astfel de seriale exista tot felul de astfel de momente amuzante, sau exagerari, tocmai pentru ca serialele sunt concepute ca sa ne faca sa si radem :P - mie imi place genul acesta de umor... ma amuza grozav; desi unele exagerari ar putea lipsi, ce e drept, totusi... au ele rolul lor).
Pe cand Tarou se pregateste sa plece acasa, Mimura se gandeste la ceva. Cand Tarou il saluta, Mimura vrea sa stie ce program are Tarou si acesta raspunde: cumparaturi pentru familie, pragatiri si un serviciu cu jumatate de norma noaptea. Mimura se preface ca trebuie sa plece si il face curios pe Tarou, apoi il aminteste pe Nagahara - fost elev al liceului, cercetator in biotehnologie acum. Ii spune ca merge sa il viziteze pe acesta la laborator, dar daca Tarou are alte treburi de facut, nu prea se poate face nimic. In plus, Mimura adauga ca se pare ca, pe langa faptul ca va afla cum se poate imbunatati productia, au si o gradina acolo - asa ca daca va primi legume si fructe, i le va aduce lui Tarou. Acesta este total dezorientat, fiind tentat de tot ce auzise. Si, in loc sa plece la cumparaturi, i se alatura lui Mimura, macar pentru putin timp.
Eh si iata-l pe Sugiura intrebandu-se daca este sau nu indragosit. (ca idee, la ei sunt cu totul altfel privite probleme de genul asta... cu totul altfel)
La universitatea Jounan totul este fascinant pentru Tarou. Se pare ca Mimura isi joaca bine cartea. Discutand cu Nagahara, ii dezvaluie lui Tarou tot mai multe amanunte "tentante", probabil cel mai interesant fiind faptul ca universitatea avea un teren vast pe care putea cultiva gratis fructe si legume. In acest moment, Nagahara se ocupa cu strugurii si ii prezinta mai multe sortimente. Il intreaba pe Tarou daca nu isi doreste sa guste. Acesta este foarte entuziasmat si intreaba daca chiar este posibil. Nahagara ii raspunde ca este foarte important in studiul lor sa fie testate produsele.
Tarou gusta fiecare strugure, amuzandu-l pe Mimura, care il compara cu gospodinele care fac cumparaturi la magazin. Incantat de gustul strugurilor, Tarou este intrebat de Mimura daca nu si-ar dori sa creeze si el asa ceva. Tarou raspunde afirmativ si Mimura este sigur de succesul misiunii lui. Dar chiar atunci Tarou se pregateste sa plece, afirmand ca specialitatea lui este mai mult mancatul.
Dupa ce multumeste pentru masa (tratatie), Tarou isi ia la revedere de la Mimura si Nagahara, lasandu-i interzisi. Inainte sa plece insa, Nagahara ii da cercetarile facute pentru urmatoarea prezentare, ca sa se uite pe ele. Il invita sa i se mai alature cand va mai avea timp, iar Tarou multumeste din nou si se retrage. Nagahara ii spune lui Mimura ca a aflat de la director ce incerca cei trei sa faca, motiv pentru care a decis sa ii dea respectivele cercetari, pentru ca poate ca ii trezeste in sfarsit interesul.
Pe cand mergea pe strada de parca ar fi fost beat (lol) Sugiura il vede pe Tarou, alaturi de fratii mai mici, pe cand era la cumparaturi, imbracat in sortul de casa. Si sufera un fel de soc . lol
Seara, Tarou se uita pe studiul pe care i-l daduse Nagahara si face anumite insemnari. La un moment dat se aud zgomote de afara. Tarou spune ca nu au nimic de furat, fiind saraci. Dar mama sa simte ca era vorba de altceva. Ghiciti cine a venit.... tatal. In caz ca i-ati simtit lipsa.
Si iata a doua zi toata familia impreuna la masa, bucurandu-se de o portie de cartofi prajiti. Tatal revenise sa ii dea unei prietene un tablou cadou, asa cum ii promisese. Cei mici il intreaba daca apoi va pleca din nou. Acesta ii intreaba ce parere au daca va sta mai un timp cu ei si toata lumea este fericita. Apoi are loc un dialog amuzant in care (folosind anumiti termeni si o anumita exprimare) tatal si fiul cel mare fac glume despre faptul ca Tarou avea mereu grija ca lucrurile sa fie ok pentru toti.
