duminică, 30 octombrie 2011

Papà Gambalunga (Tati PicioareLungi)

Eu am vazut pe italieni (prin anii 90) fragmente din aceasta varianta a lui Papa GambalungaDaddy Long Legs, despre care a scris Rha mai demult. Stiu ca acea varianta are destul de multi admiratori (Rha, Amy - Herbine), sa vedem aceasta varianta cum este primita de "public". Daca vreti sa cititi despre povestea care a inspirat acest desen va invit sa vizitati articolul scris de Rha, al carui link l-am lasat mai sus. Si bineinteles si astazi ne alintam, pentru ca acest filmulet are 4 parti :D.











video via youtube

Rezumat:
prima parte:
In prima parte a desenului aflam cate ceva despre Jerusha Abott, personajul principal al povestii, din prima scrisoare pe care aceasta a trimis-o binefacatorului sau, John Smith. Tanara primise o bursa pentru a studia la universitate, ea fiind orfana. Ii povesteste binefecatorului, cerandu-si scuze daca scrisorile nu vor fi cele mai reusite, pentru ca fiind orfana nu avusese ocazia sa scrie asa ceva, cum i-a fost dat prenumele Jerusha si numele Abbot. Daca primul a fost o "nefericita" alegere preluata de pe o piatra funerara, cel de-al doilea fusese ales dintr-o carte de telefon. Poze serioase nu prea avea.. si din pacate aici se incheie prima parte.

a doua parte:
Jerusha a trait timp de 17 ani intr-un orfelinat. Datorita unei compuneri deosebite, John Smith hotaraste sa o ajute sa isi urmeze visul de a deveni scriitoare si devine binefacatorul ei, trimitand-o la facultate. Cei doi nu s-au vazut, dar Jerusha ii zarise umbra pe perete atunci cand acesta pleca si datorita picioarelor prelungite, se hotarase sa ii spuna Papà Gambalunga. Jerusha trebuia sa ii scrie cate o scrisoare pe luna, si astfel, din scrisorile pe care i le scrie binefacatorului sau, aflam amanunte din viata ei.
Viata in campus este total diferta de cea de la orfelinat. Colegele sale se hotarasc sa ii spuna Judy, pentru ca era o persoana vesela, iar Jerusha era un nume atat de seriosii. Pentru ea, acest lucru este unul placut, deoarece niciodata nu ii placuse numele ales de directoarea orfelinatului. Intrebata de originea mamei sale, Judy, care pana atunci nu spusese nimanui ca vine de la orfelinat, inventeaza si spune ca este o Montgomery din Virginia. Nu este foarte mandra de faptul ca a mintit.. insa e fericita ca a scapat de acest pas cu bine.
Desi la scoala este mult de invatat, timpul liber ii face probleme pentru ca fetele rad de ea ca nu stie multe lucruri elementare si astfel nu poate purta conversatii cu ele. Atunci Judy se hotaraste sa recupereze si seara citeste carti pe care nu le putuse citi in copilarie si astfel poate purta conversatii cu colegele sale. Dar oboseala isi spune cuvantul si pentru ca este cat pe ce sa adoarma la o ora de sport, Judy ajunge la spital cu piciorul rupt unde trebuie sa stea 2 luni pentru a se recupera. Continua sa ii scrie binefacatorului sau si ii spune ca si-ar dori sa stie ceva despre el. Intr-o zi cand era cuprinsa de tristete, Jerusha primeste un cadou - un buchet de trandafiri si un bilet de la binefacatorul sau. Plange de fericire pentru ca este primul cadou pe care il primeste de la cineva in toata viata.
Dupa 6 luni Jerusha este vindecata si participa la galele sportive unde castiga la 100 de metri. Ulterior, incepe sa scrie primul roman. Julia o roaga sa il acompanieze prin campus pe unchiul sau, Jervis Pendelton, a carui companie ii face placere  si are emotii pentru prima data, ca si ghid.
In ultima zi de scoala, dupa examen, vine directoarea orfelinatului, o surpriza nu tocmai placuta pentru Jerusha.

