Capitolul 8. Cu ștampilă la purtător.

..... ”pac”. Un zgomot scurt pune capăt liniștii preț doar de o clipă. Pe prima pagină a cărții iși face apariția, mirosind a tuș proaspăt, un chenar în formă de dreptunghi (cu marginile rotunjite) ce cuprinde între cele patru laturi un strop de... ”mine”:

Linia 1: Nume ... Prenume
Linia 2: Numele proiectului de suflet
Linia 3: Adresa de contact
Linia 4: Adresa site-ului
În stânga, recreat fidel desenului creat de mine, conturul avatarului ce mă reprezintă în activitate.

Ștampila și-a lăsat amprenta pe albul hârtiei, ca un sărut ce-mbujorează obrazul surprins de apăsarea buzelor, în fugă.

Și iată! Cartea cea nouă pe care tocmai a adus-o curierul, a căpătat acum o identitate, aparține unei familii generoase ce poartă pe prima pagină, cu mândrie, ca pe un fel de blazon din vremurile de demult, însemnul lăsat de ștampilă. Abia acum a devenit cu adevărat a mea - și un zâmbet copilăresc mi se ivește pe față în timp ce așez bucuroasă cartea pe raftul bibliotecii însorite, sub razele ce anunță amurgul unei seri de toamnă.

Micuța mea ștampilă personalizată vișinie se strecoară la loc în cutia ei, așteptând cuminte o nouă întâlnire cu hârtia. Și nu are foarte mult de așteptat! Îmi seamănă și este foarte activă. La fel este și sora ei mai mare - un Printer, cea care însoțește Provocările Verzi în  aventura lor creativă. Nu este orice fel de printer! Este un model prietenos cu mediul, la fel ca și proiectul pentru care s-a.. născut, ca să spun așa.

Cele două ştampile ale mele se întâlnesc uneori cu ale părinților mei. Își povestesc peripețiile în timp ce ascultă fascinate cum suratele lor validează zi de zi rețete și alte documente importante. Și cât de obosite par uneori acestea din urmă! Cât și-ar mai dori să zburde și ele, din când în când, și pe alt fel de hârtii, să mai lase din responsabilități deoparte și să poposească pentru o clipă pe prima filă dintr-o carte, fie ea și de specialitate, de exemplu. Când rar, ce e drept, se întâmplă să le surprind sărbătorind - știți, ștampilele noastre sunt din aceeași familie, una destul de mare și fericită,  Colop  se numește - știu sigur că una dintre ele a avut parte de o zi extraordinară. Sau că cele două ”specialiste” sunt într-o scurtă vacanță. Să vedeți ce fericire este pe capul lor în week-end. Sau când le sunt schimbate tușierele. Ohooo!!


... ”pac” !! Ștampila mea de buzunar este o mare răsfățată. Pe lângă ”botezul” cărților, este și mesager, aterizând foarte des pe semnele de carte pe care le ofer în dar. Uneori se oprește pe pliculetele origami în care se ascunde câte o bucurie pregătită de plecare, ca un fel de timbru instant. Alteori, personalizează mesaje sau însoțește diferite creații oferite ca premii la provocările noastre creative.
Activitatea sa preferată este însă aceasta: însuflețește cărți de vizită. De fapt, cred că aceasta este și activitatea ei de bază. Atunci când am personalizat textul ce urma să apară pe ea și am ales imaginea care însoțește textul exact la acest lucru m-am gândit: micuța ștampilă de buzunar va deveni chiar cartea mea de vizită. Și așa am ajuns eu cu... ștampilă la purtător.

Un singur lucru nu poate face. Deși sunt sigură că și-ar dori foarte mult să mă ajute și în această activitate! Să mă ajute să îmi ordonez activitatea în agendă. Mi-a sugerat în câteva dăți să îi iau o surată.... o datieră. Recunosc că, atunci când mi-o imaginez așezată pe noptieră, gata de ordonat și ”ștampilat”, parcă în vârtejul de idei ce se aștern asemenea frunzelor de toamnă pline de culori și care mai de care mai ispititoare, începe să se facă ordine. Datele apar citeț în agendă, ideile își iau locul ca elevii în băncile din sala de curs și odată totul clarificat și ordonat, datiera mea își face de cap, alături de suratele sale despre care v-am povestit mai devreme.