La scoala, Sugiura ii spune lui Masami ca Yamada este sarac. Biata Takako este luata prin surprindere si scapa lucrurile pentru scoala pe jos. Masami spune ca acest lucru este imposibil, mai mult adauga ca telul numarul 1 al lui Takako este sa se marite cu cineva bogat (tama no koshi - va mai amintiti, da?). Takako evident ii canta in struna, in timp ce mai toti colegii se aduna in jurul lor. Sugiura incepe sa fie atacat de celelalte fete. Tocmai atunci intra si Mimura in clasa. Sugiura il intreaba daca stie ceva despre Tarou. Mai precis despre faptul ca acesta este saract. Mimura raspunde : "Doar acum ai realizat asta?" Si continua: " Asa este, l-am vizitat. Sta intr-o casa de lemn din 1945 de tipul baracilor din perioada Sengoku, cu familia sa, compusa din opt membrii". Takako este disperata. Mimura continua adaugand ca Tarou se angajeaza cu jumatate de norma, se ocupa de gradina casei sale unde cultiva legume si desigur, nu uita sa mentioneze regulamentul care precizeaza sa "nu imprumuti bani". Auzind acest lucru din urma, toata lumea rade si Masami ajunge la concluzia ca Mimura spune glume cu un aer atat de serios, incat toti au fost socati. Mimura o priveste pe Takako, care pare sa isi fi revenit, acum ce toti rad si "pericolul" a trecut.
Parintii lui Tarou au iesit la intalnire - trecuse ceva timp de cand s-au plimbat tinandu-se de mana. In timp ce beau suc, vorbesc despre Tarou. Tatal este de parere ca poate Tarou nu a gasit ceva care sa ii treazesca interesul pentru a isi continua studiile la colegiu. Mama constata ca fiul lor cel mare nu prea vorbeste despre probleme lui. Cei doi sunt de acord sa il lase pe Tarou sa aleaga singur.
Tarou se uita la microscopul performant din laborator. Mimura il intreaba daca nu s-a gandit sa studieze asa ceva la colegiu. Tarou nu le da nicio sansa nici lui Mimura si nici lui Nagahara, care vor sa ii vorbeasca despre studiile viitoare. Ii inmaneaza lui Nagahara cercetarile pe care acesta i le daduse si pe care le citise intr-o singura zi. Atat Nagahara cat si Mimura sunt uimiti. Tarou recunoaste ca nu s-a putut opri din citi - fiind foarte interesant. In plus, a scris si el un fel de eseu/studiu pornind de la acele date. Nagahara il intreaba daca are respectiva lucrare la el si Tarou i-o arata. Nagahara intreaba daca o poate imprumuta si Tarou i-o da. Oricum acasa la el ar fi ajuns ca material de joaca pentru cei mici.
In timp ce Nagahara se uita pe notite vadit impresionat, Tarou pleaca cerandu-si scuze. Nu poate merge nici la plantatie asa ca trimite pe Mimura in locul lui. Cand acesta il intreaba ce s-a intamplat (e cam ciudat ca Tarou sa renunte la asa ceva) afla ca acesta are un nou serviciu part-time, pentru ca venise tatal lui acasa.
Desi il intelege pe colegul sau, Mimura este dezarmat. Nagahara se uita pe lucrarea lui Tarou si hotaraste ca trebuie sa faca ceva, altfel un potential urias risca sa se piarda. Nu se mai poate baza doar pe profesoara Torii. Nici nu ii pronunta bine numele, ca aceasta se si simte vizata... creand iar un moment comic, alaturi de profesorul de sport.
Sugiura il zareste pe Tarou si se hotaraste sa il urmareasca. In tot acest timp, parintii lui Tarou ajung la o resendinta luxoasa, unde tatal acestuia avea de adus tabloul promis. Casa ii apartinea lui Ume. Usile automate se deschid si Kazuo si Ayako sunt intampinati de Ume, o doamna foarte simpatica, colectionara a tablourilor ce ii redau tineretea, purtand-o in calatorii colorate.
Seara, Tarou este in continuare urmarit de Sugiura. La un moment dat, acesta il pierde din priviri, pentru a-l zari apoi iesind spatele unui magazin, pentru a arunca gunoiul. Ce poate sa insemne asta?
