joi, 13 octombrie 2011

Para din gradina bunicii... part 1

Tic-Tac... timpul trece. Ceasul ne aminteste ca timpul trece...si stabileste in secunde si minute si ore cum trece. Uneori ceasul acesta pe care il privim mereu acelasi, pare ca dilata timpul si ca se mista atat de incet mecanismul sau incat pare ca sta pe loc... Nu, nu s-au terminat bateriile, nu trebuie intors... La fel cum atunci cand pare ca trece mult prea repede nu este vorba de o defectiune.
Sunt anumite intamplari care dilata sau contracta timpul, pentru fiecare in alt fel, desi timpul.. ramane acelasi. Acum sase ani pe vremea asta timpul era ca deobicei... Doar noaptea urma sa aduca cu ea schimbari ce te fac sa vrei sa dai ceasul inapoi. 
Asa ca azi m-am gandit ca e cel mai bun moment sa aduc para din garadina bunicilor sa ne incante privirea cu simplitatea ei atat de complexa... Cu un verde minunat... Perfecta in imperfectiunea ei.. Pur si simplu, adorabila. Si, ca printr-o minune, in lumina soarelui, para ne va intampina si maine.. caci ea poate nu mai exista pe aceasta lume, dar pentru mine, va exista mereu.


0 comments :

Trimiteți un comentariu