Buna!
Din cand in cand, reusesc sa mai si citesc ceva. Mult mai rar, reusesc sa mai si scriu cate ceva despre ceea ce citesc! Notez totusi titlurile in paginile Repertoarului (pe care il gasiti pe pagina Biblioteca).
Cartea aceasta, a devansat insa alte doua care stateau cuminiti la ramd (cu folder dedicat - si inca gol). Am citit-o intr-una din noptile nu chiar linistite din luna aceasta si a avut un efect linistitor!
Scrisa intr-un limbaj accesibil, intr-o maniera relaxanta, acompaniata de ilustratii superbe, cartea vine cu informatii pe care, in mare parte, le stim, dar fie le ignoram, fie mai uitam de ele... sau pur si simplu nu ajungem la ele din cauza bruiajului exterior, sau interior, sau a amandurora (si sper ca acest cuvant chiar exista si nu l-am inventat, dar la ora PI (π)... ce pretentii pot avea?😅 - ma grabesc sa dorm).
Iata si cateva pasaje din carte, care mi-au placut si pe care am avut inspiratia sa le imortalizez! Unele sunt pasaje extrase din text, pasaje care contin esenta (sau o concluzie a) subiectului abordat:
Intr-o lume in care comparatia a devenit o obsesie, pasajul de mai sus a venit ca un balsam. Nu mi-a placut niciodata sa fiu comparata, sau sa compar pe cineva cu altcineva. Da, sa fac diverse observatii, asta e cu totul altceva. Dar cand auzeam sau aud xulescu e nu stiu cum tu de ce nu? Sau cutare la varsta ta.. sau alte prostii de gen (ma scuzati, am incercat sa fiu chiar draguta folosind termenul)... ahhh tare nu imi place. Asa ca, pentru mine partea dedicata acestei probleme a fost linistitoare.
Imi place sa ma compar cu mine, daca chiar este nevoie de asa ceva. Si imi mai place modul de gandire prezentat mai jos:
Pe langa anumite idei evidentiate (ca in cazul celei referitoare la comparatie, cu ilustratia aceea superba cu o pasare), prezentate in cadrul unui capitol, la final mai regasim si concluzii prezentate astfel:
Am mai ales cateva fragmente referitoare la lamentari. Aici am surprins un fragment din text (cu o explicatie interesanta), o idee subliniata si concluzia. Dar inainte o paranteza:
Stateam si ma gandeam ca, scriind despre lucrurile de care ma lovesc si care imi pun bete in roate, ar putea parea ca ma plang. Si chiar pare uneori (pentru ca de multe ori umorul meu este umor doar pentru mine.. haha, iar observatiile referitoare la ceea ce se intampla astazi versus alte „vremi mai bune!, iar par a fi.. carcoteala - va asigur, sunt doar observatii) - de aceea ma abtin din greu si incerc sa scriu cat mai putin.
Am inceput sa scriu despre aceste „dificultati„ pentru ca ... aveam senzatia ca lumea m-ar putea considera neserioasa. Nu reauseam sa fac lucruri pe care in mod normal oamenii le fac si dupa ce chiar am primit anumite reprosuri (ceea ce eu am considerat a fi rezultatul unor rateuri la greu) am... cedat ca sa zic asa si.. am zis ca poate este cazul sa explic.
E frustrant - pentru ca nu imi place deloc sa ma plang - de cele mai multe ori chiar fac haz (dupa ce trece suficient timp) dar.... cred in acelasi timp ca unele lucruri, nu trebuie tinute sub pres si ca ar trebui facute cunoscute pentru ca, pana la urma, cel putin in acest caz, nu este vorba despre o plangere de mila - ci despre faptul ca unui om ii sunt incalcate drepturile in cele mai - nici nu stiu ce termen sa folosesc aici - ... sa zicem de neinchipuit, ilogice, chiar moduri. Drepturi esenntiale. Si .. atunci chiar simti nevoia sa vorbesti despre acest lucru. Pentru ca daca toti am tacea, ar putea parea ca nu exista. Si.. exista. Ori asa... uneori chiar gasesti solutii.
Asadar, sa vorbesti despre asa ceva nu cred ca este o lamentare - in general, un om care se confrunta cu o afectiune sa ii zicem care il invalideaza sau ii restrange modul de „operare„ (lol) cred ca este de fapt un act de curaj sa recunoasca acel lucru, mai ales cand acel om este stigmatizat pe nedrept, si cand acel om cauta modalitati de a functiona si de a se integra, uneori chiar fara pic de ajutor. sau intelegere. Eu nu ma consider insa o mare curajoasa - mi-a luat ani, ca sa pot asterne anumite lucruri aici.
Cred ca lamentarea la care se refera autorul (de fapt sunt sigura), trece in zona „plangerii de mila”, a celor care nu fac nimic, ci doar victimizeaza, cautand orice ocazie prielnica pentru a face acest lucru. Dar acesta este un alt subiect. Insa.. simteam nevoia sa fac aceasta precizare. Si simteam aceasta nevoie pentru ca, de multe ori, cand vorbesc despre lucrurile cu care ma confrunt, ma simt eu prost pentru ca ii deranjez pe ceilalti (asta mi se trage de la reactiile pe care le resimt din partea celor din jur, unii oameni care teoretic ma stiu de ani de zile si de la care chiar nu ma asteptam sa imi lipeasca anumite etichete in frunte.. pe nedrept). Ma simt de parca, daca as vorbi despre ceea ce mi se intampla.. m-as plange. Si nu este asa. Iar aceasta paranteza imi seamana cu o alta situatie. Stiti poate (sau nu) ca exista doua carti: Magia si Bucuria Ordinii. Ei bine, a doua carte a venit ca o necesitate - de ce? Pentru ca oamenii intelesesera gresit ideea de a „arunca”. Le lipsea acel cadru in care traise autoarea si le lipseau anumite cunostinte si deprinderi - asadar autoarea a simtit nevoia sa vina cu explicatii, ce presupune de fapt acea „ordine”. Printre lucrurile prost intelese erau doua: unul - lamurirea ca fiecare om este diferit si percepe diferit necesitatea de a avea anumite lucruri care ii aduc bucurie si al doilea - aici e interesant, a trebuit sa precizeze ca daca iti place sa faci lucru de mana care presupune reciclare de materiale, atunci nu are rost sa arunci materia prima necesara (cum ar fi haine ce pot fi transformate, sau alte obiecte de gen).