Pe când ștampilele dansează pe tot felul de etichete colorate gata să fie lipite pe cutiuțe pline cu materiale de creație, datiera se va delecta cu etichetarea borcănașelor pline cu bunătăți pregătite pentru zilele reci de iarnă (doar nu credeați că, odată  intrată  în atelierul de creație,  uit cu totul de cămara mea cea magică)?

Și uite așa, cu mic cu mare, ștampilele țopăie vesele și mă însoțesc în călătoria creativă, fiind deopotrivă practice și distractive.

La multi ani dulci ca tine, Micul N!!

Micul meu N, la multi ani dulci si scumpi si frumosi ca tine. Sa fii sanatos si iubit mereu! Tutuc te iubeste mult si abia asteapta sa vii la ea sa iti faca iepurasi sa mancam impreuna.

Pupici cu drag si dooooor,

Ucucu tau.

Cum a fost la SuperBlog Spring 2017

Buna :) !

Daca saptamana trecuta v-am povestit despre premiile pe care le-am castigat, astazi revin cu impresii de la editia din primavara a SuperBlogului. :)
Am reusit performanta (ok am avut NOROC, pentru ca uneori aici e vorba doar despre noroc, nu si despre talent si nu trebuie sa ma credeti pe mine va pot spune suficient de multi participanti ce invart cuvintele pe degete) sa nu pic sub 80 (chiar sub 82). Dar si performanta sa iau note slabe cand am povestit despre limbi straine si calatorii (common!!!! 😲).

