Neasteptat si... neasteptat (ca urmare la Episodul 1).

 

Neasteptat e ca ... m-a pocnit o „ceva” de miercuri incoace se tot tine de gatul meu (la propriu). De fapt, scriu ciorna sambata - sper ca duminica, atunci cand intentionez sa public articolul, sa se fi decis sa plece - mi-a ajuns. Multumesc.

Si revin la faptul ca masca e sfanta. Toti anii acestia cat lumea din jurul meu a tinut cont si respectat acest lucru, n-am avut nicio treaba. Doar ca unii se mai plictisesc si consecintele - macar de s-ar opri la mine si ar ocoli pe Buni. In fine. E meh... dar am alocat destul spatui acestui .. neasteptat.

Sa trecem la celelalalt... neasteptat - ca sa echilibram balanta cu ceva super dragut. Mai tineti minte cand am scris eu articolul acesta - Renovari si schimbari. Episodul 01. Pe urmele pieselor de mobilier. Sufrageria.? Pai poate credeati, pesemne, ca am facut munca patriotica asa, ca sa fiu in trend. Nici vorba! Eram cat se poate de serioasa. Dintre toate piesele pe care le prezentasem, cel mai mult imi doream sa reusesc sa gasesc la un pret bun ceva la capitolul etajere - si minunea s-a intamplat, pentru ca in vara lui 2021, am prins cu o super reducere doua etajere - nu cele prezentate in articol, dar acelasi model - acestea aveau in plus partea de jos si de sus maro. Nu doar ca sunt mai faine, dar se potrivesc perfect  cu cealalta mobila din sufragerie, care este pe nuante de maro si cam in acelasi stil, doar ca din lemn masiv.

Si aceste doua etajere sunt tot din lemn. Mai jos, pe 1 septembrie 2021, in timp ce le montam. Pe prima am montat-o impreuna (eu si Tati) si pentru ca eram si eu.. s-a dat cu ciocanul mai incetisor - rezulta ca a mirosit lemnul mai putin. La a doua insa, eu am avut ceva treaba in bucatarie - in concluzie a aranjat-o Tati de apoi nu puteam sta in sufra de miros :))). Fiind lemn, cand a fost prins cu cuie spatele, ca atunci cand tai de exemplu o bucatica din trunchiul bradului ca sa incapa in suporturile pe stil vechi, miroase. Dar depinde desigur cat de bland lucrezi cu el.

O etajera s-a aerisit ceva mai repede, dar din cauza celeilalte am stat pe modulul aerisire la greu cam doua luni... Pe la sfarsitul lui noiembrie era perfect de intra si abia asteptam! Numai ca altii au avut alte planuri si din cauza cuiva care a dat cu ceva uleiuri esentiale pana pe 24 m-am uitat prin gemul de la usa sufrageriei.. Noroc ca pe 24 s-a potolit brusc oroarea. 24 decembrie e magic, clar.

Am gasit pozele de cand montam si aranjam cele doua corpuri si am zis ca, desi cu intarziere, sa va arat si voua cum s-a concretizat una dintre dorintele despre care am scris eu in articol (inca mai visez la vreo 2-3 chestii despre care scrisesm - un fotoliu si scaunul acela simpatic cu Winnie.

Nu stiu cat se poate observa din poza, dar ai senzatia ca etajerele se contopesc cumva cu tapetul din spate (care nu e alb, are un fel de pete pe el - ceea ce e super folositor la capitolul tantari :))) - glumesc desigur). Nu sunt nici ele complet albe - se vede lemnul, ca sa zic asa, e un fel de alb fildes... hmm.. un pic si spre unt. Oricum imi sunt tare dragi. As fi vrut sa fie uuuuun pic mai inatle (inca un raft nu ar fi stricat) dar desigur atunci ar fi trebuit sa folosesc scara musai ca sa ajung la cel de sus :)).

Cam atat ca mi s-a u terminat bateriile (mie nu la laptop)... voi reveni duminica  sa finalizez cu poza zilei articolul si sa il public. Si sper eu sa ma simt mai in forma 🙏🤞.

***

Cateva ore mai tarziu...

De cateva zile imi tot vin in minte doua proverbe (cred ca sunt) asa ca ma gandesc sa le trec si pe ele aici, ca  tot am absentat de la citate ...

„Paza buna trece primejdia grea. ”

”Unde nu-i cap...vai de picioare.” 

Probabil faptul  ca dupa atata timp in care am ocolit cu brio toate problemele de gen, m-am captusit acum cu asa ceva... Si daca nu as fi atras atentia ca nu e cazul de atata socializare care implica un grad ridicat de risc, sau daca nu ar fi fost atatea cazuri la cei cunoscuti din jur, as fi zis.. Prefer ca cei care se joaca cu focul sa o faca totusi pe pielea lor. Zic si eu - nu de alta, dar eu nu pot lua vitamine, de alte pastile nici nu zic... si nici cu mierea nu m-am inteles ultima data prea bine. Asa ca, dragilor, prea bine si placut, nu e. Ca sunt limitate foarte toate cele. Si acum ca mi-am zis oful ... sa trec la incheiere:

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 

Ja ne!!

ps: cu siguranta voi acumula in perioada asta ceva restante la comentarii si vizite, dar incerc sa public totusi articolele la timp (din fericire pentru saptamana viitoare am ciorne pentru luni, miercuri si joi... si intentionez sa imi revin cat mai repede - adica eu imi dau toata silinta cu ceai, o baie calda seara si rugaciune - ganduri bune).

Actualizare: le-am luat de aici si erau inca doua variante, pe alb simplu si pe maro. Acum au varianta aleasa de mine si una pe un maro inchis sau negru.