marți, 14 decembrie 2010

Copilarim Advent - calendar 14 decembrie

Cand eram eu mica, era un cantecel extrem de dragut din care nu imi mai amintesc decat refrenul: "Ninge, ninge.. ninge, ninge... niiiinge!! Fulgi de zapada, se astern pe strada si ninge, ninge, ningeee!! Ninge, ninge, ninge!!!". Am tot cautat pe net, dar nu am gasit ce stiam eu. Cantecul era cantat de Marina Scupra.



Pentru ca azi a nins prima data, am zis ca ar fi frumos sa ne amintim de copilarie si de poezia de "capatai" a copiilor, poezia "iernii":

Iarna pe ulita
de George Cosbuc

A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sanii
De pe coasta vin tipand,
Si se-mping, si sar razand:
Prin zapada fac matanii
Vrand-nevrand.

Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc
Vrabii gurese, cand norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfada;
Stau pe-ncaierate pusi;
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scancesc si plang gramada
Pe la usi.

Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui;
Largi de-un cot sunt pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
Parca nu-i.

Haina-i maturand pamantul
Si-o taraste-abea-abea:
Cinci ca el incap in ea;
Sa mai bata, soro, vantul,
Dac-o vrea!

El e sol, precum se vede,
Ma-sa l-a trimis in sat,
Vezi, de aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat;

Cade-n branci si sa ridica,
Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel:
O caciula mai voinica
Decat el.

Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii,
Sta pe loc - sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa gloata
De copii!

El degraba-n jur chiteste
Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!
Toata casa navaleste
Pe-ntrecut.

Uite, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post -
Aoleo, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa sapte sate
Adapost!

Unii-l iau grabit la vale,
Altii-n gluma parte-i tin -
Uite-i, fara pic de vin
S-au jurat sa-mbete-n cale
Pe crestin!

Vine-o baba-ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
Si ea ce-i.

S-otereste rau batrana
Pentru micul Barba-Cot.
Ati innebunit de tot -
Puiul mamii, da-mi tu mana
Sa te scot!

Cica vrei sa stingi cu paie
Focul cand e-n clai cu fan,
Si-apoi zici ca esti roman!
Biata bab-a-ntrat in laie
La stapan.

Ca pe-o bufnit-o-nconjoara
Si-o petrec cu chiu, cu vai,
Si se tin de dansa scai.
Plina-i strimta ulicioara
De alai.

Nu e chip sa-i faci cu buna
Sa-si pazeasca drumul lor!
Rad si sar intr-un picior,
Se-nvartesc si tipa-ntruna
Mai cu zor.

Baba si-a uitat invatul:
Bate,-njura, da din mani:
Dracilor, sunteti pagani?
Maica mea! Sa stai cu batul,
Ca la cani!"
Si cu,batul se-nvarteste
Ca sa-si faca-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Si multimea navaleste
Iarasi stol.

Astfel tabara se duce
Lalaind in chip avan:
Baba-n mijloc, capitan,
Scuipa-n san si face cruce
De satan.

Ba se rascolesc si canii
De prin curti, si sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirati batranii
Din bordei.

Ce-i pe drum atata gura?
Nu-i nimic. Copii strengari.
Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!

4 comments :

mbiank spunea... [Raspunde]

imi place foarte mult poezia asta...o citesc de cate ori am ocazia...

copilarim spunea... [Raspunde]

imi amintesc ca aveam o carticica ilustrata atat de frumos...
oricum acum, chiar daca nu a nins cu fulgi maaaari si nu s-a pus multa zapada, este o priveliste superba!! totul pare mai curat, mai linistit si mai frumos.

mbiank spunea... [Raspunde]

eu imi amintesc ca era o felicitare de sarbatori care avea atasata o carticica mica mica cu poezia aceasta si era colorata. Cand ajung acasa la Petrosani o sa o caut.
Doamne cat imi era de draga ...si inca imi este!

copilarim spunea... [Raspunde]

:P Si poate ii faci o poza sa o vedem si noi!!:)

Trimiteți un comentariu