🍎#01 Kōhī?
Am inceput cu o .. cafea (😭 si ceva inspiratie de la Japonia) si mi-a fost taiat zen-ul de .. sub picioare cand am vazut punctajul. Ah si c mi-a placut si ideea si desenul si tot. Mai putin cafeaua. Nu aia in mod special in general, nu ne mai intelegem de ceva vreme.
Next!
🍏#02 Pripp caută prieteni Pufffoși
O alta idee super smart (as zice eu) s-a branzit la propriu. Ma gandeam ca ar fi fun sa se adune toti plusatii ce insoteau produsul respectiv (pe care il testase si buni cu un an in urma, asa sunt eu smechera am testari.. haha). De suparare si cand au vazut punctajul au plecat toti care unde a vazut. Cu ochii. Ca de-aia aveau ochii mari.
🍎#03 Amintiri cu Farmec
Cum este sa povestesti de iarna vara si sa ... castigi? Bineee! Am depanat amintiri si am castigat si un premiu (pe care l-am daruitt lui Rha care se bucura deja de el, din plin).
🍏#04 Cum putem învăța limba engleză, zâmbind.
Amintirile cu limbi straine m-au trezit la realitate, mai ca au dat cu mine de pamant. Culmea e ca se cereau amintiri. Mai stiti piesa aia de la 3SE? Ar trebui tradusa... zambind. :)))
Culmea numarul doi este ca am castigat un premiu la proba doar pentru ca am participat. Si culmea numarul trei este ca inca nu am reusit sa ma bucur de timp. Dar mai am timp. Pana la anu'! 🎅
🍎#05 Episodul în care am construit o Franciză.
O alta proba in care m-a chinuit rau talentul - la aflarea punctajului. Dupa ce am creat un joc despre cum poti crea o Franciza [ in care am pus trup si suflet  si alte amintiri ] am ramas cu ...  era sa zic buza umflata.
🍏 #06 Agentul „Certificat Energetic” și căsuța dintre blocuri
Unul dintre articolele mele de suflet mi-a adus un punctaj bunicel. Totusi eu il visam pe podium. Macar asa un bronz. Inca mai am destul de clar in minte filmul povestii. 🎥 Motor... Agentul aflat in misiune .. in drumul sau spre casuta cu instalatie infundata. Ok! Next!!
🍎#07 Secretul unei traduceri fără cusur.
Iar limbi straine (ca doar e domeniul meu nu?). Pur si simplu aici reusesc deloc sa conving juriul. Si sunt si serioasa, si am si idei bune... Pf! Dar a fost ok.. nu am picat prea mult. Cred.
🍏#08 Jurnal de mini vacanță
Nu le-a placut jurnalul. Punct. Eu asa scriu la mare in jurnal. Intai mai mult, apoi mai putin, apoi si mai putin. Ca deh... mare, apa, aer... plimbare. In hotel (atunci cand merg la hotel oriunde as merge) ma intereseaza sa pot dormi. Si cam atat. Deh...
Oricum nu am avut ocazia sa merg la Gala - desi mi-as fi dorit. :(
🍎#09 Următorul pas
Mama si ce idee geniala... 🏆 si ce filmulet potrivit si ce ... si ce... Si ce ma mai chinui eu sa scriu la probele cu credite... 😥.
🍏#10 O zi ștrumpfească
Si dai si cauta strumfii prin toata casa. Si chinuie-te si scrie strumpfi ca nah asa se doreste. [ Sunt strumfi da? Fara "P"! ]. Si toata lumea se amuza si ... ce punctaj mic.
🍎 #11 Drumul spre Casă
In care am visat cum mi-as putea construi eu casa.... daca si daca si daca si daca. Nu stiu de ce dar nu prea mi-a placut proba - pur si simplu am simtit o rigididate in cerinta care nu mergea deloc cu elasticitatea creativa.
🍏#12 Hamacul, plasa și un împrumut salvator
Povestea asta (inspirata si ea din realitate, desigur) chiar mi-a placut. M-am distrat de una singura pe masura ce scriam amintindu-mi intamplari de demult care au stat la baza povestii. Dar se pare ca m-am ales cu plasa.
🍎#13 Visând la o Vacanță Specială
De data asta am incercat sa scriu despre o vacanta in Romania.
Ca deobicei m-am luat la tranta cu site-ul respectiv si cam atat.
🍏- #14 O cutie și mai multe bețișoare.
Ma intreb daca chinezii au simtul umorului. Ca noi nu prea avem. Dar mi-a placut enoooorm si articolul acesta (ca si cel cu legenda de la editia trecuta). As fi meritat si eu un set de betisoare. Ihhh 😞
🍎 #15 Perlă. Argint. Fine. Majorica. Splend’or.
 Ah ce mi-a placut ideea pe care am avut-o de a structura articolul. Nu i-am mai luat lui Mami cerceii. Bine ca nu a citit articolul.
🍏#16 "Amintirile de Mâine"
Chiar mi-ar fi placut sa aflu pe unde mi se intind radacinile. Ei.. nu-i nimic. Am scapat de intepatura. Dar articolul ramane unul din si de suflet.
🍎#17 Mai aproape de Farmecul Naturii.
Primavara mi-a fost inspiratie. 
🍏#18 Rux. Copilărim.
Articolul meu de suflet... Scris in momente usor tulburi in care nici prin cap (ba mint, am avut o premonitie, sau chiar mai multe dar le aluncam ca pe muste) nu imi trecea ce va sa vie. Si cum se va schimba viata mea, desi, din afara, pare aceeasi. ca un cantec de ... lebada (mereu mi-au placut lebedele, baletul si muzica).

Si cam asta a fost. Mi-a placut sa imi reamintesc. Notele.. ah notele mi-au pus pe atunci mari probleme - eh nu chiar marii, dar ca ciora si eu cu puiul meu. Sau poate nu era cioara. Cine mai stie.
Revin acum la editia in curs. :D Poate ar trebui sa scriu impresiile la cald. Ca vad ca, in timp, se cam racesc. Sau ratacesc. Desi in unele cazuri este mai bine asa. Sa ramana doar umorul negru.. In unele cazuri.
Pe curand :)!



 

Capitolul 7. Care face diferența.

Cursuri de limbi străine pentru firme.

