vineri, 18 august 2023

Drumul rosiilor catre sticle :)


Buna!
Ce mai faceti voi? Eu... rosii. Probabil ca ar trebui sa fie pliiiina camara.. dar nu. :))) Tragem sa atingem macar un modest numar 25. Eu tot sper sa mai gasim... poate poate, dar in zona aici, slab de tot. In sensul ca bine ca am gasit ceva.
Ai mei au tot incercat sa intrebe ici-colo. Vazuse Tati nu mai stiu in ce zona rosii frumoase la portile caselor. Apoi s-a intalnit cu cineva crae sta acolo si i-a zis sa nu cumva sa faca prostia: jumatate sunt cumparate de pe la engros si celelalte sunt ...cu imbunatatiri la greu. Eu am tot vazut si la stiri cum merg treburile - e foarte ciudat, noi cumparam fructe si legume inainte de 89 de la tarani... imi lipseste acest lucru... si fructe. Doamne, mai ales in Dobrogea - caise, piersici, pepeni... ehee. Asta din rubrica „ce-am avut si ce-am pierdut”. E trist dragilor.. trist cum s-a schimbat in rau in acest sens..

Dar hai sa va arat cam cum se intampla drumul de la rosie la sticla, mai bine. Nu? Sa vedeti cam ce presupune...
Intai le spal desigur, apoi le tai. le curat de coaja si le-am taiat cam asa:


Deobicei, pregatesc rosii in paralel, in doua oale (una mai mica si una mai mare). Si am alaturi un aliat de seama (cu vechime) - o lingura de lemn:


Dupa ce fierb rosiile cam .. sa zicem 15-20 de minute (atat cat sa poata fi date usor prin stracuratoare/ sita, in sensul ca se inmoaie suficient), trec la operatiunea urmatoare: se ia una bucata oala, una bucata sita (strecuratoare), una bucata polonic de inox si o lingurita cu o coada mai lunga, care nu apare in poza si pe care o folosesc ca sa dau jos de pe spatele strecuratorii pulpa de rosie, pentru a permite sucului de rosii sa treaca:


Pai voi cum credeati ca intretin eu frumusete de muschi? Haha - ce sala, alea alea... nu, nici vorba. Facem suc de rosii!
In alta ordine de idei, stiu ca exista o masina de separat rosii, am cam tatonat terenul in acea directie (pe cand eram franta - frântă, ca sa fie clar, haha) dar nu mi-a placut. In primul rand ca e plastic la greu implicat si in al doilea rand se pierde mult material, ca sa zic asa.

Dupa ce termin de strecurat pana ma apuca dimineata (hahahaha), pun in cele doua oale (daca lucrez la dublu) sucul obtinut, adaug sare (neiodata, roz de himalaya...) si trecem la fiert. Si de cand incepe sa fiarba, minim 15 minute... 


Iata si un frumos rasarit de pe 14 dimineata (noaptea minunata de duminica spre luni, cand cu inundatia de pe coloana de la baie - inca mai astept sa nu mai miroasa deloc absolut oribil... - adica inca mai miroase, ceea ce e destul de ciudat si ma gandesc ca poate nu s-a rezolvat problema complet).


Si... sa privim si rezultatul muncii sustinute din ultimele zile, dupa principiul zi de vara pana-n seara (noapte, zori de zi, cum ar veni). Da, stiu... si eu ma asteptam sa fie mai mult asa dar... na. Dar le vedeti mai? Dragile mele.. comorile mele :))))). La sticle ma refer. Mostenire pretioasa - nu se mai face sticla ca pe vremuri... mai am doua mari (de-alea clasice de lapte) care asteapta sa le umplu. Hihihi.


Vorbesc cat se poate de serios - ador genul asta de sticle. Imi face efectiv placere sa le umplu cu suc, sa le golesc, sa le spal... As vrea sa am mai multe dar na... astea au ramas.
Si vorbeam cat se poate de serios cand am zis ca nu se mai face sticla ca pe vremuri.... Pai stiti ce groase sunt? Astea noi sunt cam... pe jumatate. Imi dau emotii :)).

