Bufnita care a pus capac.. comorilor. (S29/52) (P.V. M.i.M Ep.3 4/4)

Buna!

Ce zi am mai avut si azi... m-am entuziasmat maxim crezand ca a aparut  o carte nouade-a Agathei Christie la Litera. Cand colo... surpriza de proportii - au schimbat titlul pana la urma. Apoi m-am bucurat ca nu se mai stropeste la noapte - au mutat pe joi, ca se anunta ploi. Sunt curioasa daca va si ploua (prin jur da, a mai plouat...).

Am zis ca, daca tot aveam salvate in folder si celelalte poze, sa va povestesc despre proiectele care nu au mai fost finalizate - mai ales despre unul dintre ele, pentru ca despre cel cu cutia, am mentionat ieri. Inca de la inceputul lunii, eram puse pe fapte mari:

Pusesem mana pe o sticla cu o forma simpatica si model interesant si aveam deja o idee clara despre ceea ce voiam sa facem. Am taiat sticla, obtinand din partea de jos,  un recipient. Am ales o secventa din carte in care o radasca le pazea pe cele doua papusi, aflate prizoniere intr-o scorbura si un cuc se gandea cum sa le salveze. Am incercat sa fac niste schite pe doua bucati de hartie si m-am apucat sa le  pictez, pe sticla......

Si tot ce am reusit sa fac... a fost scarbeul, ceva din parul papusii roscate,,, si doua mazgaleli de la contrul scorburei. Caldura prea mare, mi-a facut imposibila misiunea (totusi acrilicele pe care le am miros si... intelegeti voi). Am tot sperat pana in ultima clipa ca voi reusi sa finalizez proiectul dar... n-a fost sa fie. Nu acum - mai vin ele misiuni de salvat carti! Pana atunci poate mai fac rost si de alte materiale.

In cautarile mele, am dat peste fosta husa a telefonului mostenire de la Ralu. Saraca... abia se mai tinea - la husa ma refer. Dar mie chiar mi-a placut imprimeul ei - asa ca, profitand ca in carte exista o bufnita... am zis ca voi salva macar partea din fata, care era mai putin afectata. 

Initial, ar fi trebuit sa impodobeasca o cutie de pantofi obisnuita, dar cum cutia pe care mi-a adus-o Mami nu mergea deloc imbracata in ambalajul pentru flori - mi-ar fi trebuit una uni, culoare natur, Bufnita a ramas pe dinafara.....

Si eu si fetele eram cam dezamagite - reusisem sa decupez partea din fata (sparele era irecuperabil) si, vazand ca nu e chip sa facem ceva cu pictatul, ieri am inceput sa caut alte recipiente de plastic. Gasisem intial un capac de la o cutie de bomboane (capac din plastic) - fi pe marimea Doamnei Bufnite. Dar.... daca e un capac, trebuie sa fie, pe undeva si cutia. Asa ca l-am lasat in asteptare si, pe cand verificam rosiile din camara, mi-au picat ochii pe un suport in care mi-a adus Tati fructe. Statea stingher pe raft... si cu siguranta ar fi ajuns la gunoi, daca nu il salvam. 

Era de fapt, jumatate dintr-un recipient - insa prezenta potential si... era pe masura. In plus, Ne-am amintit ca, in poveste, Luna Betiluna si Dora Minodora strangeau ghinde. Noi aveam cateva castane (plus teposeniile in care au venit) si ne-am gandit ca ar fi un culcus nimerit pentru asemenea comori.

Am scapat de spatele de la Bufnita, i-am oferit altul nou, recicland ambalajul unui stilou :D. Apoi am avut nevoie si de o bucatica de fetru, in ton cu anotimpul care urmeaza. Mai cu banda adeziva, mai cu ac si ata (cred ca am indoit acul... :O), am reusit sa transformam Bufnita si.. sa ii dam o „fata noua”... de fapt, un spate. :))) 

Poate ati observat, poate nu, dar pe bufnita, se afla mai sus.. un magnet. Pe acesta l-am imbracat in panglici (verde si portocaliu - ceva mai dure, mai plasticoase, nu de satin si nici de organza). Am decorat locul unde se afla cu trei frunzulite din fetru verde si o margeluta care face ape ape. Celalalt capat al celor doua panglici le-am trecut prin orificiul pe care il avusese suportul initial (ca sa se auda boza telefonului) si le-am prins - astfel  am creat un sistem de inchidere perfect functional.

Cutia are doua compartimente. In primul am pus o bucatica de fetru portocaliu - ramasa de la spatele husei: acolo vor sta castanele. In cealalta nu am pus nimic: gazduieste teposeniile. Acum avem comorile de toamna la indemana, gata pentru viitoare proiecte, sau pentru decoruri de poveste. 

In plus, cutiuta odata inchisa, poate fi folosita si pe post de bancuta, dupa cum se poate vedea mai jos:

Si uite-asa, am mai incheiat si bifat inca o tura de patru proiecte, impacand (speram noi) si transformările creative de august (tema recipiente) dar si misiunea mesagerului de salvare a unei carti, episodul al treilea, din august - O poveste intr-o cutie ( de pantofi )! - cea de-a patra lucrare.

Raza de Soare si Rukkusu sunt fericite... eu, ma bucur ca am reusit sa mesteresc cate ceva si ca din doua lucruri care chiar nu mai prezentau niciun fel de interes (pentru ceilalti), am reusit sa fac, pana la urma, un mic obiect .. de trebuinta. Dar care chiar e de trebuinta, nu ca in povestea cu Lorax, paznicul padurii. Si... ca tot am amintit de el, cat de curand incepe al treilea sezon salvam papusi (adica in septembrie) - asta inseamna ca .. ne vom intalni si cu Lorax, printre ai carui copacei pufosi, ne-am ascuns de caldura, in cele trei luni de vara, salvamd carti.

Mai sunt doar doua zile de vara... doar doua. Intr-un fel, abia astept toamna. Mi-e dor de caldura cromaticii sale - cel putin din prima luna. Septembrie, asa cum mi-l amintesc, era, in general, caldut - inca puteai purta rochite, te bucurai de recolta... de soarele cald, dar nu arzator... Chiar si de scoala. Cred ca mi-ar placea sa imi gaseasca Mami uniforma.. macar pe cea de pionier (am fost si eu vreo trei trimestre) - era chiar draguta, semana un pic cu uniformele japoneze :D). Sunt un pic curioasa... daca nu cumva, incap in ea :))))).

Ja ne :)