Una dintre rubricile din CV care cântărește mult atunci când vrei să te angajezi este cea în care menționezi care sunt limbile străine pe care le stăpânești. Doar că angajatorul pierde din vedere un aspect important. Chiar și un absolvent al unei facultăți de limbă și literatură străină nu poate acoperi un segment atât de vast - cel al artei conversație și al utilizării limbajului de specialitate specific unui anumit domeniu de activitate. Da, așa este și vorbesc din proprie experiență

Pe când studiam limbi și literati străine, am învățat poate cea mai importantă lecție asistând la o discuție pe coridorul facultății. Una dintre persoanele implicate în discuție era indignată de refuzul unei profesoare venită în schimb de experiență din Franța, care nu a vrut să le traducă un text pentru că nu ținea de domeniul ei - literatura engleză dintr-o anumită perioadă, foarte strict determinată. Cu alte cuvinte nu dorea să își asume răspunderea pentru ceva în care nu avea pregătire.

Cealaltă persoană implicată în discuție avea însă în ochi un fel de admirație pentru profesoara respectivă. Mai mult, și-ar fi dorit să poată avea și ea curajul să spună nu atunci când ceva depășea atribuțiile și competențele sale.

În timp, m-am mai lovit de astfel de situații. Probabil că vi s-a întâmplat și vouă să vă treziți pe masă cu un teanc de hârtii, sau mai nou cu un document destul de generos trimis pe mail, în orice caz ceva de tradus - că doar știți limba respectivă, așa scrie în CV. Am refuzat odată să traduc în limba germană niște date despre o piesă de mașină. Da, am studiat germana în liceu, da aș fi putut sta o noapte întreagă să fac acea traducere, dar asta nu ar fi deschis decât un drum anevoios al compromisurilor și nu ar fi fost folositor nimănui.

Pe vremea aceea însă nu exista agenția de traduceri Swiss Solutions care vine cu soluții pentru a depăși astfel de situații neprevăzute - cum ar fi comunicarea între firme de același profil, într-o limbă străină de circulație intrenațională. Și nu mă refer doar la traduceri specializate  ci la cursuri de limbi străine special concepute pentru firme. Cursuri care să mențină treaz interesul pentru materia predată - și trebuie să recunoaștem că în anumite domenii de activitate și în limba maternă îți trebuie dicționar sau interpret ca să nu te simți pierdut printre cuvinte. Cursuri care să spargă barierele ce țin doar de vocabular și câteva expresii generic folosite și să îmbine arta conversației cu utilul, cu elemente din cultura țării în a cărei limbă urmează să te perfecționezi. Cursuri care să fie interesante, interactive și nu în ultimul rând inovatoare.

Atunci când în orice ramura a afacerilor există în echipă oameni care își perfecționează cunoștințele de limbi străine în domeniul său de activitate este ca și când ar avea o telecomandă magică cu ajutorul căreia va avea numai de câștigat ... în afaceri. Ca în filmul Click cu Adam Sandler. Diferența este însă esențială. Telecomanda sunt chiar cunoștințele de care dispui.

Capitolul 6. Omul, cățelul și calul... de zăpadă.

Ninge... E deja întuneric și ninge. Motorul mașinii toarce ritmic și cu fiecare clipă ce trece am tot mai mult impresia că redevin copil, de parcă ar fi nu doar drumul spre destinația de vacanță, ci și o călătorie în timp.
- Mai e mult? Am ajuns? întreabă sora mea, așezată în spatele șoferului - tata, în timp ce, în dreapta, aflat în scăunelul special, nepoțelul meu plutește fericit în lumea viselor.
- Imediat o luăm pe drumul spre Poiană, se aude vocea mamei. Apoi, în timp ce vocile lor continuă o conversație familiară, închid ochii și revăd scena repetată de atâtea ori, în copilărie: sora mea mai mică, nerădătoare să ajungă la destinație, niciodată foarte atentă la drum, picotind în cele din urmă. Acum parcă s-a dedublat, iar eu sunt la mijloc, înconjurată de bucurie.