Ume le marturiseste oaspetilor ca, privind tablourile, isi doreste sa locuiasca in acele locuri. Asa ca a decis sa se mute intr-o vila in Dubai. Jumatate din angajatii ei se afla deja acolo, insa e cam periculos sa lase casa de aici asa. Tatal lui Tarou o aproba, in timp ce mananca o prajitura. Vazand ca Ume il priveste, o intreaba la ce s-a gandit. Ea ii spune ca daca cineva ar putea locui in absenta ei in aceasta casa, i-ar fi de mare ajutor. Cu alte cuvinte, ar fi foarte fericita daca familia Yamada ar locui in casa ei. Cei doi parinti sunt foarte fericiti si ii multumesc pentru oferta generoasa facuta, pe care o accepta. Ajuns acasa, Tarou afla vestea si este uimit. Cei mici sunt incantati peste masura, in timp ce se delecteaza cu cele mai rafinate prajituri (vreau si eu). Tarou nu prea intelege ce s-a intamplat. Tatal ii spune ca totul a fost simplu: i s-a oferit si a acceptat. Tarou insa nu poate intelege asta. Tatal sau insa ii spune ca exista astfel de lucruri si ca se pare ca lui ii este predestinat sa intalneasca tot felul de astfel de oportunitati. Tarou ii spune ca el nu crede ca exista asa ceva. Dar tatal sau raspunde ca fericirea nu este mereu ceva pentru care sa trebuiasca sa lucrezi din greu. Este ca si cand ploua cu banuti din cer, pe care este bine sa ii iei, inainte ca acestia sa dispara. Tatal se duce spre Tarou si ii spune ca poata lua decizia ce sa faca, asa cum a facut si pana acum, cat a avut grija de familie.
A doua zi, la liceu se reia discutia despre Tarou si faptul ca este sarac, Sugiura povestindu-i lui Masami ce vazuse. Takako ii urmareste cu sufletul la gura. Colegele nu il cred insa si il pun la zid, reprosandu-i ca vrea sa atraga atentia mintind, la fel ca baietelul care striga lupul. El insa continua sa spuna ca l-a vazut pe Tarou lucrand la un magazin de ramen. Masami il intreaba de ce crede ca ar lucra Tarou si Sugiura raspunde ca, probabil, pentru ca este sarac. Nimeni nu il crede. Takako se gandeste sa ii vina in ajutor lui Tarou si reinvie povestea ei cu printul unei tari indepartate care, pentru a intelege modul de trai al oamenilor obisnuiti, se angajeaza si face o paralela cu aristocratii Toyoma care se deghizau in oameni obisnuiti. Fericita ca ipoteza ei va salva situatia, Takako este trezita din visare de catre Masami, care o readuce cu picioarele pe pamant, spunandu-i ca acest lucru, oricum l-ai privi, este imposibil.
Tocmai atunci un coleg se gandeste ca poate ca tatal lui Tarou a dat faliment si au saracit. Toti par a fi convinsi de aceasta posibilitate. Fetele insa il apara pe Tarou, facandu-i pe baieti invidiosi. Se formeaza doua tabere, dar Sugiura este cel care este invinuit de ambele tabere ca ar fi cel care a provocat tot, din invidie. Acesta spune ca nu este invidios pe Yamada, pentru ca ... il iubeste. POF!
Tarou vorbeste cu Mimura despre perspectiva de a se muta la casa noua. Se intreaba daca chiar e ceva bun. Oare toti vor fi fericiti cu aceasta schimbare? Dar Mimura il intreaba care este cel mai important lucru pentru el.
Seara,, Tarou strange lucrurile, in timp ce cei mici deseneaza cum cred ca va arata casa si vorbesc despre aceasta cu entuziasm: cum arata baia, cate camere sunt. Mama i se alatura si ii spune ca este fericita cand ii vede pe cei mici fericiti. Cei mici ii arata lui Tarou cum si-au imaginat ca este casa. Privindu-i pe toti, Tarou se gandeste la intrebarea pe care i-o adresase mai devreme Mimura. Apoi se uita in jurul lui, la casa in care traiau. Tatal sau il priveste la randul lui.
