miercuri, 29 noiembrie 2017

Miercurea fara cuvinte " Noiembrie, ultimul bal. "


Episodul 156 de la Miercurea fara cuvinte, gazduita de Calin Hera. Joc de imagini, initiat de Carmen.
"Pregatiri de ultimul Bal" - Dodo 22 iunie 2017.
Labuta Inimoasa - Dodo 10 iunie 2017.
Ultimul Bal - Dodo cu hainuta de SuperErou 23 iunie 2017. 

Multumesc pentru temele minunate din luna Noiembrie - luna lui. 💕!!

18 comments :

Călin Hera spunea... [Raspunde]

Bal pufos. Un gând frumos. Și pe față. Și pe dos.
Happy WW!

Suzana spunea... [Raspunde]

Ce frumos dormeai cu Dodo, pufosul preferat!
Pretioase amintiri!
Happy WW, draga Rux! Imbratisari! <3

Zina spunea... [Raspunde]

Pozele astea nu par a fi pregătiri pentru bal... Mă cam pun pe gânduri...

Happy WW, Rux!

Ella spunea... [Raspunde]

Triste ... pregatiri! Imi pare rau!
pupici!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Călin Hera si pentru totdeauna :)
Multumesc mult, happy WW!! :)

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana Miu :) Da - chiar ma gandeam, cat de norocoasa sunt sa am atatea amintiri minunate <3.
Happy WW cu mult drag :*

copilarim spunea... [Raspunde]

@Zina Ehhh dar cam asta era erau... in prima ne pregateam de "ultimul bal"... si in ultima era chiar ultimul bal.. ultima poza in brate.. de-astea :)
Pupici cu drag si happy WW!!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Ella cand implica despartiri asa sunt deobicei. Macar am fost impreuna pana in ultima clipa. Si... intr-un fel chiar si dupa aceea.
Pupici cu drag :*!!

Zina spunea... [Raspunde]

Acum sunt sigură că am înțeles... Când s-a întâmplat?
Am trecut prin asta. :(

copilarim spunea... [Raspunde]

@Zina pe 23 noiembrie s-au facut 5 luni... deja. Pe 21 noiembrie trebuia sa sarbatorim 5 ani impreuna...
Pupici cu drag!!

Diana spunea... [Raspunde]

Ultima imbratisare.
Amintirile ne fac sa zambim mai trist sau mai vesel, ne fac sa lacrimam cu melancolie si dor - sunt nepretuite. Dragul Dodolici... <3
Iti doresc, cu drag, zi frumoasa. :)

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana multumesc mult de tot :)
Cu dorul asta ma descurc mai greu. Țestoasele mă privesc un pic cam circumspect cand ma apropii... ceva de genul
”asta pesemne iar vrea sa e ia la scarpinat... ca pe catei”. ca asa le faceam pana sa vina Dodo in viata noastra. Sunt cu un an mai mari. Hahaha.
Doar ca acum sunt cam muscacioase si trebuie sa gasesc o modalitate sa le mai scot la plimbare din acvariu...

Imbratisari cu drag :*

Alex spunea... [Raspunde]

Mă pregăteam să scriu ceva vesel, când, uitându-mă peste celelalte comentarii, am înțeles ceva tare trist... Of, despărțirile astea, atât de dureroase. Îmi pare tare rău pentru pierderea suferită. Ființele astea minunate, se lipesc atât de puternic de inima noastră, de nu mai putem fără ei!

Zinaida Strinu spunea... [Raspunde]

@copilarim

Acum îmi dau seama câte gafe am făcut, trimițându-vă salutări la amândoi. Îmi pare rău și te rog să mă scuzi!

Poteci de dor spunea... [Raspunde]

Tristă pregătirea asta dar... rămâne amintirea vie.
Să ai o zi frumoasă!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Alex da, dragutul meu a plecat. Mi-a ramas o cutie cu zulufi, de la ultima tunsoare si un dintisor cu poveste. Plus hainute si multe multe amintiri.
In rest.. prea multa liniste. E insa totul e "impregnat" (pun ghilimele pentru ca nu vreau sa se inteleaga gresit - Dodo nu mirosea) de el. Pe unde te sucesti te invartesti ai senzatia ca trebuie sa apara.

Acum ca sa ne amuzam. Noroc cu vecinii ca au nu stiu ce aparat care are un huruit enervant, si ca un fel de vibratie de efectiv te innebuneste. Ori o aeroterma, ori ceva cu turbina...

Imbratisari cu drag :*!!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Zinaida Strinu In niciun caz. El va fi mereu aici - mereu mereu si sunt sigura ca s-ar bucura sa nu il iutam si sa ii pastram amintirea vie.
In plus e mereu cu mine - nu ma despart de el niciodata.
Asa ca din contra, nu am de ce sa va scuz ci sa multumesc din suflet :*.
Si imbratisez cu drag :*

copilarim spunea... [Raspunde]

@Poteci de dor multumesc mult. da - amintirile suntem noi pana la urma. ne formeaza putin cate putin. ca si cand ne-am sculpta singuri dintr-un trunchi... uneori mai gresim, lovim mai adanc, sau ciobim... dar asta ne face unici.
Desi fotografia in care il tin in brate e ultima noastra fotografie de gen( Chiar ultima - caci apoi l-am pus in casuta mica... ) eu mai am multe fotografii cu el frumoase pe care nu am apucat sa le public (cine isi imagina ca...) asa ca ne vom intalni cu cretul in continuare pe blog :P
Pupici!!

Trimiteți un comentariu