a treia parte:
Amintirea orfelinatului ii tulbura viata in ultima zi a primului an, cand directoarea veni sa  ii propuna sa lucreze in orfelinat pe timpul verii. Ea refuza si pleaca in camera ei. Ii scrie binefacatorului sau cerandu-si scuze pentru comportamentul sau, dar acei 17 ani traiti in orfelinatul rece si plin de amintiri triste o facuse sa nu isi mai doreasca sa se intoarca acolo vreodata. Acesta scrie o scrisoare prin care o trimite la o ferma unde urma sa isi petreaca vacanta. Judy isi doreste sa scrie primul roman in acea vacanta. Era prima data cand vede animale si ii place foarte mult viata acolo, invatand in fiecare zi cate ceva nou si distrandu-se. Cu atata treaba nu reuseste sa isi scrie romanul. Invata in cele din urma sa si calareasca, asa ca in fiecare dimineata face o o plimbare calare. Intr-o dimineata insa, calul se sperie de un sarpe si porneste intr-un galop nebun.Jerusha e salvata de un tanar, care se dovedeste a fi nimeni altul decat Jervis Pendelton, unchiul Juliei. Acesta se ofera sa ii fie la randul sau ghid si petrec o saptamana frumoasa in care pescuiesc, admira frumusetea peisajului, spre marea bucuriei a Jerushei. Pentru prima data ii pare rau cand pleaca cineva, pentru ca ea crescuse singura si pana atunci nu trecuse prin astfel de momente. In acea noapte a avut un cosmar - visand-o pe directoare.  Se gandeste ca aceasta viata este un vis si odata ce va termina studiul va ramane singura, asa ca incepe sa scrie in sfarsit primul roman, pentru ca vrea sa devina scriitoare cat mai curand.

a patra si ultima parte :
Un nou semestru incepe la facultate si fetele vorbesc despre cum se vor imbraca la bal. In acele vremuri, balul era o ocazia speciala pentru tinere unde puteau sa danseze, dar si sa isi gaseasca un viitor sot. Avand in vedere statutul ei de orfana, Judy intrezarea o singura posibilitate de a se afirma, si anume de a deveni scriitoare.
judy continua sa scrie si sa trimita romanele la edituri. O data la trei luni, varul Juliei venea sa o vada pe aceasta si nu pierdea ocazia de a  o incuraja pe Judy. la facultate inca nimeni nu stia ca ea a crescut la orfelinat. Judy continua sa scrie pentru a deveni scriitoare, dar cum toate romanele se intorceau la ea, incepe sa aiba dubii asupra talentului sau. In cele din urma merge sa vorbeasca direct cu editorul pentru a-i cere parere. Acesta ii spune ca personajele sale nu erau vii.. pentru ca ea isi folosea doar isi imaginatia si nu scria despre lucruri pe care le traise si le stia bine. Judy vorbise despre facultate si fabrica in romane si nu voia sa scrie despre orfelinat pe care il stia asa bine. Astfel, atunci cand avea loc petrecerea ultimului Craciun la universitate, Judy renuntase sa mai devina scriitoare.. In timp ce incerca sa se simta bine la petrecerea organizata de Julia, aude o conversatie despre contributia de la orfelinat. Cei doi implicati in conversatie spun ca nu mai vor sa mai dea bani la orfelinat si practic pentru ei totul tine de vanitate, nu de dorinta de a ajuta pe cineva.
Dezamagita, Juldy a plecat de la petrecere si s-a hotarat sa scrie despre cei 17 ani pe care i-a petrecut in orfelinat, despre acele suflete care au atata nevoie de iubire. Ii scrie binefacatorului sau cand aproape a terminat romanul care insumeaza atatea momente triste pentru ea, neuitand sa mentioneze dispretul si ipocrizia celorlalti. Editorul este foarte incantat si urmeaza sa ii publice primul roman.
Judy este foarte fericita pentru ca nu si-a dezamagit binefacatorul si asa cum isi dorea a devenit scriitoare si isi doreste foaret mult sa il cunoasca. Dupa ce ii citeste scrisoarea, acesta ii cere majordomului sa aranjeze o intalnire.
Judy primeste cu emotie si fericire vestea ca in sfarsit poate sa il vada. Cand intra insa in camera, in fata sa se afla nimeni altul decat James Pendelton. Judy se simte tradata si nu stie ce sa creada, pentru ca acesta stia totul despre ea... Crezand ca totul este o farsa, ea vrea sa plece, dar James Pendelton o opreste spunandu-i ca la inceput voia doar s ao ajute sa isi implineasca visul, iar in timp s-a indragostit de ea si si-ar dori sa se insoare cu ea. Si... cum sentimentele erau reciproce, a urmat o nunta frumoasa (ca in Cenusareasa, nu?:) ).
Cu aceasta intalnire si regasire se termina si sirul scrisorulor pe care Judy le trimitea binefacatorului sau.  Cartea ei schimba in bine situatia din orfelinate, iar dupa mariajul cu James Pendelton, Judy isi dedica viata ca sa ii ajute pe copiii orfani.

0 comments :

Trimiteți un comentariu