In timp ce Tarou se uita la semnele facute pe barna de la prispa casei, semne ce aratau etapele de crestere ale copiilor Yamada, in casa are loc un mic concurs - cine ajunge primul in pat. Tarou priveste gradina si plantutele ce isi luasera avant. Tatal sau i se alatura in gradina. Tarou ii spune ca este sigur ca... si ne lasa in suspans.
Takakao are impresia ca traieste intr-un cosmar in care toti colegii vorbesc despre falimentul tatalui lui Tarou. Pana si pe internet s-a scurs informatia, intrand la legendele orasului. Iar barfele si nascocirile se inmultesc. Takako pare a fi cu totul inconjurata de aceste vorbe, apasand-o din toate directile, in timp ce Mimura priveste linistit, asezat pe un pervaz.
Pe culoar, profesorul de sport ii spune lui Torii ca in legendele orasului, un site foarte popular printre elevi atunci, circula zvonul amuzant ca Yamada Tarou este de fapt foarte sarac. Se pare ca si aceasta este foarte afectata (la fel ca Takako) de veste si pleaca in fuga.
Sugiura este pus la zid de colege, nemultumite ca datorita minciunilor lui s-a creat o asemenea nebunie. Ii spun acestuia ca trebuie sa isi asume raspunderea. El spune ca va rezolva problema, mergand la Yamada acasa. Takako si profesoara, fiecare la cate o intrare in clasa se sperie cand aud planul si se indreapta catre Mimura, respectiv catre director.
Mimura ii spune lui Takako ceva la care se pare ca ea nici nu s-a gandit si anume faptul ca poate ca Tarou nici macar nu se ascundea ca e sarac. Directorul, la randul lui, o intreaba pe profesoara cine va avea probleme sau o problema cu faptul ca va fi demascat.
Mimura o intreaba pe Takako ce a crezut atunci cand a stiut ca Tarou e sarac? L-a urat? Ea spune ca nu. Atunci el ii spune ca totul va fi ok.
Directorul ii spune profesoarei ca Yamada nu va schimba nimic la el, odata ce i se va afla "secretul". Daca se va schimba ceva, atunci vor fi elevii din jurul sau. Directorul continua spunand ca intr-un fel, numarul elevilor care provin din familii instarite a crescut in scoala lor. Oare cum se vor schimba, ce vor simti acestia, sa il vada pe Yamada care li se alatura cu vitalitatea puternica a unei ridichi umile (lol)? Este un lucru pe care simpaticul director care foloseste alegorii cu vegetale, ar vrea sa il afle.
Odata ce orele se termina, Tarou porneste spre casa, iar colegii lui il urmaresc. Mimura pare a fi amuzat de situatie, gandindu-se ca vor avea de vazut ceva interesant. Porneste alaturi de Takako pe urmele lor. Tarou se opreste langa toneta cu kebab. Apoi isi continua drumul, urmat de colegii curiosi. In cele din urma se opreste, toti ceilalti urmandu-i exemplu. Si iata-ne in fata proprietatii unde familia lui primise dreptul de a locui. Portile se deschid automat si Yamada intra. Toti colegii sunt impresionati. In sfarsit ajung si Takako si Mimura. Takako vrea sa stie ce se intampla. Mimura ii spune ca este noua casa a lui Tarou, oferita familiei lui de catre o cunostinta. Takako este incantata ca Tarou a devenit un print. In acimb Mimura, nu pare prea incantat - tot entuziasmul i-a disparut.
Tarou este intampinat de o gramada de angajati care se ocupau de casa si care i se adreseaza respectuos. Acesta raspunde la salut, in modul sau obisnuit. Sefa personalului ii ia geanta si il conduce, in timp ce Tarou se uita uimit in jur. Parintii sai il striga, aparand a balconul de la etaj, imbracati foarte elegant. Toata familia primise haine in dar de la Ume. Isi fac aparitia si fratii lui, imbracati foarte elegant si dragalas. Toti sunt incantati si il trag dupa ei ca sa vada cum este casa.
Takako ii spune lui Mimura ca probabil ca el stia despre acest lucru si de aceea nu i-a oprit pe ceilalti colegi. Takuya ii raspunde ca nu stia si, cu un zambet trist, pleaca. Takako in schimb este foarte entuziasmata.
