Darul de blog de la Casuta din Poveste

In noiembrie, blogul Casuta din Poveste a implinit cinci ani (inca o data: multi ani frumosi cu articole de suflet!!). Anca ne-a oferit ocazia de a castigat un dar pregatit din inima, pentru cei care ii citim cu drag articole si iubim lucrul de mana. 

Am facut si eu urari de bine - este un blog tare frumos. Imi place linistea si pacea care razbat din articole. Caldura pe care o simt de cate ori ii trec pragul. Este chiar ca o casuta din poveste, unde gasim intamplari fericite. :) Acum realizez ceva. Darul urma sa fie ales de dragul Sfant Nicolae  (stiti voi, Mosul pe care il sarbatorim pe 6 decembrie si pe care eu il asociez inca din copilarie cu bunicul meu, Nicolae). Probabil ca de aceea am fost eu fericita castigatoare a darului de blog, desi, sincera sa fiu nu ma asteptam deloc, ba mai mult, spre rusinea mea, uitasem cu totul ca era si un dar. Imi aminteam doar de aniversarea blogului si de faptul ca am putut scrie in cateva cuvinte cum ne ajuta lucrul de mana.

Dar... adevarul este ca imi doream de mult timp niste crosete din bambus. Ma intrebam mereu cum s-o lucra cu niste crosete de lemn. Si tot ziceam ca la un moment dat imi fac eu un suportel pentru crosetele din dotare. Mai mult... am avut un fir in degrade care semana uimitor de mult (acum realizez) cu cel castigat. Doar ca cel pe care l-am lucrat eu acum vreo 12 ani (si pe care il aveam de la bunica mea Ligia) era mai gros. Mi-am facut din cateva fire ramase mitenele pinguin. 

Acum cand scriu, imi dau seama ca a fost parca ceva pregatit de cei dragi, plecati in lumina, ca sa ma surprinda si sa imi trimita un mesaj. Si au ales un mesager extrem de potrivit.

Caietul cu desene - cine ma cunoaste macar putin, stie ca ador sa am caiete dragalase in care sa imi notez tot felul de idei, poezii, modele etc. - si carticica de baza in ale crosetatului. Pentru ca tot imi doresc in anul ce vine sa finalizez si eu macar o parte din cartile la care tot lucrez de ceva timp ... Si o cana de ceai, cu un mesaj extrem de frumos si pozitiv. Plus un strop de "Londra" - ca doar nu degeaba iubesc eu acel loc vizitat candva "pe la saispe ani". 

Ceea ce vreau eu sa zic de fapt, pe langa multumesc-ul de rigoare adresat Ancai (tiza de nume cu fiica nasilor mei :P) este ca toata aceasta intamplare este un fel de raspuns la multele intrebari pe care le-am adunat in ultimul timp. Un fel de ghid trimis de catre cei dragi de sus, care sa imi calauzeasca pasii si sa ma ajute sa ies din labirintul in care m-am cam pierdut in ultimul timp.

Asadar, "inarmata" cu kit-ul de baza ma pregatesc sa pornesc intr-o noua aventura, sa implinesc vise care ma asteapta cuminti, sa aduc bucurie si sper sa reusesc sa fac acest lucru in pace si liniste, fara sa ma epuizez asa cum am reusit cu succes in anul care tocmai s-a incheiat [😩]. 

Pe curand!!