(si am si amintiri legate de ele - din dimineti cand mergeam la lapte... dar stau si pun in balanta si cumva mi se par minunate acele amintiri - pentru ca si laptele era bun, in zona noastra cel putin, chiar era --- apropo, exista lapte neomogenizat, cu  caimac, la sticla, la Artesana - nu stiu cum este, dar au luat la un moment dat parintii si mi-au adus mie sticla --- evident ca ma bucur ca mai exista si asa ceva!)


Pe langa faptul ca sunt fooooooarte obosita si mi-am taiat pozele atat de aiurea ca abia se mai vede logo-ul copilarim pe ele... ma bucur ca am reusit sa mai povestesc un pic (sper eu cu umor.. ca asta-i ideea, haha). Cam asa arata zilele mele (evident cu mancare gatita zilnic - pizza pentru mine, ciorbite, painici, mancarici, mamaligi si ce mai reusesc sa fac, plus alte treburi zilnice ce trebuie bifate - azi mai am de hranit testoasele ninja...) in care nu prea mai apuc sa ma ating de proiecte... sau cand ma atingreusesc niste performante ce.... imi cam dau de gandit :))). Va povestesc eu... dar nu acum.


Sper ca sunteti bine si... promit sa ajung cat de curand sa va raspund si sa va vizitez - as fi vrut in seara aceasta dar... nu ma mai tin bateriile :))). Nici picioarele - se cer ridicate pe o pernuta ceva... chiar va trebui sa improvizez o chestiune - am vrut sa ii propun un targ lui Kouki dar nici nu vrea sa auda - dar daca aude de rosii e primul langa mine si pe cuvant ca le-ar gusta pe toate, ca sa fim siguri ca sunt bune :)))))).

In sticluta lui Rukkusu se afla un fel de suc de rosii magic :)) ca sa stiti. Ah si... cred ca am uitat sa zic mai sus ca, dupa ce fierb sucul de rosii il pun in sticle si le pun fie dop (daca au), fie celofan - in trei straturi, daca nu au. Cu celofan nu am avut problema decat daca a pocnit si nu am fost eu pe faza... altfel tine mult si bine (dar tocmai de aia si pun 3 folii ca sa fiu eu sigura). Le pun apoi intr-o cutie captusita cu perne si le las acolo sa doarma frumusel cam o noapte si o zi.. hahaha (adica vreo 24 de ore - timp in care se racesc treptat). Si gata.
Ja ne!!

7 comments :

fiordaliso spunea... [Raspunde]

Felicitări pentru muncă! Pe căldura asta nu este puțin lucru. O singură dată am făcut și eu bulion așa, am avut 5-6 kg de roșii, am muncit o zi întreagă.
Și mie îmi sunt dragi sticlele vechi, am mai multe borcanele de iaurt și sana, vreo două de mazăre și numai două de lapte. Pe lângă faptul că sunt subțiri și ușoare sticlele de acum, când se sparg arată ciudat, nu fac așchii de sticlă așa cum fac cele vechi. Parcă ar fi corcite cu plastic 😄.
Eu le țin doar de decor deocamdată, sau mai depozitez mărunțișuri in borcane.
Bulionul din roșii mici este cel mai bun, sunt cărnoase și au gust mai bun decât cele mari (după mine)

MNiko spunea... [Raspunde]

Am avut o masină de separat roșii, de plastic e adevărat, dar absolut minunată. Am folosit-o mai bine de 10 ani. Încă ar funcționa, dar de frecare sita de separat s-a ascuțit cumva și a început să taie semințele și în concluzie nu le mai separa, trec așa mărunțite. Am luat una la fel când am găsit și mi-a zis vânzotoarea că nu sunt de fapt bune, dar n-am crezut-o știind cât de bună a fost cea pe care o aveam. Din păcate vânzătoarea a avut dreptate. Am mai luat apoi una de la mama, nemulțumitoare nici aceea și una din metal - ceva mai bună asta dar se tot înfundă și dacă o desfaci de două ori c-o cureți deși n-ai ajuns nici la jumtatatdin cantitatea de roșii, atunci mai bine te lipsești. Anul acesta am încercat-o pe cea de la mașina de tocat electrică. A mers doar pentru prima trecere a roșiilor prin ea. Cojile pe care eu le dădeam de obicei de două trei ori iar prin separator, cu mașina asta nu am reușit. Le-am pus la fiert și le-am trecut manual prin sită. Adică mi le-a rezolvat mama că eu urăsc această operațiune. Mă așteaptă o găleată de roșii să le fac, dar cred că de data asta o să le fac cu tot cu coji și cu sâmburi. Am primit de la o matușă un bulion făcut cu totul din roșii trecute doar prim mașina de tocat. Nu avea separator și asta era varianta ei. A fost bun și așa.
Felicitări pentru sucul obținut.