Dar timpul trece, nu îl poți opri în loc, cum nu poți opri nici zăpada cernută de bunici, și alti dragi de-ai noștri plecați de aici. Cred că bunicii se bucură să vadă cum păstrăm tradiția vacanței de iarnă când, în preajma Sărbătorilor, le treceam pragul, în orașul de la poalele Tâmpei. Apoi, a doua zi, încă de cum se lumina de ziuă, ne pregăteam voinicește să cucerim Poiana Brasov. Cu sania la purtător, cu apreschiuri și patine, cu fular, căciulă călduroasă și mănuși lucrate cu drag de Buni, ne pregăteam să ne bucurăm din plin de roșu în obraji, zăpadă albă și pufoasă cât cuprinzi cu ochii, brazi măreți, pârtii generoase, priveliști amețitoare cum numai din telecabină poți admira și... patinoarul - locul acela în care noi cei mici ne testam curajul și ne lăsam fascinați de magia dansului gheții.

Dar iată-ne ajunși la destinație: Poiana Doamnei, numărul 4. Aici ne vom petrece următoarele trei zile și patru noțti, la înălțime, printre brazi la Hotelul Royal din Poiana Brașov.

Prima mea amintire din seara aceasta nu este însă vreo panoramă plină de sclipiciul nămeților, căci ninge viscolit și noi ne grăbim spre căldură, la adăpost pentru că mâine avem ”treabă”. Așa că urcăm voinicește scările ce duc spre intrarea în hotel încărcați cu bagaje, sau nepot (în cazul meu) și ne îndreptăm spre Recepție, cu un pas mai aproape de camerele ce ne vor fi cămin în zilele ce vin.

Atunci când am căutat cazare în Poiana Brașov, ne-am dorit foarte mult să ne simțim ca acasă. Să avem camere spațioase, cu parchet pe jos, cu mobilă din lemn, în stilul clasic care unora li se pare demodată, mie însă (și nu doar mie) îmi dă așa o stare de bine, de acasă, de căldură și familiar. Am căutat un loc potrivit pentru a te relaxa când ești însoțit și de un copilaș, liniștit și prietenos atât cu noi și cât și cu mediu înconjurător perfect pentru nefumători și nu chiar rupt total de restul lumii - pentru că o conexiune wi-fi ne aduce mai aproape de cei dragi, iar unii dintre noi simt nevoia să se relaxeze puțin și privind la televizor.

Seara am coborât puțin să ne bucurăm de ceva bun și cald - fiecare după preferințe și.. potrivit vârstei. Si, zărind vechiul  fier de călcat așezat pe șemineu mi-am amintit de povestea omului de zăpadă, pe care o ascultam în serile copilăriei mele. Moș Ene pe la gene ne-a îmbiat pe fiecare și ne-am retras la căldură, prinși în lumea visului de ... munte.

Dimineața ne-a surprins cu o pictură de vis, spre lacul Miorița! Doar că nu era tablou, ci realitate. Brusc, de la înălțimea etajului unde se aflau camerele noastre, nu ne mai aflam într-un hotel din Poiana Brașov ci acasă, gata să atacam peisajul de un alb imaculat cu saniuțe, mini schiuri scoase din cutia cu amintiri, răsete cristaline și mâini înghețate în timp ce Omul de zăpadă se înalță maiestuos, chiar în fața hotelului, puțin mai jos de locul de joacă, acum (momentan) adormit.

Timpul se scurge, e noapte iar și a doua zi o luăm de la început. Un cățeluș de zăpadă se alătură omului, ca în povestea pe care i-o citesc nepoțelului meu, seara, înainte de culcare.
A fost zi de telecabină și patinoar, cu relaxare seara, pentru cei mari, după pofta inimii - unii la saună, alții la biliard. Eu? Am inventat o poveste! Iar în cea de-a treia zi, de dimineață, lângă omul de zăpadă și cățeluș, s-a ivit și un cal - sub ochii plini de steluțe ai unui mic iubitor de vacanță montană.

Pe curând poiană frumoasă! Ne revedem, curând!