Buna!
Da , stiu, am aruncat si eu stirea ca se pregateste ceva si v-am lasat... asa. Nici azi nu voi scrie prea mult - doar ca atat la acest omulet, cat si la cel despre care voi povesti maine, m-am inspirat in cursul de pe Domestika al Carlei Mitrani, pe care l-am inceput acum un secol (cel cu Ursii si Bucle Aurii), in sensul ca am incercat sa ii fac aplicand ce am invatat in curs - ca dimensiuni, proportii .. la asta ma refer.
Primul a fost Captain America - pentru Micul N care numai mic nu mai este. Pe 15 este ziua lui si implineste doar.... OPT ani. HA!!!
Sunt foarte fericita ca am reusit sa il fac... Imi place cum au iesit detaliile si... imi amintesc asa franturi din momentele in care lucram, gandindu-ma oare cum sa fac eu sa schimb culorile deasupra centurii.. sau cum sa cos steaua de pe piept (ha ha ha), cum sa personalizez bretonul si apoi casca... la ea am schimbat croseta. Si scutul, ca sa aiba sistem de prindere.
Dar cel mai mult, abia astept sa vad care e reactia asa, cand se va intalni cu Micul N. :D Ca de vazut l-a vazut pe whatsapp.. Nu ma pot abtine, ce sa fac?
Ja ne!!!
2 comments :
Chiar daca l-a vazut, nu e acelasi lucru cu a-l lua la studiat si analizat. Mereu imi aduc aminte ca nu am inceput inca. Sunt tare curioasa ce va spune de aceasta dragalasenie! Felicitari, draga Rux! Cum am mai zis, esti o maiastra!
Pupici! Zile linistite!❤️😘
@Suzana da, asa este. Si cat de mult s-au bucurat cand i-au gasit in sufragerie.. ma bucur ca am incercat sa le fac anumite elemente detasabile (chiar au facut schimb de accesorii intre ei si fiind lucrati pe acelasi calapod se potrivesc.
Si eu ca nu am reusit sa termin tot materialul de la cursul cu papusile pe deget (sunt inca 4 personaje bonus si chiar as vrea sa incerc sa le fac....
A fost mai mult decat incantat si din pozele trimise de Ralu de pe drumul de intoarcere si-au tinut companie la greu :D. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure... ah si a spus ca mai vrea.. de fapt am inca 3 personaje deja desenate...:))) alaturi de ei. La rand... ca sa zic asa.
Iti multumesc mult, dar ... mai am mult pana acolo.
Apropo de pasarea maiastra, sau mai bine zis de Phoenix, cand eram si eu mai.. mica sa zicem... reuseam sa ma ridic destul de repede din „propria cenusa„ acum... daca nu m-am umplut efectiv de funingine :)))). Hoho...
Pup cu drag. Doamne Ajuta.
Trimiteți un comentariu