Si inchid lunga paranteza - pe care am simtit nevoia sa o fac tocmai pentru ca imi place sa clarific anumite lucruri. Iar in ultima perioada parca lucrurile au devenit mai confuze ca oricand, tocmai din cauza unei abundente de informatii folosite mai mult sau mai putin .. fericit. Si acum, textul:
Si asa si este - recunostinta pentru ceea ce avem, ce suntem, pentru faptul ca suntem, este cu adevarat importanta, vindecatoare si linistitoare. :)
Cartea a fost publicata la noi la editura Litera, in 2021 si am comandat-o de aici. Este tiparita in format obisnuit, are coperte cartonate si 176 de pagini.
Iata si un pasaj pe care l-am ales pentru incheiere - mi s-a parut foarte fain (sau foarte „tare” - daca imi este permisa expresia 😅):
„ Un dicton celebru spune: „E greu sa faci distinctia intre un ganditor slab si unul adormit”, ceea ce inseamna ca, daca n-ai niciun gand valoros, mai bine culca-te ”
📚📚
Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”.
Pe curand!
4 comments :
Am vazut cartea, insa nu am luat-o. Este deosebita cu adevarat. Cu siguranta este de folos. Sunt multe lucruri ce pot fi imbunatatite referitor la propriul comportament. Totul este sa vrem. Pentru ca este o diferenta enorma intre a fi de acord si a aplica subiectul cu care suntem de acord.
Ideal este sa schimbam ceva chiar azi, chiar acum. Magia ordinii a fost o carte minunata ce am folosit-o si la citate. Merita extrapolata ideea. De la a pastra ceea ce ne aduce bucurie, la a face ceva ce ne aduce bucurie...
Multumesc mult, draga Rux! O carte minunata cu adevarat!
Pupici si un weekend minunat!❤️😘
@Suzana cu mare drag.este o carte care aduce bucurie doar cand te uiti la ea - are ceva .. senin? Daca pot spune asa..
Stiu despre Magia ordinii ca a fost foarte prezenta la momentul aparitiei.. dar multa lume nu a inteles corect conceptul si s-au apucat efectiv sa arunce alandala cu sacii. De aceea sunt siura ca a scris a doua carte, cu explicatii si context - nu am reusit sa o finalizez de citit pe aceea (adevarul este ca nu stiu exact unde am ratacit-o in iuresul ultimelor evenimente... dar o gasesc eu, e superba oricum, iti arata si cum poti efectiv impaturi diverse).
Ma bucur ca ti-a placut subiectul ales
Pupici cu drag .🤗
Nu știu această carte! Pare destul de interesantă. Singura persoană cu care mă compar este eu din trecut, aporpos de comparații.
Am citit in ”Nu mă poți răni”, despre care sper să reușesc să scriu, că avem cam 5000 de gânduri pe minut, ceva de genul, si trebuie să învățăm să le alegem pe cele bune, într-un cuvânt să învățăm să ne stăpânim mintea. Pupici
@Mihaela Toilă exact - suntem invatati sau ciar indoctrinati (chipurile ca sa fim impulsionati.. da sigur) sa ne comparam cu altii. Nu mi-a placut chestia asta niciodata.
In plus ma deranjeaza si faptul ca nu ma pot bucura sincer de lucruri pentru ca de multe ori un zambet sau un entuziasm e confundat cu lauda. Nu m-am laudat nu imi prea place sa fiu laudata, adica apreciez cand cuiva ii place ceea ce fac sau ii aduce bucurie dar nu ma simt confortabil sa fiu ridicata in slavi.
Toate chestiunile astea care ne „modeleaza” pentru a fi de folos societaii tare rau strang, taie, deformeaza si limiteaza. Si mai mult ca sigur lasa rani si produc traume ce ne influenteaza in timp viata si sanatatea.
Asta pentru ca tot ai mentionat despre cartea pe care ai citit-o (astept recenzia, atunci cand va veni :P). Ideea de baza mentionata de tine o stiam de ceva vreme.. cred ca o repet zilnic, prin jurul meu :))). Ma ajuta intr-un fel si pe mine sa nu uit (ca e usor sa lasi gandurile sa te ameteasca.. si poate fi chiar atragator , haha).
Cat despre mintea linisitita.. sa stii ca este o carte care te linisteste. Nu este nici foarte mare, nici foarte mica, are ilustratii placute (adica vreau sa spun ca este ea in sine frumoasa si iti da un sentiment de liniste). E si practica la o adica (rezistenta.. poti sa te si aperi cu ea, haha). Dar lasand aceste aspecte mie mi-a placut mult s ao parcurg. Nu vinde retee, deschide ochii si mintea.. si potoleste zgomotul.
Pupici
Trimiteți un comentariu