copilarim spunea... [Raspunde]

@fiordaliso iti multumesc mult :*. Chiar daca la o tura nu ies decat in jur de 3 sticle (si poate una mica) - asta in cazul in care am oalele pline, ca in poze), iti ocupa toata ziua... pana le speli, cureti, tai, pui in oala, fierbi, dau prin sita.. si apoi iar fierbi, legi si pui la cutie (adica la cald).... trece ziua :)))).
Eu sm facut tot felul de variante (sunt la bunatati) - dar am ramas la asta pentru ca mi s-a parut ca merge cel mai repede - in plus mergea sa fac rosii (adica alegeam doar partea carnoasa fara samburi si coaja si din restul faceam suc pentru ciorbe (le strecuram) atunci cand gaseam rosii din acelea faine romanesti.. acum cu astea micute (Slava Domnului ca mai sunt si astea) e mai spornic asa. Daca il fierb mai mult se face bulion, daca il fierb mai putin este suc.

Daaaaa... nu se compara. Sticlele :D.

Apropo de rosii mici... sper sa gaseasca ai mei si Cherry ca sa pun la congelator :D.

Pupici cu drag .*

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNikoda, pai la masinile astea mai nou ma refer si eu - am vrut sa imi iau recent. Desi Buni imi povestea ca a avut si ea pentru o foarte scurta perioada una pe vremuri si nu i-a placut, asa ca a renuntat. Buni facea rosiile cu samburi (fara coaja) si tineau foarte bine :D Ca idee. La rosiile bine coapte se deocojeste usor coaja - daca nu se oparesc un pic (dar eu prefer sa o decojesc. Prefer sa scap insa de samburi pentru ca am avut de vreo doua ori surprize de la un sambure ratacit (a facut in jurul lui floare :O) si.. eu nu mai pun nici macar ulei pe deasupra. Dar tin foarte bine :D.

Felictari si tie si mult spor in continuare :). Sa umpli camara cu bunatati :D
Pupici cu drag :)

CARMEN spunea... [Raspunde]

Multa munca dar se merita! Uite, stii ce pofta mi ai facut de suc de rosii?! Hmmm
Delicios arata!
Felicitari si sa iti pice bine, de cate ori desfaci o sticla! Pofta buna. Cu drag.
Pupici. O zi buna! 😘🤗

copilarim spunea... [Raspunde]

@CARMEN se merita, da... e de baza pentru mine - eu folosesc rosiile facute asa ca topping pentru pizza, in special. :)
Am facut azi o sticla (atat a iesit din 6 mari). Dar erau soiul acela vechi romanesc... vai ce culoare si parfum are :).
Iti multumesc mult!!Asa sa fie :*
Pup cu drag si o saptamana minunata sa avem :)

copilarim spunea... [Raspunde]

@Luiza chiar dureaza - ma tot imbie ai mei sa cumpere o masina dar nu vreau. Am inteles ca nu sunt bune si oricum nu imi surade sa bag rosiile fierbinti prin ceva de plastic... prefer sa le trec eu prin sita :D.
Am observat si eu ca in unele zone este jale. Dar se si abuzeaza de diferite substante, din pacate: se stropeste, erbicideaza, etc etc.. dar la greu. Ce sa mai zica si pamantul asta?

Se dadea si inainte. dar erau niste reguli (stiu de la unchiul meu, inginer agronom - si mai stiu si de la alti speciallisti in domeniu ce praf e acum - mai ales pentru ca nu mai e nici sistem de irigatii - deh fier vechi, ce sa zic).

Imi pare rau... poate la anul av fi totusi mai bine :).

Au fost vremuri dificile. Din multe puncte de vedere insa si ma voi referi strict la mancare, acum este mai rau.

Pup cu drag :)

Trimiteți un comentariu