Tarou ajunge in camera lui, cu vedere la piscina, etaj(e) si pat cu baldachin. Isi reaminteste intrebarea lui Mimura, referitoare la cel mai important lucru. Takuya se duce la casa veche a lui Tarou, in timp ce colegul sau se intreaba daca ai lui vor fi fericiti obtinand totul atat de usor. Imbracat in hainele noi, Tarou priveste luciul apei piscinei, in timp ce Mimura priveste casa cea veche, cufundata in intuneric.
Iar noi ne revedem in primul weekend din februarie, pentru a urmari si (re)descoperi ultimele doua episoade.
________
Nota:
Veti putea gasi toarte episoadele stranse la un loc, in articolul sursa.
2 comments :
Lui Tarou nu-i pasa ca e sarac si nu-i pasa ce cred altii despre el - isi vede de calea lui, de ceea ce crede ca e important pentru el si familia lui.
Mi-e destul de greu sa-i vad pe cei mai multi adultii din acest film parand mai tineri cu 2-3 ani decat elevii. 😊 Parintii lui Tarou (mai ales tatal) imi par cu prea putin mai varstnici decat Tarou, ceea ce, intr-un fel, imi blocheaza neuronul, oricat de mult imi spun ca nu asta e ideea filmului.
Practic, nu putem cunoaste niciodata un om asa cum chiar este el - poate pentru ca suntem "in mai multe feluri" in diferite circumstante - nu inseamna ca purtam masti, ci chiar asa suntem in acele momente. Mimura, probabil, crede ca Tarou se va schimba acum, cand a dat de bogatie... Ma gandesc ca singura schimbare va fi ca va alege sa-si continue studiile.
Foarte adevarat: a copilari nu inseamna a fi infantil! 😊 Lasa lumea sa vorbeasca si fa ceea crezi ca e important pentru tine. Cat timp nu suntem dependenti de altii pentru strictul necesar consider ca nu trebuie sa ne facem probleme si putem copilari cat vrem. 😊
Duminica frumoasa iti doresc, cu drag! ❤️ Pupici! (si pentru botic) ❤️
@Diana asa este, pe el il intereseaza doar ca cei dragi lui sa fie bine.
Exista o explicatie simpla, apropo de varsta. Intre 16 si 30 de ani, japonezii arata cam ageless, fara varsta. Asta unu la mana. De ex Mimura si Tarou aveau cam 16 ani in film. In realitate aveau... stai sa calculez - unul 25 si altul 24 (suntem cam de-o varsta, de aia stiu). Profesoara Torii avea tot 25 ca idee. Doar Takako era mai mica adica avea 18 ani.
Insa nu le-ai fi dat.
Acum stai sa vad cat avea tatal.. 36. Deci diferenta era de 12 ani intre Tarou si Tatal lui (intre actori de fapt, haha). Bun tipul oricum arata asa un pic extravagant, dar cred ca asta a fost si ideea. Stii sa apara asa detasat, foarte tanar si luminos, ca un artist extravagant, fata de Tarou, care e maturizat de munca si responsabilitate.
Hmm.. uite la posibilitatea asta nu ma gandisem, referitor la Mimura. Dar da, probabil ca ar fi o alegere foarte logica. Oamenii cand dau de bani, se schimba. Unii. :D
Ai dreptate! La inceput, singurul motiv pentru care doream ca lumea sa stie adevarul in ceea ce ma priveste, era generat de faptul ca anumite persoane au profitat de faptul ca nu imi place sa ma cert si am bun simt si mi-au creat o imagine total falsa, in principiu pentru a da ei bine. Au luat bunatatea drept prostie si cand lucrurile astea te afecteaza direct, iti distrug munca de ani de zile, atunci este destul de dureros.
Dar, asta toata treaba asta paleste atunci and viata iti poate fi pusa in pericol. Pentru mine este vital practic ca lumea sa ma vada pe mine, nu imaginea pe care si-au creaat-o, proiectiile propriilor fantasme.
Sa copilarim este esential as zice. Face parte din noi. Nu avem de ce sa aruncam partea cea mai importanta a noastra la gunoi. Asta ne afecteaza in timp grav - cei mai mari inventatori, copilaresc. :)
Multumim mult!!! Sunt inconjurata de cabluri. Incerc sa fac backupul si sa golesc laptopul. :))))))))
Pupam si noi cu mult drag :)
Trimiteți un comentariu